Excalibur

[Ema Snow]

Excalibur
Just Ema snd Dawn

Noaptea este intotdeauna misterioasa. Noaptea ascunde cele mai mici soapte. Noaptea este o perioada magica.
Ema casca. Era in biblioteca de peste trei ore, citind diferite carti pentru a-si putea termina referatul pentru ora de Istorie a Magiei si tema pentru Ierbologie. Dadea pagina dupa pagina, citea fiecare paragraf si nota ocazional cateva idei pe o bucata de pergament. Soarele se lasase in spatele muntilor, iar singura lumina din incaperea inalta si racoroasa provenea de la lumanarile de pe masa de lucru. Madame Pince veni sa o verifice.
" - E tarziu, Snow. Ar trebui sa pleci imediat in Turn"
" - Stiu, imi cer scuze, dar chiar nu mai am gand sa imi termin temele. As putea, va rog, sa mai stau?"
Bibliotecara paru sa se gandeasca o clipa la cele auzite, timp in care Soimeanca spera sa ia in calcul cazierul ei curat; cel putin oficial, caci nu multi stiau de cate ori se strecurase in zone cu restrictie sau ca odata ascunsese un pui de zogrie in Hogwarts. Afisa cea mai inocenta moaca de care era capabila. Pince dadu din cap si isi insfaca geanta, mergand apasat spre usa.
" - Sa stingi lumanarile cand pleci, Snow"

[Dawn Snow]

Tic-tac. Tic-tac. Tic-tac.
Dawn se intoarse pe o parte si isi puse perna pe cap. De gand era ceasul asa de enervant? Leopardul Emei isi intindea ghearele pe cearsaf, facand un sunet slab, precum un racait, dar care in acest moment o scotea pe Dawn din sarite.
" - Ema, muta-i ghearele Stirbului" sopti ea.
Sunetul persista.
" - Ema, fa ceva cu sunetul ala. Ema!"
Soimeanca se ridica frustrata si se dadu jos din pat, planuind sa se ocupe personal de labele lui Toothless. Dar inlemni, vazand felina intinzandu-se pe toata suprafata patului. Silueta intunecata i se contura pe cearsaful alb. Iar sora ei nu era nicaieri. Ok... Ce mai facuse acum?
Dawn se aseza pe pat. Incerca sa se gandeasca la programul Emei. Spunea ca va studia la Biblioteca. Se uita la ceas. Era trecut de miezul noptii. Soimeanca isi arunca privirea peste umar, spre locul in care Ema isi punea rucsacul, loc gol in acel moment. Nu mai statu pe ganduri. Isi lua roba peste pijama si bagheta de pe noptiera si cobori in liniste din Turn.
Impinse usa mare de lemn de la Biblioteca cu grija, fara sa o faca sa scartaie. Dawn putea vedea spatele surorii ei la singura masa luminata.
Se misca incet si isi pusa mana pe umarul ei.

[Ema Snow]

Cand simtise atingerea neasteptata, Ema tresari de-a binelea. Se intoarse in scaun, holbandu-se la sora ei mai mare.
" - La naiba, Dawn! M-ai speriat!" spuse ea, ducandu-si mana in dreptul inimii.
Trecura cateva clipe de tacere, timp in care cele doua se privira. Si tacerea facu loc catorva chicote. Zambetele erau semne prevestitoare.
" - Ok, ok" recunoscu Ema cu un ras slab. " Esti foarte buna la furisat. Nu e de mirare ca nu ai fost prinsa niciodata in timp ce mancai fursecurile mamei cand eram copii de gradinita"
Soimeanca isi privi sora cu suspiciune, in gluma.
Isi prinse fruntea in maini, uitandu-se din cand in cand peste cuvintele din fata ei. Era la cartea despre plante.
' Athurus Sacrap. Planta a fost denumita astfel datorita locului in care a crescut initial. Este vorba despre presupusa piatra in care a fost infipta sabia regelui Arthur. Planta a inceput sa se extinda in jurul lacului Avalon. La inceput, Incuiatii credeau ca este un semn, in timp ce Vrajitorii banuiau ca ar fi vorba despre mana Magiei Negre. Planta sta la baza multor remedii din zilele noastre etc.'
Ema nu a citit continuarea. Relua paragraful, iar la a treia citire il spuse cu voce tare, ca sa-l auda si Dawn. I se parea ceva ciudat la aceasta istorioara.

[Dawn Snow]

Soimeanca se uita peste o carte. Vorbea despre luptele din preistorie dintre Incuiati si Vrajitori. Isi amintea lectia respectiva de la ora de Istorie a Magiei.
Fara niciun avertisment, Ema incepusa sa citeasca cu voce tare. la inceput, Dawn nu intelesese de ce.
" - Athurus Sacrap. Planta a fost denumita astfel datorita locului in care a crescut initial. Este vorba despre presupusa piatra in care a fost infipta sabia regelui Arthur. Planta a inceput sa se extinda in jurul lacului Avalon. La inceput, Incuiatii credeau ca este un semn, in timp ce Vrajitorii banuiau ca ar fi vorba despre mana Magiei Negre" vorbise Ema pe tonul ei clar, de parca ar fi dictat prea repede.
Dawn se stramba.
" - Te ingrijoreaza ca ar putea avea legatura cu Magia Neagra?" intreba ea cu nonsalanta.
Cuvintele i se repetau in minte. Sabia infipta in piatra a lui Arthur.
" - Excalibur?" intreba Dawn brusc. " Te gandesti la Excalibur? Fii serioasa, Emm! Ce legatura au toate astea? Sunt doar legende. povesti pentru a infrumuseta zilele" pufni Soimeanca.

[Ema Snow]

Veni randul Emei sa se strambe.
" - Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile. Unii sustin ca Excalibur si sabia din piatra sunt una si aceeasi arma, in timp ce altii declara contrariul. Dar nu, nu ma gandesc la o sabie din legende. Mi se pare doar ciudata nebunia asta. Nu stiu, pur si simplu mi-a atras atentia."
Ema se incrunta si citi mai departe. Desigur, Dawn nu acorda aceeasi atentia pe care o acorda ea. Cel mai probabil, motivul era unul simplu: vedeau lucrurile diferit, aveau alte scopuri si alte pericole de luat in calcul, in functie de puterile fiecareia. Dawn nu ar fi considerat o amenintare un paianjen cat palma, in timp ce Ema ar fi fost total scarbita de... look-ul lui.
Ofta. Avea nevoie de liniste.
Privirea continua sa-i alunece peste randuri, peste cuvintele scrise cu cerneala veche pe pagini atinse de timp. Alte randuri i-au atras atentia de data aceasta.
' Cu adevarat Excalibur se afla in cel mai sigur loc din Anglia. Cu adevarat Excalibur zace in paza, asteptand sa fie luminata. Excalibur ramane loiala fortelor de bine multi ani dupa ce Arthur va inceta sa existe, pastrand vie amintirea lui si fiind o dovada a lumii magice'
De cate ori nu auzise Ema de cel mai sigur loc din Anglia, chiar si in cele mai intunecate timpuri. Se afla in el.
" - Dawn? De cand e Hogwarts un loc sigur?"

[Dawn Snow]

" - Dawn? De cand e Hogwarts un loc sigur?"
" - Aa... Nu stiu... Dintotdeauna?"
Cuvintele lui Dawn erau pline de sarcasm. Isi privi sora cu suspiciune. Se intinse peste masa pentru a o privi in ochi.
" - Ce e cu tine, Ema? Ce te face sa porti astfel de ganduri si intrebari prostesti? Stii si tu de siguranta Hogwartsului"
Asta era ciudat. Era sigura ca sora ei stia, nu avea logica contrariul. Si totusi, Ema continuase sa puna intrebarea, ca si cum ar fi avut nevoie de o dovada.
Capruiul incerca sa sfideze verdele. Soimencei ii veni in minte combinatia ciudata si comparatia si mai ciudata. Se gandea la culoarea ochilor ei si ai Emei ca la o legatura. Ea ii avea caprui, Ema verzi. Caprui, maronii, precum crengile unui copac. Verzi, asemenea frunzelor. Iar acum, crengile incercau sa scuture zdravan verdeata, sa o domine. Dar poate ca frunzele dominau crengile. Vantul avea efect asupra lor si actionau ca o vela. Dawn isi scutura capul, dar nu dadu inapoi.
Dupa cateva clipe de insistenta, rase.
" - Incerc sa te hipnotizez aici, Emm" chicoti ea.

[Ema Snow]

" - Nnn... Nu-ti merge" recunoscu Ema cu buzele stranse.
Dar chicoti.
" - Stiam eu ca Hogwarts este asa" recunoscu pentru ea. " Uite, Dawn, nu am nicio problema, dar ceva se intampla cu adevarat. Uite ce spune aici. ' Cu adevarat Excalibur se afla in cel mai sigur loc din Anglia. Cu adevarat Excalibur zace in paza, asteptand sa fie luminata. Excalibur ramane loiala fortelor de bine multi ani dupa ce Arthur va inceta sa existe, pastrand vie amintirea lui si fiind o dovada a lumii magice '
. Te rog, fi atenta pe 'cel mai sigur loc din Anglia'. Intelegi acum unde bat, Dawn?"
Isi privi sora care nu facea absolut nicio miscare. Nu tu clipit, nu tu mimica, nu tu nimic.
" - Excalibur e la Hogwarts, Dawn. Pentru numele lui Dumnezeu, nu vezi?!"
Acum era acum. Ema se intreba ce era mai bine de facut. Sa incerce sa gaseasca legendara sabie? Sa o lase in siguranta acolo unde era, ascunsa? Oare chiar era ascunsa sau era, intr-adevar, doar o poveste? Doar o legenda? Existase vreodata aceasta sabie renumita?
" - Trebuie sa o gasim"

[Dawn Snow]

Dawn o privi sceptic, cu buzele stranse.
" - Doar nu vorbesti serios!?"
Excalibur. La Hogwarts. Probabil ca Ema trebuia sa renunte la citit. Sau macar sa doarma nitel. Toate acestea ii impuiau capul si probabil nu mai gandea logic.
" - Lasa temele, Emm! Mergem direct in Turn si am grija sa te bag in pat" zambi Soimeanca cu autoritate, bucurandu-se de senzatie.
Stia prea bine ca ceea ce tocmai spusese nu va fi prea usor de facut. I se parea aproape imposibil ca Ema sa spuna 'ok, ai dreptate, hai sa dormim'. Cand era Ema de acord cu ea? Usor. Niciodata.
Misto. Sora ei incepea sa creada in existenta unor sabii din legende.
" - Trebuie sa o gasim"
Tonul Emei o deruta pe Dawn. Era atat de hotarat, desi cuvintele erau mai mult o simpla soapta.
Ridica din sprancene si se intoarse spre sora ei.
" - Si unde, ma rog, vrei s-o gasesti?"

[Ema Snow]

Dezarmanta intrebare. Ema statu sa se gandeasca cateva clipe. Nu citise vreun indiciu despre locul unde se afla sabia in Hogwarts.
" - Macar stim ca trebuie sa restrangem cercetarile la domeniile Hogwarts-ului, nu?" zambi ea.
Se uita peste carte si o lasa sa alunece spre Dawn.
" - Citeste" adauga Ema si porni printre rafturi, cautand alte carti ce ar putea da cateva indicii.
Soimeanca citea titluti dupa titluri. 'O moarte lenta', 'Cum sa devii un avatar', '1001 metode de a usca tulpina de gloprelita'. Nimic cu adevarat folositor. Cu exceptia...
Era acolo. Mare, cu o coperta groasa si cu pagini marginite de aur. Nu atragea atentia in mod direct. Era ceva subtil in cuvintele titlului. ' O vale a Avalonului' de Mordrec Athuvian. Ema o lua si o sterse de praf. O rasfoii in graba, dar nu-i sari nimic in ochi. Se uita inapoi, spre raft, incercand sa-si dea seama daca e mai bine sa o puna inapoi sau nu.
Era ultima carte de pe raft. Acum ca nu se afla la locul ei, Soimeanca putea vedea conturul unei sabii sculptate in interiorul raftului.
" - Aaa... Dawn?" intreba Ema incet.

[Dawn Snow]

" - Nu, Ema, nu am gasit nimic" raspunse Dawn la ceea ce credea ca urmeaza sora ei sa intrebe.
Domnii linistea pentru inca cateva secunde. Soimeanca se ridica cu un oftat si isi dadu parul ondulat pe spate. Se grabi spre locul de unde se auzise vocea Emei. O zari holbandu-se in rafturi, de parca ar fi vazut o fantoma. Nu, nu o fantoma, asta clar nu ar fi lasat-o masca.
Dawn arunca o privire peste titlurile din jur.
" - O moarte lenta. Uu... trebuie s-o citesc" chicoti ea.
Se opri langa sora ei si ingheta. O sabie facuta in lemn sigur nu era pura coincidenta. Nu tinand cont de cartea pe care o avea Ema in mana. Ca sa vezi! Emm avea dreptate.
" - Esti sigura?" o intreba Dawn. " Va trebui sa o facem si pe asta"
Isi puse mana pe umarul ei si zambi. Daca porneau in nebunia asta, macar porneau impreuna.