The gorgeous sound of darkness

[Rosalie Vivienne Alden]

Era inca confuza. Nu putea sa banuiasca ce facuse acel vampir in acel loc , iar mai ales o tot bantuia un gand de cand intrase,apoi de cand plecase vampirul: de ce le ajutase? Ii era ciuda pe ea insasi atunci cand era un mister ce necesita sa fie dezlegat, iar ea nu putea. Statuse cateva minute pe ganduri, dupa care isi mutase privirea uimita catre Veronique dandu-si seama ca acum totul capatase sens si ii spuse:
" Am citit undeva mai demult cum ca vampirii nu au voie sa intre intr-o proprietate a altcuiva neinvitati. Acum teoria ta are mult mai mult sens: ai avut dreptate - ei au pus stapanire pe conac probabil de foarte mult timp, dar au stat bine ascunsi sau pur si simplu vin rar aici. Si ultimul Horcrux este in fata noastra - colierul acela. Il distrugi tu sau il distrug eu?", adaugase Rosalie privind catre coltul de Basilik pe care vampirul i-l lasase in mana stanga.

[Veronique A. Dupont]

• Ronnie inca se gandea la vampirul care tocmai iesise din incapere. Cum se facuse ca fata se blocase la vederea ochilor sai? Deobicei obisunia sa loveasca si apoi sa puna intrebari. Cum de il lasase sa plece asa, pur si simplu?
  Cand se trezi din starea letargica auzi cuvintele lui Rose, dar pe moment nu le intelesese. Trecura cateva minute pana ce Ronnie reusi sa-si puna gandurile in ordine si sa-i rapunda fetei.
  "Distruge-l tu" zise viperina si ii inmana medalionul fostei soimence. "Nu uita ca vreau ramasitele"continua fata si se aseza pe unul din scaunele din camera simtind cum camera se invartea cu ea, iar lesinul era la doar cateva secunde departare de ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ezitase putin fiindca stia ca dupa distrugerea ultimului Horcrux acel vampir nu se va mai putea trezi niciodata, acum intr-aevar va avea parte de somnul vesnic. Astazi distrusesera cateva, iar acum era timpul ca ultima bijuterie sa isi ia adio de la aceasta lume. Luase coltul de Basilik si il infipse in medalionul stralucitor. Inghitise in sec in clipa in care auzise din nou un strigat infundat, doar ca de data aceasta mult mai plin de durere. Isi mutase privirea catre Viperina si o intreba:
"Te simti bine?!" Observase cat de rau reactiona. De fapt, era si mai rau .. nu reactiona la nimic ce spunea Rosalie. Apoi si-a dat seama.
"Ah, te-a Influentat!" Rostise o vraja in gand pentru a o ajuta pe Ronnie sa isi revina ,dupa care si-a dat seama ca le-a ajutat fiindca era vorba de o razbunare intre familiile vechi, nicidecum ca ar fi facut-o pentru ele doua fete.

[Veronique A. Dupont]

• "Merci. Acum ne-a mai ramas doar vampirul" spuse viperina si se indrepta catre nisa unde-i lasase pe cei doi barbati. Unul mort si unul pietrificat.
  Fata incepu sa fuga sperand ca mai avea destul timp sa iasa vii din toata tarasenia aceea. O auzi pe Rosalie alergand in spatele sau, iar un zambet micut ii traversa fata. Se bucura ca are o prietena care nu pune multe intrebari si care poate avea incredere in ea fara a-i pune deciziile la indoiala.
  "Sunt tot aici" zise viperina cand deschise usa nisei si ii gasi pe cei doi barbati in acelasi loc in care-i lasase. Tatal lui Nikolaos nu mai era impietrit, dar era prea slab pentru a putea face orice tip de vraja.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din nou aprobator din cap. Chicotise la gandul ca ea parea ca venita dintr-un film Incuiat asemenea unei mascote, dar apoi isi daduse seama ca unele gesturi conteaza mai mult decat orice vorbe spuse de mantuiala. O privise pe Ronnie intreband-o din priviri ce ar putea sa faca acum, dar fata inca se uita catre cei doi. Oare era cazul sa ii trezeasca la realitate? Hm, pareau destul de slabiti, ceea ce era foarte favorabil pentru cele doua fete. In timp ce isi mutase privirea de la Viperina la cei doi vampiri , unul dintre ei se ridicase de jos pregatit sa atace. Cum ar fi putut fiind asa de slabit? Asta nu prea stia .. Dar in fine. Ridicase bagheta strigand catre el:
"Levicorpus!"
O cautase pe Veronique nestiind unde era, iar cand o zarise cu privirea intrebase putin parand disperata si ingrozita:
"Ce facem acum?"

[Veronique A. Dupont]

• "Il omoram" spuse tare si raspicat viperina fiind foarte sigura pe ea. Sopti in minte blestemul fatal, iar vampirul cazu fara suflare la pamant.
  "Se pare ca treaba noastra aici s-a cam terminat. Cred ca ar fi cazul sa gasim o iesire" zise fata multumita, iar cele doua vrajitoare incepura sa mearga agale pe culoarele conacului. Nu le mai era frica sau pur si simplu, nu mai stiau ce-i aia frica. Probabil ca niciuna dintre ele nu mai avusese parte de atata aventura ca-n seara aceea.
  "Unde va grabiti asa, domnisoarelor?" se auzi o vocea masculina, iar vampirul de mai devreme isi facu aparitia de nicaieri luandu-le prin surprindere pe fete.

[Rosalie Vivienne Alden]

Deci nu ii venea sa creada tot ceea ce se intampla. Adevarul era ca nici macar nu voia sa creada. Totul era ciudat: disparea un vampir, aparea altul de nicaieri, murea unul si tot asa .. Cel cu ochi albastri tocmai isi facuse din nou intrarea grandioasa. Rosalie nu mai suportase aceasta situatie. Considera ca mai are putin si sare la el cu tot felul de vraji, chiar blesteme. Nu voia sa o influenteze din nou pe Ronnie sau pe ea. Toata povestea luase o intorsatura ciudata, iar acest lucru nu ii convenea fostei Soimence.
"Trebuie sa plecam. Ce vrei de la noi? Prima data ne ajuti , apoi vii aici ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dar ne ameninti .. Cine esti?" , rostise Rose nervoasa. Astepta un raspuns rapid inainte sa il arunce pe fereastra, desi era constienta ca puterea lui era nemasurata.

[Veronique A. Dupont]

• Fata nu putea sa creada ce vedea in fata ochilor. Cum se faceau ca nu mai puteau scapa niciodata din acel loc blestemat? Chiar si pentru o devoratoare, acea nopate fusese mult prea plina de decese, iar ea nu mai avea de gand sa produca inca unul. Stia ca aminterea aceea o va bantui pentru tot restul vietii, o amintire imbibata in sange.
  "Numele meu este Asher, ia voi trebuie sa fiti Rosalie si Veronique" spuse barbatul, iar viperina ramase uimtia la gandul ca vampirul le stia numele."Sunt inca aici pentru a va inmana asta, micul vostru premiu" zise el si scoase de sub o batista neagra doua pandantive. Ambele pandantive aveau un trandafir incrustat pe ele, dar culorile lor difereau. Unul era negru, iar celalat era alb.
  "Acesta este al tau, iar acesta al tau" spuse vampirul si ii inmana mai intai pandantivul ce avea trandafirul alb lui Rosalie, iar pe cel negru lui Ronnie.
  Cand il lua in mana, devoratoarea vazu ca pandantivul era perfect oval. Fata incerca sa-l deschida, dar apoi vazu ca locul unde trebuia sa se deschida era acoperit cu minci detalii ale unor trandafiri, era sigilat.
  "Aceste medalioane contini fiecare ramasite din inima unui dragon, un fir de par de unicorn si cel mai important, trei picaturi din sangele meu. Prin aceste medalioane, eu si clanul meu, al carui conducator sunt eu, vrem sa va multumim ca ne-ati ajutat sa ne scapati de acele creaturi infioratoare. Nu pierdeti aceste medalionae, ele va vor proteja atat timp cat le veti purta"
  Ronnie stranse medalionul in pumnul sau osos si simti raceala argintului facandu-i mana sa tremure.
  "Trandafirul negru simbolizeaza maleficul si tot ce inseamna rau, iar cel alb puritatea si bunatatea. Aceste doua puteri combinate pot servi atat raului, cat si binelui. Puteti face lucruri marete impreuna, micute vrajitoare, exact cum ati facut in seara asta" spuse Asher si disparu.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie nu spuse nimic, nu avea cuvinte. Toata aceasta poveste i se parea ireala, dar trebuia sa recunoasca faptul ca ii placuse ce a spus Asher. Hm,ce nume interesant ... Acele medalioane le va ajuta atat de mult timp cat le vor purta. Isi mutase privirea catre Veronique intreband-o din priviri daca le vor pastra sau nu, dar un raspuns ar fi fost in van. Normal ca vor avea grija de ele, ca le vor purta pe oriunde ar merge si oricat ar sta. Se uitase in urma vampirului, dar nu vazuse nimic altceva decat ceata .. doar atat lasase in urma. Insa acum era sigura de un lucru: ceea ce era rau trecuse. Intr-adevar au avut parte de o aventura minunata, insa parca nu voia sa plece inca. Poate era cazul sa mai stea si ele sa povesteasca , avand in vedere ca de atat de mult timp ele nu s-au mai zarit una langa alta. Zambise la gandul ca Asher va fi mereu alaturi de ele prin acele micute si firave medalioane si ca in caz ca vor avea nevoie va aparea orice circumstanta ar fi.
"Practic acum suntem legate prin aceste doua medalioane. Ca doua surori de suflet!", chicotise Rosalie.
Apoi ramasese pe ganduri si se uitase catre Ronnie rostind sincer, dar trista putin:
"Eu nu inteleg de ce am primit si eu medalion fiindca nu am facut nimic .."

OOC: Sper ca nu te superi ca am folosit acelasi font ca tine. Ah si e super postul de deasupra!

[Veronique A. Dupont]

• "Probabil ca cele doua famili erau rivale. Probabil ca am distrus familia rea, dar nu puteam fi sigure. Nimic nu este sigur in legatura cu vampirii, mai ales natura lor. Si oricum, le meritam, doar suntem amandoua doi trandafiri" zise viperina facand o anagrama a numelui sau de familie si a prenumelui fostei soimence.
  Fata isi ridica pandantivul la nivelul ochilor, acolo unde il putea vedea mai bine, si il admira in liniste. Il stranse in mana si apoi si-l puse la gat. Pandantivul arata minunat pe pielea sa alba, completand-o cu delicatetea sa argintie.
  "Vampiri buni sau rai, mai bine am iesi la suprafata. Nu stim daca unul va vrea sa ne atace" zise viperina sperand ca dupa ce vor gasi drumul de intarcere se vor mai opri putin pentru a vorbi despre tot ceea ce se intamplase in seara aceea.