Trapped in nightmares.

[Evelyn Steel]

Eveline & Elizabeth.

Trapped in nightmares.

Intuneric."Prea intuneric" isi zise Eveline in timp ce inainta pe langa copaci.Dintr-o data simti o durere in talpa.Privi in jos si vazu ca era desculta.Asta cum venea?Nu observase pana acum.Isi ridica piciorul drept,sprijinindu-se de unul dintre copaci si privi in talpa.Sangele curgea siroaie iar un mic ghimpe era infipt exact in mijloc.Eveline facu ochii mari si incerca sa il scoata,insa dupa cate vedea,mai rau agrava situatia.Mai multi ghimpi incepura sa ii apara de nicaieri in talpa.Sangele curgea si mai rau.Simti durerea dar era suportabila.Incepu iar sa inainteze,nu trebuia sa ramana intr-un loc.Apoi,trecand de copacii ce nu se mai terminau ajunse intr-o poienita.Aici se parea ca ploua.Cineva statea in mijlocul poienitei dar era intors cu spatele.Eveline se apropie usor.Parca calca pe ceva moale.Privind in jos vazu ca erau cadavre ...

Eveline se ridica in capul oaselor,transpirata si respirand neregulat.Fusese un cosmar,doar un cosmar isi zise ea.Dar nu putea sa pacaleasca pe nimeni.Stiuse ca fusese real.Sau cel putin avea sa fie.Trase draperiile de la patul sau si privi spre fereastra.Norii isi faceau loc pe cer,in curand va incepe ploaia.
Eveline se ridica,se imbraca si isi lua pelerina neagra cu gluga apoi incercand sa nu faca zgomot cobori scara in spirala si ajunse in camera de zi.Insa mai era cineva acolo.

[Effy K. Dietrich]

Închise şi deschise ochii de atâtea ori , dar nu reuşi să adoarmă. Era neliniştită şi tresărea la fiecare sunet pe care îl auzea. Putea să simtă cum lacrimile îi înţeapă cozile ochilor gata oricând să cadă în valuri peste orajii palizi. În alte dăţi avusese coşmaruri oribile cu centauri şi vrăjitori întunecaţi, dar măcar dormea, acum nici ochii nu îi putea închide. Nu ştia exact ce simţea . Poate frică, poate confuzie, sau amândouă. Îşi puse mâinile pe faţă şi, deşi nu ştia sigur dacă doar i se părea, îşi simţi pielea foarte rece. Tresări şi se ridică val-vârtej din pat.

Îşi luă pe ea o pelerină simplă, neagră şi coborî până în Camera de Zi. Aşa cum se aştepta era goală. Perfect! Zâmbi, deşi probabil mai mult forţat şi se aşeză pe un fotoliu . Inspiră şi expiră de mai multe ori încercând să alunge senzaţia aceea neplăcută. Îşi puse capul în palme şi mârâi, enervată pe ea însuşi pentru că nu putea să se calmeze. Auzi un sunet şi zări intrând pe fereastra deschisă pe bufniţa sa roşcată. Aceasta zbură pe umărul ei şi lovi uşor cu ciocul. Elizabeth zâmbi şi o mângâie bucuroasă că îi este alături.
Uşa se auzi deschizându-se şi cineva intră. Cercetaşa se uită în acea direcţie şi o zări pe prietena sa.

"Eveline!" Exclamă ea ridicându-se instantaneu de pe fotoliu , iar Hollow se agită pe umărul ei. Făcu câţiva paşi în faţă şi ,deşi pe faţa ei se zărea doar confuzia, era de fapt foarte fericită de noua apariţie.
"Ce faci la ora asta?" Zise ea pe un ton uşor tremurat.

[Evelyn Steel]

Eveline o vazu pe Elizabeth cum se ridica de pe fotoliu si vine cativa pasi in fata sa.Pe chipul sau se citea confuzia.Eveline nu o mai vazuse de ceva timp asa ca ii zambi larg in ciuda starii ciudate pe care o avea.Chiar dorea sa o revada pe Elizabeth.Parcurse mica distanta dintre ele si o imbratisa usor apoi ii dadu drumul vazand o pelerina neagra pe fotoliu.Daca nu ar fi stiut mai bine ar fi zis ca si ea se pregatea sa plece.Eveline arunca o privire rapida asupra camerei apoi isi indrepta atentia spre Elizabeth.

- Ma gandeam sa fac o plimbare zise Eveline ridicand din umeri.Dar tu? intreba ea
- Hm,nu prea pot sa dorm.Cosmaruri zise Elizabeth monotona,ridicand din umeri.
- Asa ca ai venit in camera de zi .. cu o pelerina neagra dupa tine ? intreba Eveline chicotind.Elizabeth arunca o privire inspre fotoliu apoi se intoarse spre Eveline.
- Sti ce .. nu vrei sa vi cu mine in Padurea Interzisa? se auzi Eveline vorbind inainte sa se mai poata opri.

[Effy K. Dietrich]

Eveline o îmbrăţişase şi, după o mică ezitare, acelaşi lucru făcu şi Elizabeth. Se întreba ce face la ora aceea, dar uitându-se la pelerina pe care o avea pe ea probabil că ieşiea afară. Poate acelaşi lucru ar fi trebuit să facă şi ea de la început. Teoria îi fu confirmată în curând şi nu se putu abţine să nu zâmbească.

"Mă gândeam să fac o plimbare" zise Eveline ridicând din umeri."Dar tu?"
"Hmm ,nu prea pot să dorm.Coşmaruri" zise Elizabeth monotona, ridicând din umeri.
"Aşa că ai venit în camera de zi .. cu o pelerină neagră după tine ?" întrebă Eveline chicotind.Elizabeth aruncă o privire înspre fotoliu, apoi se întoarse spre Eveline. Mda, era penibil. de fapt nici nu ştia de ce luase pelerina pentru că nu se gândise de prima dată să meargă.
"Şti ce .. nu vrei să vi cu mine in Pădurea Interzisă? se auzi Eveline vorbind înainte să se mai poată opri. Elizabeth clipi de câteva ori după care acceptă printr-o înclinare din cap. Se uită o clipă la prietena sa apoi se întoarse şi amândouă porniră spre ieşire. O privi cu părere de rău şi murmură un "scuze" cître Doamna Grasă în timp ce coborau scările în spirală. Când ajunseră afară se auzi un tunet şi un fulger brăzdă cerul întunecat de norii negrii. Elizabeth strâmbă din nas , dar continuă să meargă.

[Evelyn Steel]

Eveline nici nu tresari cand fulgerul lumina intreg cerul.Insa tunetul o trezi parca din starea ciudata de somnolenta ce o avea.Privi inspre copacii Padurii Interzise si simti deodata cum frica o cuprinse.Daca visul sau avea sa devina realitate?Si o mai tarase si pe Elizabeth dupa ea in toata aceasta prostie.Acum parca regreta faptul ca ii ceruse sa vina cu ea.O batea gandul sa ii spuna sa se intoarca la castel.Dar stia ca Elizabeth ar fi spus imediat nu.Nu ar fi lasat-o singura si asta era unul dintre lucrurile grozave la Elizabeth.Insa parca nu o tinea inima sa nu o intrebe.

- Sti poate ar trebui sa te duci inapoi mormai Eveline.
- De ce? intreba Elizabeth.
- Nu stiu .. presimt ca o sa se intample ceva rau mormai Eveline.
- Si tu ce o sa faci?Te duci acolo singura? intreba ea.
- Pai da dar ... incepu Eveline
- Nici gand spuse Elizabeth devenind rigida.Nu te duci singura acolo zise ea.Eveline ofta.Stia ca asta va zice,dar merita sa incerce nu?
- Bine.Atunci .. sa incepem zise ea si cele doua incepura sa mearga cu pasi mici inspre padure.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth înainta cu paşi mici privind-o din când în când pe Eveline. Îi părea ceva ciudat la ea, îi părea neliniştită, poate chiar temătoare. Tresări atunci când Eveline se opri şi începu să vorbească.
"Ştii, poate ar trebui să te duci înapoi" mormăi Eveline.
"De ce?" întrebă Elizabeth mărind ochii. Nu se aştepta ca prietena sa să-i ceară aşa ceva pentru că ştia că răspunsul este nu.
"Nu ştiu ...premist că o să se întâmple ceva rău" mormăi Eveline.
"Si tu ce o să faci?Te duci acolo singură?" întreba ea uimită. Clătină din cap şi se încruntă. În nici un caz nu o lăsa să facă o asemenea prostie. Îi aprecia grija, dar trebuia să se gândească şi la ea. Şi în plus nu putea fi sigură că se întâmpla ceva rău, adică era un presentiment. Uneori simţurile puteau înşela, nu?
"Păi da dar ... " începu Eveline, dar imediat fu întreruptă de cealaltă Cercetaşă.
"Nici gând" spuse Elizabeth devenind rigidă."Nu te duci singură acolo "zise ea dând glas tuturor gândurilor sale.
În cele din urmă Eveline fu nevoită accepte. Şi chiar de n-ar fi acceptat Elizabeth avea să meargă cu ea. Era prietena ei şi prietenii se ajutau la nevoie.

Rămase încruntată tot drumul până în pădure, iar starea sa nu se schimbă nici când intrară în aceasta. Ba din potrivă se simţea mai neliniştită şi parcă era gata-gata să atace pe oricine îi ieşea în cale, om sau animal. Era foarte agitată, deşi nu înţelegea de ce. Să fie din cauză că Eveline avusese acel presentiment rău? O privi pe Eveline parcă vrând să o întrebe ce simţise atât de rău, dar în acelaşi timp nu dorea să o agite mai mult decât era deja.

[Evelyn Steel]

Eveline mergea cu privirea atintita inspre intunericul Padurii Interzise.Se intreba oare ce se intampla inauntru.Oare era cineva care nu avea ce cauta acolo?Era destul de posibil.Mereu se gasea cineva care sa fie in padurea aceea si care nu avea ce sa caute acolo.Poate ca totusi visul ei fusese doar atata - un vis.Nu avea cum sa fie real.Dar tare ii era frica ca se insela.Si daca era cel care il vazuse ea in viziune .. sau mai degraba pe cine nu vazuse pentru ca acel cineva statea cu spatele la ea.Ei bine avea sa afle in curand.Numai aveau mult si intrau.Defapt ajunsesera aproape.

Coliba lui Hagrid era pustie.Luminile erau stinse,draperiile trase.Dar poate ca Hagrid dormea.Asa ca cele doua incercara sa nu faca nici cel mai mic zgomot cand ajunsera in dreptul sau.Apoi mai facura cativa pasi si se oprira.
- Ce s-a intamplat? intreba automat Elizabeth.
- Nimic.Doar ma uitam.Esti sigura ca nu .. incepu Eveline.
- Nu ma duc inapoi.Vin cu tine zise Elizabeth si o porni inaintea lui Eveline in padure.Eveline o urma,aprinzandu-si bagheta si auzind-o si pe ea facand acelasi lucru.Apoi trase aer in piept,arunca o ultima privire in spate si se avanta si mai adanc in padure.

[Effy K. Dietrich]

Aproape că ajunseră în pădure. Deja simţea mirosul proaspăt de pin. Deşi circumstanţele nu erau tocmai plăcute, în aer simţindu-se încordarea,pe chipul Cercetaşei se zări un zâmbet. O linişteau plimbările în natură, dar în acelaşi timp pădurea aceasta o înfricoşa. Când ajunse în dreptul colibei lui Hagrid mai făcu câţiva paşi şi se opri căci Eveline stătea în loc şi se uita la colibă. Elizabeth se uită curioasă spre căsuţă şi observă că draperiile sunt trase şi nu se auzea nici un zgomot. Dar poate că uriaşul adormise...
"Ce s-a întamplat?" întrebă automat Elizabeth.
"Nimic. Doar mă uitam. Eşti sigură că nu ..." începu Eveline.
"Nu mă duc înapoi.Vin cu tine" zise Elizabeth scurt fiind uşor exasperată de încercările prietenei sale de a "scăpa" de ea. Porni înaintea ei intrând în scurt timp în pădure, iar acea mică fărâmă de lumină care mai exista dispăru. Elizabeth îşi aprinse bagheta şi o auzi pe Eveline făcând acelaşi lucru.

De când intrase în pădure se tot uita în jur parcă aşteptându-se ca cineva sau ceva să le atace. În aer plutea o mireasmă ciudată care îi dădea fetei o senzaţie de greaţă, dar şi nelinişte. Strâmbă din nas şi îşi strânse bagheta în mână. O privi cu coada ochiului pe cealaltă Cercetaşă pentru a fi sigură că este bine.
Auzi un foşnet din tufişuri şi ceva asemător cu nişte paşi şi se opri în loc. Ciuli urechile şi se uită mai atent ca niciodată în jur. Era pregătită pentru orice.
"Ce este?" Întrebă Eveline şi privind-o cu coada ochiului Elizabeth văzu că se uită şi ea în jur.
"Nimic. Un animal. Cred..." Zise ea uşor nesigură, dar începe din nou să meargă.

[Evelyn Steel]

Eveline isi stranse si mai tare bagheta,concentrandu-se si mai mult sa auda orice fel de zgomote.Tare se temea ca miscarile acelea din tufisuri nu fusesera facute de vreun animal.Insa nu vroia sa o spuna de teama sa nu o ingrijoreze pe Elizabeth.Dar apoi o voce mica din mintea sa ii spuse " Da dar daca era un vrajitor crezi ca v-ar mai fi lasat in viata?".Eveline stramba din nas si continua sa mearga.Poate era doar vantul,desi nu prea credea.Simti deodata un miros ciudat.Ii venea sa vomite de la ea insa nu stia cu ce sa o asemene.Se intreba oare daca Elizabeth simtea si ea.

- Tie nu iti miroase ceva? intreba Eveline
- Ba da zise Elizabeth strambandu-se.
- Bun.Ma temeam ca sunt singura care are halucinatii zise Eveline.Elizabeth chicoti.
- Da dar totusi .. a ce miroase? intreba Elizabeth usor
- Nu stiu.Insa mi se intoarce stomacu pe dos mormai Eveline.Elizabeth dadu usor din cap.
- Ia-o pe acolo ii indica Eveline fetei.Aceasta facu asa cum ii zise Eveline si sari peste o radacina de copac,pe care Eveline o rata.Se impiedica si cazu pe burta.
- Ah! zise ea.Se ridica in genunchi si simti o durere.Apoi vazu ca genunchiul sau statea pe o piatra.O lua si vazu ca avea o forma ciudata,cu colturi triunghiulare.
- Ce ciudat zise ea ridicandu-se in picioare.

[Effy K. Dietrich]

Elizabeth era destul de îngrijorată. Spera ca ceea ce auzise să fie doar un animal aşa cum presupusese. Dar dacă nu era? Dacă ar fi fost un vrăjitor probabil că le-ar fi atacat. Acest gând o mai linişti pe Cercetaşă, dar grijile nu dispărură în totalitate. Exista o şansă, mică ce-i drept, dar totuşi exista ca un vrăjitor să le întindă o cursă, să aştepte să fie vulnerabile, neatente. Se gândi numai la acest lucru până când simţi un miros neplăcut. Tuşi şi îşi duse mâna la gură dezgustată. Mirosea a putred. Se întreba dacă şi Eveline simţea asta , dacă înnebunise. Îşi întoarse capul spre ea, dar prietena sa i-o luă înainte.

"Ţie nu iţi miroase ceva?" întrebă Eveline
"Ba da " zise Elizabeth strâmbându-se, căci mireasma neplăcută din aer îi făcea rău.
"Bun.Mă temeam că sunt singura care are halucinaţii" zise Eveline.Elizabeth chicoti. Şi a se gândise că înnebunise.
" Dar totuşi .. a ce miroase?" întrebă Elizabeth uşor. Nu îi plăcea deloc şi faptul că acest miros apăruse din senin o neliniştea şi mai mult.
"Nu ştiu.Însă mi se întoarce stomacul pe dos" mormăi Eveline.Elizabeth dădu uţor din cap. Acelaşi lucru simţea şi ea.
"Ia-o pe acolo" îi indică Eveline fetei. Cercetaşa o luă în direcţia indicată sărind peste o rădăcină . Se pare că prietena sa n-o văzuse căci se împiedică şi căzu,
"Ah!" zise ea. Elizabeth se întoarse imediat spre ea şi o privi îngrijorată. Spera că nu căzuse rău. Atât le-ar mai fi trebuit în acea seară.
"Ce ciudat" zise ea ridicându-se în picioare. Elizabeth nu băgă de seamă că spusese acele cuvinte.
"Eşti bine?" Întrebă ea uitându-se de sus în jos la Eveline încercând să vadă dacă are vreo rană. Cercetaşa dădu din cap şi se uită la piatră uşor încruntată
"Ce e ciudat?" Întrebă Eliza apropiindu-se de ea ca şi cum abia acum auzise exclamaţia. Privi piatra.
"Piatra asta. E...ciudată" Zise Eveline, iar Cercetaşa o aprobă după ce studie obiectul. Avea trei colţuri, ca un fel de stea sau piramidă...Nu ştia exact ce era.