You against me.

[Desiree Rose Goth]

OOC: Only me and Ronnie.
You against me.

• Simtea cum adierile racoroase ale vantului ii rasfirau parul in jurul obrajilor. Nu se obisnuise inca cu paloarea neobisnuita a noptii, desi hoinarise de multe ori pe Aleea Nocturn. Alunga acel gand ratacitor. Nu voia sa isi mai reaminteasca celelalte nopti petrecute in acel loc - celelalte scopuri pentru care venise acolo.
  Desigur, intotdeauna exista riscul de a da peste cineva. Dar si-l asuma.
  Isi plimba privirea pe strazile pustii ale aleei, uitandu-se din cand in cand la vreun magazin care i se parea mai interesant. Trebuia sa isi reaminteasca din cand ca in acea noapte nu venise la cumparaturi, ca sa arunce care o privire la fiecare magazin marginas. Insa tot o facea din reflex.

[Veronique A. Dupont]

• Noaptea aceea era una speciala. Fiecare pieton de pe Aleea Nocturn putea realiza acel lucru. Majoritatea oamenilor se simteau a fi in locul potrivit si chiar erau. Numai o fata imbracata intr-o pelerina neagra si lunga pana la glezne trebuia defapt sa se afle in patul sau invelit in cearceafuri sangerii din matase. Insa ei nu-i pasa. Stia ca are o misiune de indeplinit si n-avea de gand sa-si dezamageasca stapanul.
  "E ora 11. A intarziat" spuse fata revoltata uitandu-se la ceasul de buzunar pe care si-l pusese in geanata printre alte multe lucruri.
  Nu-i placea situatia. Trebuia sa se intalneasca cu un anumit vrajitor pentru a-i inmana un pachetel pe care-l luase din seiful familiei sale la cererea stapanului. Pachetelul era foarte mic si nu cantarea mai mult de cateva grame.
  Fata incepu sa se streseze. De ce intarzia atat? Ceva nu era in regula, iar fata se hotari ca daca vrajitorul nu aparea in cateva minute ea avea sa plece.

[Desiree Rose Goth]

• Ofta si continua sa mearga pe drumurile intortochete ale Aleei Nocturn. Auzea fosnetul facut de pelerina ei din pricina vantului, asa ca si-o stranse mai tare in jurul trupului. Nu avea nevoie de altceva care sa ii distraga atentia de la scopul sau.
  Vrajitorul ii spusese sa vina la magazinul cu numarul 351, insa nu-l gasea, oricat se straduia. De fiecare data cand isi ridica privirea, vedea numere apropiate de cel pe care il cauta. Insa nu cel pe care il dorea. Isi stranse degetele in pumn si continua sa paseasca pe aleea pietruita, aparent fara tinta.
  Apoi vazu o silueta inalta stand in fata unei cladiri in paragrina. Se intreba cine ar fi putut fi acolo la acea ora in noapte.

[Veronique A. Dupont]

• Intunericul incepea sa se inteteasca, iar vrajitoarea se decisese ca era timpul sa plece. 'Daca n-a venit pana acum, n-are cum sa mai vina' se gandi fata si se indrepta catre poarta de fier ce despartea cele doua alei. Acolo era locul perfect pentru cineva care doresa sa dispara.
  Cu fiecare pas pe care-l facea, vrajitoarea realiza ca majoritatea oamenilor se adapostisera in casele lor. Se parea ca nici macar vrajitorii intunecati nu functionau cum trebuia la ora aceea tarzie din noapte.
  In drumul sau grabit trecu pe langa cineva. O silueta potrivita ascunsa in mantiile unei robe inca isi mai facea veacul pe aleea mizer in mijlocul noptii.
  'Daca aceasta este persoana cu care trebuia sa ma intalnesc?' se intreba pe sine fata si hotari ca va sta acolo pana vrajitorul sau vrajitoarea va face o miscare care s-o dea de gol.

[Desiree Rose Goth]

• Isi musca buzele. Mantia lunga si intunecata a siluetei o facea sa se gandeasca la Devoratorii Mortii - fix oamenii pe care incerca sa ii evite cand se plimba pe Aleea Nocturn. Numai ca persoana cu pricina era doar una. Nu se putea intampla nimic rau, nu-i asa?
  Trebuia sa incerce. Oricum, nu putea sta impietrita, asteptand ca acea persoana sa faca o miscare. Incepu sa inainteze catre acea persoana. Isi scoase bagheta dintre faldurile robei si o tinu strans in mana, agatandu-se de puterea pe care o avea. Se simtea mai putin vulnerabila avand bagheta.
  Gatul ii era uscat in timp ce continua sa inainteze. Si nu era singura care inainta.

[Veronique A. Dupont]

• Vrajitoarea vazu ca silueta se apropia de ea. Acela fusese semnul pe care-l asteptase in tot acest timp.
  "Ai intraziat" zise ea pe un ton autoritar si isi scoase bagheta din faldurile pelerinei.
  Incepu sa ploua afara, iar intregul decor parea din ce in ce mai infricosator. Nicio urma de om nu mai putea fi gasita in cartierul cel mai rau famat al lumii vrajitorilor. Picaturi mari de ploaie se prelingeau pe peretii imbacsiti ai cladirilor lasand dare de curatenie in urma lor. Intregul asfalt era acoperit de balti adanci de apa, iar vitrinele magazinelor devenisera incetosate din cauza amestecului gros de parf si apa ce acoperea intreaga portiune de sticla.
  Vrajitoarea se mai uita o data la silueta si astepta ca aceasta sa-si arate semnul intunecat. Cand vazu ca persona in cauza isi misca usor mana stanga, vrajitoarea isi apropie bagheta. "Lumos" zise ea, iar ceea ce vazu in fata ochilor nu fu tocmai o incantare.

[Desiree Rose Goth]

• - Ai intarziat.
  Persoana veni catre Cercetasa si-si indrepta bagheta catre chipul ei. Scanteia din varful baghetei cufunda aleea intr-o stralucire palida, si fu nevoita sa clipeasca de cateva ori ca sa se obisnuiasca cu lumina. Isi infasura mai strans pelerina in jurul trupului.
  - Eu am intarziat? rosti tanara, incruntandu-se. Tu niciodata nu-mi dai adresa buna si trebuie mereu sa..
  Se opri din enumerat. Vrajitorul cu care trebuia sa se intalneasca cu siguranta nu avea o constitutie zvelta, precum silueta din fata ei. Incepu sa se obisnuiasca cu lumina baghetei si isi dadu seama ca facuse o confuzie. Si nu era singura.
  Simti cum picaturile de apa ii mangaiau obrajii. Ploua.
  - Aaa... salut, Ronnie, murmura ea intr-un final.

[Veronique A. Dupont]

• Viperina simti ridicolul situatiei urcandui-se pana la obraji, facandu-i intrega fatat sa prinda o culoare sangerie. Fu fericita cand realiza ca Desiree n-o putea vedea pe sub materialul gros al pelerinei.
  "Ce te aduce pe aici?" intreba fata uitandu-se in ochii cercetasei. Ar fi vrut sa tipe la ea, sa-i spuna sa se intoarca de unde venise, dar se abtinu cu mult tac si diplomatie sa nu strige la biata fata.
  Dar oare ce cauta ea acolo? De ce nu se afla in turnul calduros al cercetasilor cuibarita in patul sau confortabil?
  Ronnie se dadu cativa pasi inapoi si o fixa cu privrea pe vrajitoare. Nu era sigura daca ar fi trebuit sa arunce vreun blestem asupra ei sau pur si simplu sa fuga manacand pamantul pana la resedinta sa temporara de pe Aleea Diagon, pana cand cercetasa avea sa-i piarda urma.
  "Asta nu-i un loc sigur. Mai bine te-ai intoarce acasa" continua viperina inainte ca Desiree sa-i raspunda la prima intrebare.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa ii arunca o privire lui Ronnie printre scanteierile palide ale baghetei. Dupa ce rostise acele cuvinte, chipul ei a pastrat o urma de hotarare nestramutata. Se intreba ce cauta Viperina acolo, la acea ora, si daca motivul pentru care i-a spus sa plece era strict legat de siguranta ei.
  - Am ceva de facut, rosti Cercetasa. Am venit aici cu un motiv si nu pot pleca tocmai acum.
  Inainte ca Ronnie sa-i mai zica ceva, ea adauga:
  - Nici pentru tine nu e un loc sigur, dar vad ca nici nu iti trece prin gand sa pleci.
  Ronnie a venit cu siguranta pentru ceva anume aici, ii trecu ei prin minte. La fel ca si mine.

[Veronique A. Dupont]

• Viperina se incrunta si mici riduri ii aparura pe frunte. Nu stia cum sa-i explice cercetasei ca nu era bine ceea ce facea. Aceea era una dintre cele mai nepotrivite nopti in care sa te afli pe Aleea Nocturn, asta desigur, daca exista vreo noapte potrivita in care sa vi acolo. In aceea noapte la ora doisprezece fix, zeci de devoratori aveau sa populeze strazile mizere ale alei.
  "Pot avea grija si singura de mine, multumesc. Cred ca stiu foarte bine ce fac" spuse Ronnie pe un ton autoritar sperand ca o va indeparta pe Dess.
  Fata arunca o privire la ceasul sau de la mana si observa ca ora arata 11:47. Nu mai aveau mult timp. Continua sa se uite hipnotizata la ceas sperand ca acele sale ascutite aveau sa se opreasca ca prin minune.