New people

[Jennifer L. Campbell]

Just me and Jonnathan

Jennifer era in camera cautandu`si bluza pe care si`o cumparase in dimineata aceea.
-Unde`o fii? Aici am pus`o..se intreba ea stiind ca opuse pe pat.
Se duse sa caute in celalalt dulap, sperand ca va fii acolo, daca nu isi lua alta bluza.Oricum tot va iesi la plimbare.
Cotrobaise si acolo, gasind`o pana la urma.Se imbracase repede, se machiase si plecase afara.
Vazuse pe cer nori negrii de ploaie.Se parea ca seara asta va fi una ploioasa.
Incepuse sa se plimbe pe aleile satului, tragand adanc in piept aerul curat de afara.
Dintr`o data vazu cum un baiat da peste ea, daramand`o la pamant.
-Ahh, spuse ea.

[Artimei N. Denver]

Fugea de ploaie mai exact spus. Desi o iubea acesta nu era cel mai potrivit moment sa stea cu ea la o intilnire si sa primeasca pupici reci si umezi. Picaturile de ploaie erau ca si saruturile multe, dar nici o data nu-ti mai ajung. Coti pe o aleea ingusta unde teoretic nimeni nu ar fi trebuit sa fie. Gresise un pic calulele si iatal doborind la pamint o fata.

Cum se aflau amidoi pe trotuar si ploaie incepea sa toarne nu ii mai raminea altceva de facut decit sa-si cera scuze de la ea. In loc de asta incepu sa rida apoi se mai potoli putin si se ridca oferindui mina fetei. Imi pare rau, ne jucam de-a prinselea cu ploaia si se pare ca ea a cistigat. Pare ciudat? Poate ca da. De cind o intilnise pe Abigail totul mergea cu susul in jos.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer incepuse sa rada alaturi de acel baiat care o daramase.Era sigura ca nu fusese intentionat, si ei i se intampla sa fie neatenta.
Chiar in clipa ciocnirii celor doi, afara incepuse furtuna.
"Grozav" isi spuse Jennifer in gand.Dar sincer nu ii prea pasa, ii placea sa se plimbe prin ploaie, sa simta stropii reci de apa cazand pe pielea ei ciocolatie, si mai ales mirosul care il lasa aceasta in natura.
Tanarul ii oferi mana lui Jennifer pentru a o ajuta sa se ridice, aceasta luandu`l de mana, ridicandu`se.
Isi daduse parul pe spate, care ra ud loarca..defapt toata era uda.Acesta ii cer scuze Cercetasei.
-Nu`i nimic, spuse Jennifer zambind.E ceva normal sa nu fii atent intotdeauna, continua ea chicotind.
Se gandea ca si ei i se intamplase de foarte multe ori.
-Eu sunt Jennifer, spuse ea intinzandu`i mana pentru a face cunostiinta.

[Artimei N. Denver]

Ciudat se asteptase sa-l insulte cu verun cuvint jignitor sau sa se intoarca si sa se duca. In nici un caz nu sperase ca sa se rinda amindoi in ploaie. Johan. Nu ti se pare ca este cam ud pe aici. Ce faci aici in ploaie? Era nebun de cap in acea zi asa ca se putea de asteptat orice de la el. Ei bine nu atit de nebun incit sa faca timpenii sau prostii. Deci sa recapituleze putin. Statea in ploaie cu o fata alaturi, probabil o vrajitoare daca tot se aflau in Pastera lui Godric. Da cu putin timp in urma o daduse jos, iar ea se dovedise a fi o persoana foarte prietenoasa. Si ce urmeaza?

[Jennifer L. Campbell]

Vazu cm tanaul se uita cam ciudat la ea.Poate din cauza ca se astepta sa tipe la el ca o daramase.Acest gand o amuza, nu era un motiv din care ar trebui sa iste o cearta.
Tanarul ii spuse lui Jennifer a ii cheama Johan, si inreband`o ce face in ploaie.
"Un nume frumos" se gandea Jennifer in gand.
-Incantata de cunostiinta, Johan.Pai ce sa fac, ma plimbam si a inceput ploaia, ii raspunse aceasta zambind.
Se gandea sa`l intrebe daca ar vrea sa se plimbe alaturi de ea prin ploaie, mai ales ca ii placea sa faca acest lucru.O relaxa parca.
-Ai chef de o plimbare prin ploaie? in intreba zambind calduros Cercetasa

[Artimei N. Denver]

PPPPoftim? Nu-i suficient ca nu a tipat la le atunci cind era nevoie, inca il mai invita la plimbare. Sarcaul baiat, fatele astea stiu numai cum sa puna in incurcaturi. Extrem de prietenoasa pustoaica. Desigur. Sa inteleg ca iti place sarutarea ploii. Nu putuse spune mai multe, era confuz de-a binelea. De obicei ii veneau idei poetice in cele mai potrivite si nepotrivite momente. Bine ca-l citise pe Eminescu si avusese timp pentru filozofii in scoala.

Incepu sa mearga cu pasi inceti pe alee. Daca tot era ud, nu mai cauta nici un adapost. Ridica capul spre cer pentru a admira imensitatea cenusie. Cit de frumos era acolo sus, dincolo de nori. Cit de periculos era colo dincolo de pamint.

[Jennifer L. Campbell]

-Da, imi place sa ma plimb prin ploaie, spuse Jennifer scurt.Mergem?
Tanarul dadu din cap, cei doi incepandu`si plimarea in ploaie.
Jennifer se gandea ca este nou pe aici, deoarece nu`l mai vazuse niciodata.Oricum nici ea nu locuia de mult in Pestera lui Godric, ea inainte locuind in inima Londrei, foarte aproape de Ministerul Magiei.
Tanara incepuse sa il studieze:era un baiat potrivit de inalt, par saten inchis, ochi caprui.Era chiar dragut.
Jennifer se gandi sa`l intrebe daca facuse scoala la Hogwarts, sau daca inca mai era.Dar nu`l vazuse pe acolo deci sigur numai era.
-Tu esti la Hogwarts? intreba ea zambind.

[Artimei N. Denver]

Se asteptase la acea intrebare, ce putea sa-i spuna fostul viperin? Desigur, este una dintre cele mai bune scoli de magie. Nu mentionase in ce casa fusese, domnita nu prea semana a viperina, dar nici nu era politicos sa te lauzi. De obicei de acolo ieseau vrajitorii intunecati, desi multi lupatori de partea binelui fusesera viperni. Un contrast mare in intriorul unei si aceleasi case. Totul depindea nu de casa in care te afli, dar de tine, de personaliteate ta. Johan nu era un luptetor de parte binelui, dar nici un adorator al Lordului Intunecat, ceva la mijloc.

Tu crezi in steriotipul: " Spune-mi in ce casa ai fost si iti zic cine esti?" E cit se poate de absurd. Ea singura ridicase problema fara ca sa vrea, e uimitor unde te poate duce o intrebare banala. Cam asa au fost facute cele mai mari descoperiri din istorie.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se gandea la intrebarea care ii fusese pusa.Nu credea in acel steriotip, nici nu avea cum.Totul depinde de personalitatea ta.E ceva gen cu intamplarea lui Harry Potter.Jobenul ii spuse ca ar fi fost un foarte bun Viperin, dar el nu vruse, el vrand sa fie de partea binelui.
-Nu, logic ca nu, spuse Jennifer.Este chiar absurd, cum ai spus si tu.Tot ce conteaza este persoana care esti, caracterul tau, nu casa la care ai picat.
Jennifer se gandea sa`l intrebe pe tanr in ce casa a fost.Oricum nu conta prea mult, ea avand si acum prieteni foarte buni din fiecare casa existenta la Hogwarts.
-Si in ce casa ai fost? intrebase ea mai mult de curiozitate.

[Artimei N. Denver]

Pf! Chiar atit de previzibili sunt oamenii? Ii va raspunde intr-un mod cinstit, a zis ca nu are prea mare importanta casa in care te afli. La Viperini. Desi doar 50% la suta din calitatile mele corespund acestei case, restul sunt imprastiate. Tu nu mi-ai dat imprsia unui viperin din contra, un Cercetas sau Ochi-de-Soim, totusi prima varianta mi se pare mai reala. Se descurca foarte bune la capitotul citeste ce-i scris pe fara omului, sau intelege sensul rindurilor si a spatiilor dintre ele. Desi aceasta stiinta dadea gres cite o data era bine sa fii familiar cu ea.

In fine, daca Jennifer este un Cercetas spera sa nu se raceasca foarte mult, nu de alta, era o companie foarte placuta.