Let me fall behind.

[Desiree Rose Goth]

Intelese din privirea lui Eveline ca erau singure pe acea alee- nimeni nu va da din greseala peste ele, pentru ca apoi sa sufere o vraja de memorie.. sau ceva de genul acela. Nu le urmarea nimeni. Ofta, aproape usurata.
- Pai.. putem incerca.
Vorbise incet, in ciuda faptului ca cele doua Cercetase erau singure. Nu se putea dezobisnui cu asta.
Isi scoase bagheta din buzunarul robei si il indrepta catre geamul magazinului. Sopti "Diffindo!", iar sticla fu brazdata de crapaturi adanci. Eveline facu bucatile sa leviteze pana aproape de pamant, ca sa nu produca zgomot.
- Perfect, sopti Cercetasa.
Arunca o privire inauntrul magazinului. In ciuda luminii ce scanteia in varful baghetei ei, magazinul era inca cufundat in bezna. Se intoarse apoi catre Eveline si o intreba, avand un zambet in coltul buzelor:
- Ei, ce zici? Te tine spiritul de aventura?

[Evelyn Steel]

Eveline ranji si dadu din cap.Desi stia ca nu e bine,cand respectase ea regulile?Nici macar la Hogwarts,daca era sa o ia asa.Mereu facuse cate ceva si nu simtea ca acum ar trebui sa o faca diferit.Desi o ingrijora putin faptul ca magazinul avea vraji aruncate asupra sa pentru intrusi."Da,dar daca ar fi avut nu ati mai fi putut intra,nu?" ii zise o voce mica in cap.Eveline isi dadu ochii peste cap apoi o privi pe Desiree.
- Spiritul de aventura a fost mereu acolo.Doar ca trebuia scos la iveala ii zise ea facand-i cu ochiul.Desiree ranji.
- Tu prima? intreba ea.Eveline ridica din umeri dar se catara pe pervaz avand grija sa nu darame ceva.Vazu putin spatiu intre un dulap si masa pe care stateau obiectele expuse la geam si sari acolo,agera ca o pisica.Se dadu putin mai in fata pentru ca Desiree sa aiba loc sa o urmeze.Si imediat o auzi si pe ea aterizand in magazin.
- Iti cam da fiori zise Eveline incet dar cu o nuanta de amuzament in voce,privind prin magazin.

[Desiree Rose Goth]

Eveline are dreptate, realiza Cercetasa. Isi inclesta degetele pe bagheta, dar in ciuda luminii pe care aceasta o raspandea, in mare parte a magazinului era inca intuneric. Vazu cu coada ochiului cativa paianjeni pe la colturile incaperii, iar masa pe care vanzatorii faceau afacerile era plina de praf. Isi plimba privirea prin magazin si vazu tot felul de obiecte: oase faramitate, cranii ce ranjeau cumparatorilor, bratari ce aruncau blesteme asupra Incuiatilor. Cercetasa fu dezgustata in special de bijuteriile anti Incuiati.
- Ei bine, Ev, cred ca stii ce am vrut sa zic prin cumparat, ofta ea.
Colega ei chicoti.
- Inca de la bun inceput, ii spuse.
Aproape ca zambi auzindu-i raspunsul.
- Si ar trebui sa stii ce cautam aici de cumparat, adauga Desiree. E un medalion vechi, din argint, care ar trebui sa se deschida. Nu are pe el niciun insemn.. poate in afara de cateva zgarieturi.
Isi ridica privirea si se ruga ca proprietarii sa nu-si dea seama ca aveau niste hoti in magazinul lor.

[Evelyn Steel]

Eveline o privi pe Desiree cateva secunde.Se intreba oare ce valoare are pentru ea acel medalion.Apoi isi raspunse singura : una foarte mare.Altfel nu ar fi dat spargere in acel magazin unde magia neagra era aruncata asupra fiecarui obiect.Se hotari sa nu o intrebe pe Desiree de ce vroia medalionul si doar dadu usor din cap.Aceasta zambi usor.
- Hai sa ne despartim.Tu cauti acolo si eu ma duc pe aici ii zise Eveline.
- Bine.Ai grija ce atingi zise Desiree serioasa.Eveline dadu usor din cap si cele doua o pornira in directii opuse.Eveline vazu tot felul de obiecte,care mai de care mai ciudate.O tenta sa atinga o mana ce statea pe un suport pe un raft de langa perete insa se abtinu.Nu vroia sa plece traumatizata pe viata din acel loc.Apoi o lua putin inspre stanga si vazu o colectie de medalioane pe urmatorul raft.Eveline recunoscu imediat medalionul ce il cautau.Se potrivea cu descrierea facuta de Desiree.
- Dess,cred ca l-am gasit zise Eveline privind-o micului medalion.

[Desiree Rose Goth]

Isi ridica privirea dintr-un morman de bijuterii prin care se uita in momentul acela. O vazu pe Eveline ridicand un medalion de argint la nivelul ochilor ei. Lumina lunii se reflecta in el, dandu-i o stralucire iluzorie.
- Asta trebuie sa fie, sopti ea.
Apoi zambi. Imediat ce il va deschide, va afla daca acela era medalionul pe care il cauta. Il lua din mana lui Eveline si simti cum lantisorul ii aluneca printre degete, racorindu-i pielea. Incerca sa il deschida de la jumatate, dar nu reusi.
- Poti sa-l deschizi tu? o intreba pe colega ei.
Intinse palma ca sa-i dea medalionul lui Eveline, dar tocmai atunci auzi pasi rasunand in spatele ei. Scapa lantisorul , care se lovi de podea cu un bufnet surd.
- Ei, bine, ce avem aici? Hoti?
Glasul acela ii era necunoscut.

[Evelyn Steel]

Eveline tresari cand medalionul fu scapat pe jos facand un zgomot imens.Insa si mai rau tresari cand auzi o voce din spatele lor.Desiree facu ochii mari,dar nu se intoarse uitandu-se in continuare la Eveline.Eveline insa vedea peste capul ei un om cu par slinos si negru si putin cam indesat.Acela trebuia sa fie proprietarul magazinului.Eveline se intreba oare cum stia ca sunt hoti in magazin?Nu vazusera nimic care sa declanseze o vraja si ele facura cat mai multa liniste.Doar daca nu cumva se astepta sa fie cineva la ora asta care sa vrea sa fure.
- Cine sunteti? racni omul.Desiree se intoarse iar cand omul o vazu zambi.
- A,da.Ma asteptam sa vi sa iei ceva de aici zise el.Desiree inca nu zise nimic.Eveline vazu medalionul la picioarele sale.Nu putea sa se aplece,ar fi vazut-o.Asa ca isi scoase bagheta pe furis si profita de faptul ca omul avea ochi numai pentru Desiree pentru a sopti "Wingardium Leviosa".Medalionul se ridica usor in aer pana ajunse la nivelul lui Eveline care il lua si il baga in buzunar apoi se concentra din nou pe cei doi din fata sa.

[Desiree Rose Goth]

Barbatul ii arunca un zambet lui Eveline, iar aceasta il privi, derutata. Desiree se intreba ce s-a intamplat. Nu ar fi trebuit sa inceapa sa foloseasca pe ele Blesteme de Neiertat si alte vraji de genul acela? Doar erau in Aleea Nocturn.
- Te-as sfatui sa-mi dai medalionul acela inapoi, rosti el, privind-o cu interes pe Eveline. Nu e al tau.
Barbatul cobori scarile, roba lui fosnind usor pe podeaua prafuita. Dupa un moment de ezitare, Cercetasa se simti capabila sa raspunda.
- Dar medalionul acela nu e nici al tau, zise ea, incet.
Vrajitorul isi intoarse privirea catre ea.
- Poftim?
Rasufla adanc, incercand sa-si domoleasca bataile inimii. Cauta niste cuvinte pe care i le putea adresa cu politete, dar nu gasi nimic. Omul acela nu merita asa ceva. Arunca o privire dispretuitoare in jur , la obiectele Intunecate.
- Chiar trebuie sa ma repet? ofta ea, tinand strans bagheta in mana. Medalionul nu e al tau. A apartinut familiei mele, prin urmare e al meu.

[Evelyn Steel]

Eveline pierdu pentru putin timp sirul conversatiei.Cumde vazuse barbatul ca luase ea medalionul?Era destul de intuneric in magazin dat fiind ca era noapte.Iar ea fusese cat de discreta putuse fi.Medalionul zburase pe langa piciorul sau apoi ea il bagase incet in buzunar.Nu avea cum sa il vada asta in caz in care nu ii urmarise traiectoria de cand aparuse in camera sau daca nu era cumva un magician mai mult decat iscusit.In orice caz,prima varianta.Era clar ca se astepta ca cele doua sa vina.Eveline incerca sa fie din nou atenta la conversatie.Se parea ca medalionul apartinuse familiei lui Desiree.Eveline se intreba oare cum ajunsese medalionul acolo.
- A fost vandut!O femeie a venit si mi l-a vandut! striga barbatul pierzandu-si cumpatul.
- O femeie?Despre ce vorbesti? intreba Desiree derutata.
- Asa cum auzi!O femeie jerpelita a venit la mine.Arata jalnic.A spus ca are nevoie de bani si ca imi da la schimb medalionul.Asa ca l-am luat si i-am dat cativa galeoni,pentru o paine zise barbatul ridicand din umeri.Eveline deduse dupa privirea lui Desiree ca la asta nu se asteptase.
- Si femeia de unde avea medalionul? intreba Eveline iar omul tresari si isi indrepta privirea inspre ea.Paruse sa uite ca mai era si ea in camera insa Eveline era prea concentrata sa primeasca un raspuns pentru a avea ceva impotriva acestui lucru.

[Desiree Rose Goth]

Barbatul scutura din cap si le arunca celor doua o privire iritata.
- De unde sa stiu eu asa ceva? le intreba, sarcastic. Nici nu ma intereseaza de unde venea, atata timp cat mi-a dat medalionul doar cu un galeon.
Desiree se abtinu sa comenteze la acea remarca. Proprietarului ii pasa doar sa iasa in avantaj - iar pentru el scopul scuza mijloacele. Se intreba cine fusese acea femeie. Stia sigur ca medalionul venea din familia ei, doar il vazuse de multe ori in fotografii. Totusi, spera ca acea femeie sa nu fi fost mama ei. Nu o cunoscuse niciodata, insa nu voia sa afle ca ea fusese o cersetoare. Pur si simplu era mandria ei la mijloc.
- Acum, dati-mi medalionul acela si s-ar putea sa va iert.
Cercetasa isi ridica privirea ca sa-l vada cum isi scotea bagheta din buzunarul robei. Ea si Eveline facura acelasi lucru.
- Cred ca ne apartine, murmura ea, calma.
El clatina din cap.
- Peste cadavrul meu, rosti barbatul.
Lui Desiree ii convenea asta.

[Evelyn Steel]

Eveline ranji si isi scoase bagheta.Desiree facu acelasi lucru.Barbatul paru sa ramana cateva secunde impietrit.Se uita la baghetele lor de parca ar fi fost un lucru extrem de rar,sa-ti scoti bagheta.Cele doua asteptara privindu-l curioase insa nelasand baghetele jos.Omul se uita in continuare la baghetele lor.Cele doua schimbara o privire care nu spunea prea multe,era o privire ingrijorata.Ce facea?De ce nu actiona.Eveline se gandea ca probabil asta era strategia lui.Si atunci cand aveau sa nu fie atente,sa isi scoata bagheta sa le blesteme.Pacat ca nu avea sa ii mearga.
- Ei bine noua ne convine mormai Desiree probabil pentru a-i atrage atentia.Barbatul le privi urat pe amandoua.
- Lasati-va baghetele jos.Credeti-ma va chinuiti degeaba zise barbatul.Eveline il privea cu si mai multa ura.Ce credea ca nu erau in stare sa se apere?
- Ne dai medalionul? intreba Eveline clar.
- Nu.
- Atunci ma tem ca vom ataca zise Desiree ranjind.
-Stupefy! striga Eveline insa barbatul isi scoase bagheta atat de repede incat nici nu vazura si respinse vraja.
- Tot mai vreti sa continuati? intreba el acum zambind ironic.Stia desigur ca cele doua aveeau sa lupte pana vor pleca de acolo cu medalion cu tot.