Midnight awakenings

[Katherine Grillet]

Katherine isi ciuli urechile si auzi la randul ei pe cineva vorbind singur. Kenn avea dreptate. Era sigur ingrijitorul, dar asta nu insemna ca nu anuntase nici un profesor sau unul dintre prefectii care erau de servici. Le prinse pe cele doua fete de maneca robei si le trase in partea opusa. Incercara sa faca cat mai putin zgomot, insa pasii grei din cauza fugitului si respiratia scadata nu le ajutau deloc pe cele trei fete. Se oprira cateva minute pe un coridor cu doua etaje mai sus, incercand sa-si traga sufletul. Kate isi rezema mainile pe genunchi si asculta cu atentie daca au fost urmarite. Era gata sa tina prima morala din viata ei, suparata pe cele doua fete. Nu intelegea ce a fost in capul lor. De fapt, nu intelegea nici ce s-a intamplat. Viperinele se trasera mai aproape de perete in capatul holului, unde nu era nici o torta sau lumina care sa le dea la iveala.

[Kennya Allen]

Kennya isi cerea scuze din priviri prietenei ei. Nu putea sa vorbeasca din cauza oboselii, dar era gata sa ii explice fiecare amanunt imediat ce erau intr-un loc unde cele trei viperine nu erau expuse riscului. Nici una nu indraznea sa vorbeasca in momentul de fata, intelegandu-se doar dupa expresiile fetei. Auzi cateva tipete de pe coridorul de unde tocmai au scapat. Era o voce destul de pitigaiata a unui baiat. Trebuia sa fie unul dintre cercetasi, care striga la ingrijitor ca inca erau niste eleve pe coridor care tocmai fugisera de la locul faptei. Viperina stia ca le vor cauta numai ca sa fie siguri de faptul ca baietii nu mintisera. Pentru prima data fata regreta ca actionase fara sa gandeasca. In mult mai multe sensuri decat parea. Nu trebuiau sa fuga fara sa stie unde. Chiar daca erau speriate. In loc sa coboare spre pivnite, catre Camera de Zi, fetele urcara cu doua etaje mai mult. Iar asta nu le usura cu nimic situatia. Ba chiar dimpotriva.

[Katherine Grillet]

Katie spera din toata inima ca totul sa se termine cu bine. Se uita la Kennya si Lily si stia ca toate se gandeau la acelasi lucru. Tocmai urcasera doua etaje mai sus si acum era mult mai greu sa se intoarca inapoi in Camera de Zi sau intr-un loc unde se pot ascunde pana cand vor avea cale libera sa se intoarca. Un gand terifiant ii trecu prin minte. Daca aveau sa controleze paturile? Trei eleve de la viperini disparute. Totul avea sa se duca de rapa. Incerca sa-i spuna asta lu Kenn cand simti cum o galeata plina cu apa rece era varsata peste ea. Sari in sus din cauza senzatiei, dar si a sperieturii, si il vazu pe Baronul Sangeros, fantoma casei viperinilor stand chiar in fata lor, uitandu-se piezis. Nu era deloc placut surprinsa ca o fantoma tocmai trecuse prin ea, insa acum erau nevoite sa gaseasca o explicatie destul de buna asupra faptului ca se ascundeau, iar ceva mai jos de ei, doi cercetasi au fost gasiti impietriti.

[Kennya Allen]

Fetele stateau in fata fantomei ca si cum ar fi impietrite. Kennya stia ca nu avea rost sa minta. Ba chiar dimpotriva. Vor avea mult mai multe sanse sa iasa din nebunia asta daca ii spuneau adevarul Baronului Sangeros. Ba chiar puteau sa profite de ajutorul lui. Puse un deget la buze, in semn sa faca liniste si ii vorbi in soapta ca trebuie sa scape de acolo cat mai repede. Incerca sa arate o expresie sarcastica gen 'esti fantoma casei viperinilor si nu au de gand sa ne ajuti?' si il intreba cate persoane erau jos si daca este o alta cale spre pivnita sau orice fel de pasaj care sa le duca cat mai aproape de Camera de Zi. Incerca din rasputeri sa nu rada la vederea lu Katherine care avea frisoane si se uita scarbita la sangele si lanturile in care era prinsa fantoma. Simtea tensiunea in aer ca o furtuna puternica de iarna. Riscul era mare. Ori avea sa le ajute, ori avea sa le toarne. Si ce era mai ingrijorator era faptul ca nu stiau ce pedeapsa ar putea sa primeasca. Iar Kennya stia un singur lucru. Dosarul ei nu era curat.

[Katherine Grillet]

Groaznic. Baronul era pur si simplu groaznic. Nu putea sa-l priveasca decat ca pe o fantoma ingrozitoare. Si nu numai ca aspect fizic. Ci si ca personalitate. Chiar daca a fost si el in casa viperinilor, Katherine nu l-a vazut niciodata sa-si favorizeze elevii sau sa-i ajute. Era pur si simplu o fantoma monotona, interesat doar de el insusi , ducandu-si zilele in propria minte bolnava. Termina in sfarsit sa sa uite la petele groaznice de sange, care banuia ca nu se pot lua deloc de pe roba transparenta, si isi puse o expresie necrutatoare pe fata incercand sa-l influenteze cat de mult posibil. Acesta se uita impasibil la cele trei viperine. Incerca sa scrasneasca cat mai putin din dinti si sa se controleze in a nu tipa la el. Nu e ca si cum ar avea tot timpul din lume disponibil sa stea dupa raspunsul lui. Cat de greu era sa-ti tii gura, sa te comporti ca si cum nu s-a intamplat nimic si sa arati cu degetul in ce parte sa o ia?!

[Kennya Allen]

Nu stia de ce, dar tinea bagheta strans in mana. Stia ca nu avea sa o foloseasca, dar ii dadea un ciudat sentiment de siguranta. Baronul Sangeros inca se uita la ele parca ar fi visat cu ochii deschisi si deodata auzira voci venind spre ele. Lily o stranse tare de brat, iar Kate parea ca ajunse in punctul de a se da cu capul de pereti. Kennya stia ca regreta ca le-a cautat. Arunca o privire rugatoare catre fantoma si il ruga pentru ultima oara, intr-un mod disperat in ce parte sa o ia. Incredibil sau nu, dar cele trei fete ramasesera pentru a mia oara ca de stana in acea seara. Baronul le arata cu degetul anemic sa fuga in partea stanga. Katherine parea sa nu mai zaboveasca nici o secunda si le trase pe celalalte doua dupa ea. Nu stia de ce avea vaga impresie ca auzise vocea groasa a fantomei spunand ca nu a vazut nimic. Rasufla usurata si continua sa fuga de-a lungul coridoarelor unde vedeau cu ochii, incercand sa se indeparteze cat mai mult de urmaritorii lor.

[Katherine Grillet]

Nu ii venea sa creada ca au scapat din asta. Era atat de fericita incat ii venea sa tipe. Da, stia ca nu era o idee buna. Niciodata in viata ei nu mai alergase ca atunci. Numara tortele pe langa care treceau in viteza, intrebandu-se in ce parte a Castelului erau. Dar nici una dintre ele nu dadea semne ca le interesa prea mult. Tot ce aveau nevoie era sa scape nevazute si sa ajunga in siguranta inapoi in paturi. Se uita la umbrele lor si deodata vazu o silueta translucida care aparu pe nepregatite in fata lor. Imposibil! Pur si simplu era imposibil. De abia scapasera de o fantoma si acum din nou. Isi ridica repede privirea si il vazu pe Peeves. Strigoiul parea sa fie pur si simplu furios, iar ochii lui negri scaparau flacari. Dar ce era ciudat era ca nu se uita deloc la ea. In schimb Kennya si Lily stiau ca asta nu se va termina frumos. Kate stia ca Peeves vroia doar sa se razbune pentru clipele de mai devreme. Dar fetele il intreceau cu usurinta cand venea vorba de magie. Deci ce ar putea fi?

[Kennya Allen]

Kennya ofta si isi trecu o mana prin par. Just great. Tocmai acum se trezise si Peeves sa-si faca aparitia. Se uita ca un nebun la ea si la Lily. Ii prinse privirea lui Katherine care se uita si ea la fel de panicata. Ce avea sa faca? Isi scoase bagheta din buzunar, dar stia ca gestul ei nu avea sa conteze. Pentru ca strigoiul avea un singur lucru in minte. Sa le dea de gol. Sa le dea in vileag ca apoi sa se bucure de pedeapsa ce aveau sa o primeasca. Ar fi fost usor daca ar putea sa-l impietreasca si sa scape de el cat mai repede. Dar era pana la urma o fantoma, iar vraja asta nu functiona in cazul lui. Si chiar si asa. Avea sa le urmareasca oriunde s-ar duce in Castel si ar face cat mai mult zgomot ca sa atraga atentia asupra locatiei lor. Insa fara sa mai aiba timp sa gandeasca altceva Peeves incepu sa tipe cat il tineau plamanii unde se aflau fetele. Katherine facu un gest sa-l prinda si sa-l stranga de gat. Kennya isi sficui bagheta si striga "Silencio!".

[Katherine Grillet]

Peeves tacu. Katherine se bucura doar pentru un moment, insa realitatea era alta. Strigoiul scoase o sabie dintr-o armura care se afla langa el si incepu sa o loveasca de pereti si sa o tranteasca in timp ce alerga dupa fete. Kate incepu sa intre in panica. Era obosita, era speriata, nu stia ce sa mai faca. Stia ca acum era tot staff-ul scolii pe urmele lor si era imposibil sa ascunda ca nu iesisera din dormitoare. Era ca un blestem. Incerca sa gandeasca repede, sa scape de strigoi intr-un fel, dar din cauza nervozitatii singurul lucru care ii trecu prin cap era sa arunce vraja Expelliarmus. Ce era si mai ciudat era ca vraja de dezarmare chiar functionase. Pe o sabie. Aceasta cazu cu putere la pamant, zguduind coridorul. Viperina aruca repede o alta vraja si acoperi sabia cu un fel de clei. Peeves isi trase mana repede, departe de clei si le injura extrem de urat pe cele trei viperine. Macar au scapat de el.

[Kennya Allen]

Intrara printr-un portret, in caz ca strigoiul hotarase sa le urmareasca in continuare si sa mai culeaga alta sabie pe drum. Urcara niste scari ce pareau sa nu se mai termine. Cele trei viperine nu mai aveau nici un fel de energie si incet incet isi pierdura dorinta de a mai continua. Oboseala le intuneca mintea. Pana la urma simtira o briza rece si ajunsera in celalalt capat al pasajului. Fetele erau perplexe. Ajunsesera pana la ultimul etaj, in turnul de astronomie unde se tineau cursurile. Kennya isi dadu o palma peste fata. Nu ii venea sa creada. Katherine se lasa sa cada jos, incercand sa-si linisteasca bataile inimii. Kenn se repezi la geam si il deschise. Respira aerul curat al noptii si incerca sa-si limpezeasca mintea. Singura cale era ori sa se intoarca prin pasaj, ori sa o ia pe scarile ce duceau spre etajele inferioare. Orice ar fi ales, riscul era la fel de mare pentru viperine.