The day becomes night. Forever

[Ema Snow]

Toate se conturau acum. Avea doua variante clare si niciun ocolis. Avea sa moara sau sa traiasca. Vesnic. Sau sa moara incercand. Se simtea ciudat, stiind ca va renunta la caldura si la bataile inimii. Inima ei. Ii fusese fidela din prima clipa de viata, iar acum bataile-i erau numarate, indiferent de rezultat. Simti nevoia sa traga aer in piept, dar ii era imposibil.
Ema incerca sa evite gandurile referitoare la ce va urma imediat. Daca va muri, nu va mai urma nimic. O ingrozea gandul. Simtea ca e prea devreme pentru orice renuntare. Daca va trai, va avea secole in care sa poata invata. Secole in care isi va putea satisface nevoia de carte.
Stia ca Heather asteapta un raspuns, dar ea nu putu sa i-l ofere. Nu pentru ca nu era hotarata, ci pentru ca nu putea fizic. Corpul ei devenise ceva strain. Il simtea inghetat, de parca ar fi stat ore intregi in zapada, in tricou si pantaloni scurti.
Nu vroia sa moara...

[Fleur Delacour]

• Fata zambi,se hotari sa ia raspunsul ca un da,si oricum nu mai era cale de intoarcere,si daca ar fi incercat din toate puterile ei nu s-ar fi putut abtine.Pe langa toate astea,stia ca nu mai era altceva de facut,poate ca ar fi fost,dar deja era mult,mult prea tarziu.Sora ei mai avea putin pana la moarte,trebuia sa se miste cat mai repede posibil.
  Se apleca cu grija pentru a se apropia mai tare de gatul surorii ei,dar inainte de toate o luase de mana si o stranse poate putin mai tare decat era necesar.
  Isi daud ochii peste cap cand isi dadu seama cat de frica ii era si ei,dar cum gandise mai devreme,nu mai era nici o cale de intoarcere.Isi inclesta coltii si se apropie si mai tare.
  "-Daca era altceva de facut,as fi facut-o..."murmura ea
  Heather a strans-o in brate cu putere.Apoi a muscat-o abtinandu-se sa nu ii ia tot sangele.

[Ema Snow]

Atingerea era delicata. Si rece. Ema se gandi intr-un mod incoerent daca Heather folosea vreun balsam de buze cu cine stie ce proprietati. Dar gandul pieri la jumatate, iar corpul ei se incorda.
Ii scapa un urlet, spargand val dupa val de inconstienta. Soimeanca isi inclesta buzele cu fermitate, incercand sa faca tot posibilul sa nu tipe. Nici nu vroia sa vada reactia surorii ei la prima greseala a Emei.
Durea ca naiba! Era ca si cum i-ar fi dat cineva foc. Si era unul dintre cele mai teribile chinuri. Isi simtea sangele ingrosandu-se si inaintand cu greu prin vene si artere. Altii sufereau de deficit al agentilor de coagulare, iar ea avea problema inversa. Parca ar fi avut febra, parca ar fi avut cu lejeritate mai mult de 45 de grade Celsius. Mainile i se stransera in pumni, infigandu-si unghiile in carne. Isi incorda atat de mult fiecare muschi al fetei, ajungand la durere fizica; exceptand desigur, focul.
Incerca sa nu se gandeasca. Dar era ceva atat de dificil cand fiecare particica din ea ardea! Nu puteai uita de firul electric la care esti conectat, indiferent cat de mult te-ai fi gandit la cai verzi pe pereti.
Ema respira adanc, sacadat, dar simtea ca nu are suficient aer. Se agita. In ciuda chinului, simtea materialul aspru al canapelei indoindu-se in mici pliuri sub corpul ei.

[Fleur Delacour]

• Reusi sa se opreasca,si isi sterse cu mana stanga sangele ramas,dupa care se gandi daca facuse ceea ce trebuie.Isi ridica in brate sora,dupa care urca scarile si o duse in camera ei.O aseza cu grija si continua sa astepte.In ochii ei ramase aceasi lumina jucausa,poate chiar mai vie.Nici nu se gandise ca se hransie din sangele propriei sale surori.Sangele e tot sange,nu trebuie sa ti cont de imprejurare si cui ii apartine.
  Isi dadu un ghiont singura cand vru sa iasa din camera."Iar tratezi situatia cu indiferenta".Poate ca exista inca aceea parte umana ina dancul ei si asta o facea sa se simta...enervata.Trebuia sa omoare pe cineva fara mila si sa-i bea sangele,asta ar putea ajuta.Numai ca nu putea face asta acum,trebuia sa se asigure ca surioara ei draga se simte bine.Un singur lucuru se stia sigur,nu murise.
  Se intoarse asezandu-se din nou la marginea patului facand acelasi lucru ca deobicei,asteptand.

[Ema Snow]

Poate devenise un carbune. Poate devenise o piatra din lava intarita in ani.
Putin ii pasa acum de ce se intampla mai departe. Probabil avea sa fie mai rau. Nu putea sa moara si sa se termine odata? Nu se mai termina odata? Oh, haide! Cat mai dura calvarul? Stia ca transpirase, dar i se parea ceva ineficient. Nu o racorea cu nimic, ba dimpotriva, parca ii era si mai cald.
Nu stia cat timp trecuse. O secunda, mai putin de atat, un minut, doua ore, zile, ani, secole?!
Un singur lucru se schimba in aceasta lunga asteptare trista si dureroasa. Focul incepu sa se retraga. Disparuse din degetele de la picioare si pana la prima falanga a degetelor de la maini. Asta da usurare!
Inima ei lupta din greu, zbatandu-se ca un animal captiv.
Respiratiile ii erau superficiale, insuficiente.
Pupilele i se miscau sub pleoape inebunite, incercand cu disperare sa faca ceva folositor. Dar i se parea imposibil sa deschida ochii.
Incerca sa-si mute gandul de la durere, concentrandu-se pe muschii chinuiti ai mainii. Daca ar reusi cumva sa o miste! Catusi de putin! Simti degetul mare incordandu-se, dar era prea probabil sa-si imagineze doar.

[Fleur Delacour]

• "-Hey,buna dimineata surioara,au trecut trei zile!"spuse fata zambind si deschizand usa camerei."-Nu stiu cat de fericita vei fi in legatura cu asta,dar esti oficial un vampir cu acte in regula,ma rog,fara acte,dar intelegi tu."spuse fata razand in hohote.Mai astepta putin si adauga:"-Ar trebui sa facem un instructaj..."De data asta afisa o fata serioasa,dar in colturile gurii sale se putea zari un zambet.
  Facu o pirueta usoara pana langa patul Emei si se aseza cu grija,incepand sa aranjeze plapuma surorii sale.Isi pastra acelasi zambet in tot acest timp,dandu-si ochii peste cap cand vazu cat de "imbufnata"arata sora ei.
  "-Asta e bine,incepi sa devi indiferenta,felicitari!"spuse fata batand din palme continuand sa rada
  Se ridica cu aceasi gratie si deschise geamul,dadu perdelele la o parte astfel incat sa lase aerul sa intre in incapere.
  Isi scoase jurnalul si incepu sa scrie cateva randuri,dar se opri uitandu-se din nou spre sora ei.Nu era sigura ca isi revenise complet,dar nu mai era nici o sansa sa moara.

[Ema Snow]

Ema asculta cuvintele lui Heather. Era amuzata de ele. Inca mai era concentrata pe focul ce e retragea spre gat, dar mintea ei putea sa se gandeasca s la sora sa.
Inima se impiedica de cateva ori si se opri, iar tanara deschise ochii dupa cateva clipe.
" - Uau" murmura ea.
Totul era redat cu detalii microscopice. putea vedea praful din aer si chiar gaurile din tavan, zgarieturi invizibile ochiului uman. Clipi cu rapiditate. O urmari pe Heather cu privirea, cum ii nota cateva randuri in jurnal, apoi in incapere. Era camera ei, cu siguranta. O stia dupa peretii albastrui, decoratiunil din scoici, mobila alba si mormanul de animale marine din plus din colt. Dar totul era atat de nou! Ce vedere proasta avea inainte! Si ea care se considerase mereu o buna privitoare.
Se gandi sa se ridice si sa se sprijine in coate, iar in urmatoareea fractiune de secunda, era deja in pozitia gandita. Nu existase un timp in care sa proceseze miscarea. Ii scapa o exclamatie surprinsa.

[Fleur Delacour]

• "-Nu esti deloc suparata?"spuse fata extrem de surprinsa
  Ideea asta o facea sa fie extrem de usurata,dar si foarte fericita.Se intoarse asezand cu grija scaunul la loc sub birou si isi inchise jurnalul lasandu-l nemiscat exact unde fusese.
  Cu cativa pasi mici ajunse langa sora ei si o privi afisand un zambet care exprima multe lucruri.Era cald,bland si foarte sincer in acelasi timp,dar spranceana usor ridicata indica nedumerirea pe care o simtea doar privindu-si sora pe care o cunostea atat de bine.Deschise gura de cateva ori,dar o inchise pana cand reusi sa spuna(probabil ca incerca sa-si pastreze simtul umorului):
  "-Si acuumm...intrebarea suprema:Vrei sa fi unul dintre vampiri "cuminti" sau unul dintre cei "rai".Te avertizez ca eu ma numar printre cei rai."continua ea chiciotind
  Se ridica din nou in picioare incepand sa priveasca in gol tavanul.

[Ema Snow]

Ema chicoti. Ramase uimita de sunetul rasului ei. Era asa gingas in comparatie cu vocea ei umana! Mintea ei gandea in paralel, studiind ambele variante de raspuns.
" - Mi-ar placea sa vad cum e de ambele tabere, dar daca tu esti un vampir rau..."
Ridica din umeri. Nu i se parea ceva capital. Nu acum, cand avea atatea perspective in fata. Se declansa o alarma in mintea ei. Nu uitase ceva? La naiba! Familia! Trei zile intregi? Unde erau cu totii?
Ema se uita spre noptiera de langa pat. Telefonul ei argintiu si mic era acolo, langa cartea pe care o citse ultima oara cand venise acasa. Nu stia cum ajunsese acolo; poate ca Heather i-l luase din buzunar. Se gandi sa se intinda si sa-l ia, iar in urmatoar secunda se trezi cu telefonul in mana. Hmm... Va trebui sa se obinuiasca cu asta. Cand deschise clapeta, clipi surprinsa, vazand numarul de mesaje. Toate de la Dawn. Doua apeluri nepreluate tot de la ea.

Emm, eu trebuie sa ma intorc la Sanctuar de urgenta. Toup este bolnava. Celor de acolo le-ar prinde bine o mana de ajutor cu dragonul.

Ema, de ce nu am primit pana acum niciun mesaj enervant de la tine?

Ema, e totul bine? Daca e ceva, vedeti ca parintii nu a semnal. Daca iti amintesti, sunt plecati o saptamana la matusa Violet.

Ema Grace Snow! Da-mi un semn de viata imediat!

Ce veti de nu raspundeti la telefoane?!

Mai erau multe mesaje asemanatoare cu cele anterioare.
Soimeanca inghiti in sec. Ii tremura vocea cand vorbi.
" - Sora noastra draga ti-a umplut si tie mesageria?"

[Fleur Delacour]

• "-Cah,i-am explicat toata situatia.Citez,stiu ca e ciudat sa ma citez pe mine insumi,dar am notat exact ce i-am spus pe o foaie:
  Domnisoara Dawn Snow,mi-a umplut toata mesageria cu mesajele tale idioate,deja ma doare ingrozitor de tare mana ca sa mai sterg si altele,asa ca te rog nu mai trimite,spune-mi ce ai de spus cand vi acasa.Ema a devenit un vampir,si nu,nu am corupt-o,a fost de acord cu asta in timp ce tu ai stat fara sa faci nimic.Pa!"
  Chicioti si aseza cu grija bucata de hartie jerpelita la loc pe birou.Ii zambi surorii ei si se indrepta spre ea imbratisand-o.
  Era fericita,daca Dawn nu avea de gand sa o creada ii va putea spune chiar Ema.Initial vroia sa o sune,insa avea teleofnul inchis.Isi desfacu cu grija parul lasandu-l pe spate,apoi o intreba pe Ema:
  "-Cum te mai simti?"