As I lay dying

[Desiree Rose Goth]

Ainsley se apropie incet spre ea. Ii vedea sovairea din ochi si se intreba dintr-o data daca era o idee buna sa schimbe trecutul cu ajutorul Clepsidrei. Nu mai fusese niciodata intr-o calatorie din trecut, deci nu putea garanta ca misiunea lor se va incheia cu succes. Totusi, trebuia sa se increada in ea insasi; exista o singura speranta. O singura lumina palida in intunericul deplin.
- Mai repede, ii ceru ea.
Ainsley se apropie si mai mult. Fara sa ezite, Cercetasa trecu lantul Clepsidrei peste capul amandurora. Spre surprinderea ei, lantul era indeajuns de lung.
- Ce naiba faci? mormai Ainsley, incercand sa-si dea lantul jos de pe umeri.
Desiree ii arunca un zambet dispretuitor.
- Mergem in trecut, ai uitat?
Colega ei o privi cu o dezaprobare sovaitoare, apoi aproba din cap.

[Ainsley S. Everdeen]

- Presupun ca stii ce faci, rosti Ainsley.
Ii arunca o privire dezaprobatoare colegei ei. Spera ca va veni acasa intreaga, fara sechele sau urme care sa-i aminteasca de acea calatorie. Adica.. nu putea fi ceva mai rau decat aparitia, nu-i asa? Nu dorea o Sectionare sau ceva mai rau.
Desiree ridica nepasatoare din umeri.
- N-am nici cea mai vaga idee ce fac, raspunse ea. Doar improvizez.
Ainsley ofta. De ce nimic nu putea fi sigur, ca macar sa stea si ea linistita?
- Crezi ca trei ore sunt indeajuns? intreba Desiree, brusc.
Inainte ca sa aiba timp sa raspunda, Cercetasa intoarse Clepsidra de trei ori. Si apoi astepta.

[Desiree Rose Goth]

Simti cum dispare din acea incapere. Intra intr-un vartej confuz de imagini si culori si dintr-o data isi dori sa fi tinut ochii inchisi. Toate acelea ii aduceau amintiri vechi in minte - sau asta era doar un simplu efect secundar al calatoriei?
Nu ar fi trebuit sa fac asta, isi zise ea. Dori sa se intoarca imediat inapoi, dar ceva o impingea de la spate prin vartej. Nu putea respira - simtea ca se sufoca.
Stiu cand se termina, pentru ca simti pamantul din nou sub picioare. Isi pierdu echilibrul si cazu fara sa-si dea seama. Cand isi ridica privirea, remarca cu usurare ca Clepsidra nu se sparsese.
- Am reusit, sopti ea.
O auzea pe Ainsley gemand incet undeva langa ea si asta o calmase. Nu era singura.

[Ainsley S. Everdeen]

- Am reusit, pe naiba, mormai Cercetasa.
Statea intr-o pozitie incomoda , trantita la pamant. Trebuia sa recunoasca ca nu ii placuse calatoria prin trecut - prea multe imagini, prea multe culori adunate in jurul ei o innebunisera. Se consola cu faptul ca inca avea toate membrele la locul lor.
Se ridica in capul oaselor.
- Aaa... de ce suntem tot in camara asta? intreba ea.
Poate ca nu fusese nicio calatorie , la urma urmei. Poate ca totul fusese in imaginatia ei. Isi plimba privirea prin incaperea intesata cu obiecte si o gasi pe Desiree la cativa metri de ea. Arata ravasita.
- Trebuia sa fim in camara asta, isi dadu Desiree ochii peste cap. Numai ca suntem cu vreo trei ore in urma.

[Desiree Rose Goth]

Se incrunta si-si incrucisa picioarele. Simtea o vaga ameteala din cauza calatoriei in trecut si se intreba cum de alti vrajitori puteau face fata si la calatorii zilnice cu ajutorul Clepsidrei. Ea nu ar fi avut nicio sansa.
- Peste trei ore va trebui sa fim tot aici, rosti Cercetasa. Ca si cand nu am fi folosit niciodata Clepsidra.. asta e regula principala. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar intampla daca nu ajungem aici la timp. Ai inteles ce-am zis?
Vorbise pe un ton destul de autoritar, care nu-i era caracteristic. Ainsley, totusi, aproba din cap.
- Ce faceam noi acum trei ore? o intreba.
Desiree statu putin pe ganduri inainte de a-i raspunde.
- Ieseam din Camera Necesitatii.

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley gemu. La ce se gandise Desiree cand o dusese cu trei ore in urma, in trecut? Dar apoi ii veni o idee.
- Asta s-a intamplat inainte de atac, murmura Cercetasa.
Colega s-a ii arunca o privire indescifrabila, apoi aproba din cap. Probabil ca inca era dezaprobatoare in legatura cu decizia lui Ainsley de a blestema acel student; in fond, nu ar mai fi fost in camera ticsita cu globuri de cristal daca ea n-ar mai fi facut asta. Insa Ainsley dorea sa afle de ce ii furase acel student medalionul care apartinuse Ariei. Nu il atacase ca sa fie in siguranta; ci pentru medalion.
Nu stia de ce facuse asta.
- Asta inseamna ca putem impiedica atacul, continua Ainsley, pe un ton meditativ. Simplu.

[Desiree Rose Goth]

Desiree clatina din cap cand auzi propunerea colegii ei. Ainsley ii arunca o privire scurta, apoi intreba pe un ton aproape rugator:
- De ce nu?
Cercetasa mai citise cate ceva despre calatoriile in trecut folosind Clepsidra, asa ca stia riscurile la care se supunea. Trebuia sa ii explice si lui Ainsley macar esentialul. Ii era datoare cu asta.
- Trecutul a fost deja scris, spuse ea, sincera. Sa-l schimbam ar insemna sa distrugem intregul curs al timpului - si probabil sa ne distrugem si pe noi.
Ainsley se incrunta, dar aproba din cap. Cercetasa se ridica de la pamant, scuturandu-si roba, apoi murmura:
- Ar trebui sa mergem, nu crezi?

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley aproba din cap, desi nu intelegea ce vor face timp de trei ore. Se ridica si-si scutura roba de praf, apoi o urma pe Desiree afara din incapere. Cercetasa parea a stie ce face; nu sovaia, ci se indrepta direct catre un loc anume.
- Unde mergem? intreba Ainsley. Pe coridoare, acolo unde l-am gasit pe tip?
- Da, acolo, aproba ea din cap. Trebuie sa vedem ce a facut Filch dupa ce noi ne-am luat talpasita spre Hagrid.
Cercetasa ofta. Ainsley, insa, avea o alta nelamurire.
- Ce se intampla daca noi, cele din trecut.. ne vom vedea pe noi, cele de acum?
Desiree ezita inainte de a-i raspunde.

[Desiree Rose Goth]

- Nu cred ca se va intampla asta, rosti Cercetasa, increzatoare. Pentru ca nu ne-am vazut pe noi insele pe coridoare in timpul atacului.. si nici pe urma, la Hagrid, sau in Padurea Interzisa.
Iar asta insemna ceva important. Ori totul s-a terminat cu bine, si nu s-a intamplat nimic rau.. ori nu au reusit sa faca nimic din cauza ca trebuiau sa stea ascunse. Una din doua. Desiree spera ca nu se va intampla nimic rau in urma calatoriei in trecut.
- Si daca ne vede altcineva? intreba Ainsley, curioasa.
Cercetasa isi musca buzele in cautarea raspunsului. Putea sa spuna orice, ca oricum nu conta; Ainsley nu-si dadea seama care era adevarul sau minciuna.
- Depinde, rosti ea. Daca respectivul ne vede pe noi si pe cele din trecut... nu e tocmai de bine. Tu cum crezi ca ai reactiona daca ti-ai vedea copia ?

[Ainsley S. Everdeen]

Ainsley clatina din cap si statu cateva clipe pe ganduri inainte de a raspunde. Trebuia sa admita ca Desiree avea dreptate si nu se puteau plimba prin Castel dupa placul lor. Asta depindea de cine le vedea...
- As spune ca asa ceva e imposibil, murmura ea. Ca e Magie Neagra sau ceva de genul.
Colega ei aproba din cap.
- Exact. Tocmai de asta trebuie sa fim atente la cine vine si cine pleaca.
Coborara treptele de marmura inspre etajul al saptelea, acolo unde se afla Camera Necesitatii. Pasii lor rasunau stins pe dalele de piatra, pierzandu-se in intuneric precum cuvintele dintr-o scrisoare.