Midnight awakenings

[Kennya Allen]

Kennya era surprinsa de felul cum inainta aventura lor. Nu putea sa nu zambeasca putin cand o vazu pe Kate razand de privelistea oarecum amuzanta. Desi erau periculoase, scheletele umane nu pareau sa aiba si creier. Multe dintre ele isi scoteau femurul de la picior si cadeau gramada la pamand, usurand situatia viperinelor. Era destul de multumita din cauza faptului ca nu reveneau la viata o data ce erau lovite de vraji mari pasul pentru a scapa cat mai repede de nebunia in care intrasera. Simtise ceva luand'o de umeri si se uita terifiata in spate. Nu erau atacate numai din fata, o data ce fetele se intoarsera cu spatele, alte zeci de ramasite umane se trezisera la viata fara ca ele sa-si dea seama.
Ii dadu un cot, iar craniul cazu pe jos rostogolindu-se la picioarele confratilor lui. Nu ii venea sa creada ca singura vraja pe care o facea era Confrigo. Insa nu era nevoie de mai mult. Trebuiau sa-si pastreze din energie cat mai mult posibil. Deodata Kennyei ii veni ceva in minte.
"Descendo!"
Podeaua de sub picioarele scheletelor se transforma in praf si nisip, iar ele se scufundau zbatandu-se, fara sa-si dea seama de ce se intampla. Se intoarse din nou sa le ajute pe Lily si Kate care aproape terminasera partea lor de schelete.

[Katherine Grillet]

Katherine era deja in punctul in care nu mai suporta mental situatia. Alergase toata noaptea prin Castel sa fuga de ingrijitori, profesori, fantome, cazutul in coridoare pline de sange, praf si ramasite umane. Si acum? Schelete? Nu ii venea sa creada ca la Hogwarts exista un asa loc. Incerca cu agilitate sa scape totusi de oasele care erau aruncate spre ea si dupa cateva minute bune cele trei viperine reusisera sa scape de toate scheletele care le atacasera. Se lasa pe vine si ofta. Lua un craniu care se afla putin mai la dreapta de mana ei si il lovi cu piciorul cat putea de departe ca sa-si verse nervii pe ceva. Ofta inca o data si fetele se oprira iar din a face orice gest. Ascultau cu atentie zgomotul care sa le anunte momentul cand craniul avea sa loveasca podeaua. Dar acesta nu mai venea. Se uitau una la alta spunandu-si din priviri ca asta nu o sa fie ultima lor peripetie aici.

[Kennya Allen]

Nu era tocmai ingrijorata ca nu or sa iasa de acolo. Tot ce o deranja era oboseala si mediul neprietenos. Stia clar ca profesorii le cautau si au fost deja verificate daca erau in pat sau nu. Iar Peeves isi daduse drumul la gura din razbunare. Speranta lor era ca toata nebunia ajunsese la urechile directorului. Nu era tocmai omul in care sa nu ai incredere. Iar ele pana la urma erau doar niste eleve. Chiar daca era imposibil sa stii toate secretele Hogwartsului, cu siguranta el era omul care le stia pe cele mai multe. Iar asta era sansa in care ele puteau sa scape daca el si-ar fi dat seama unde disparusera.
Dar chiar si asa, Kennya era o persoana care vroia sa fie sigura de izbanda si le spuse celor doua prietene ale ei ca ar fi bine si foarte important sa continue drumul. Stia ca acele schelete erau terifiante, dar la fel de periculoase ca o bufnita care iti zboara deasupra capului. Iti strica doar freza.

[Katherine Grillet]

Perfect. Katherine stia ca amica ei avea dreptate. Dar nu putea sa se arate resemnata. Isi dorea sa ramana in locul ala pana cand aveau sa fie gasite. Indiferent daca respirau sau nu. Isi spune in gand ca data viitoare cand va avea sa fie iar ingrijorata pentru Kennya nu se va duce sa o caute nici daca era amenintata cu o bagheta la ceafa. Nici daca avea sa fie disparuta timp de o luna de zile. Nu stia de ce intra mereu in belele cand era in preajma ei. Isi fixa bine in minte asta si se uita la partea de coridor care era luminata din ce in ce mai putin de Lumos Maxima. Totul parea in regula. Puteau sa inainteze. Dar cu foarte multa grija. Isi aminti brusc de ultimul ei prieten incuiat cand o scoase la un film de aventura, iar podeaua disparuse si actorul se agatase in mod periculos cu mainile de marginea podelei deasupra unor sulite. Incuiatii astia. Dar tot avea un sentiment neplacut.

[Odette B. Malfoy]

Doborara impreuna si ultimul schelet apoi rasuflara usurate. Kate se sprijini de perete si atunci acestia incepura sa se stranga. Lui Lily ii pieri si putina culoarea pe care o mai avea in obraji apoi toate trei incepura sa bombardeze peretii cu vraji dar fara folos si peretii se strangeau din ce in ce mai tare. O usa aparu din senin la capatul coridorului apoi Lily care era ultima auzi pe cineva in spatele ei. Era atat de obosita incat crezu ca e Kate si cand se deschise usa o apuca de mana si o trase dupa ea. Intrara intr-o camera circulara care arata mult mai bine decat coridorul. Cand vazu ca in fata ei stateau Kate si Kennya parand foarte speriata se intreba automat pe cine tinea de mana. Isi intoarse capul si vazu ca se tinea de mana cu o mumie. Tipa scurt si isi trase mana stergand-o de roba.
-D-d-de ce te tineam de mana?reusi ea sa intrebe dupa cateva minute.

[Kennya Allen]

Katie se intoarse spre Lily sa o intrebe daca e bine si ce vazuse era ultima picatura care umpluse paharul. Se uita la corpul plin de bandaje care se uita la fel de confuz la fete. Katherine tipa din toti plamanii, iar Kennya se intoarse repede sa vada ce se mai intamplase de data asta. La vederea siluetei din fata ei, incepu si ea sa tipe urmand apoi al treilea si al patrulea tipat venit din partea mumiei si a lui Lily. Erau atat de terifiati unul de altul incat toti se speriara de tipete si cei patru incepura sa alerge, insa din cauza panicii se lovira unii de altii si cazura la podea.
Simtira un cutremurat puternic. Desi erau inca pe podea din cauza coliziunii, se uitau mai panicati ca niciodata. Prima oara viperina crezu ca erau din nou peretii de vina, dar dupa cateva secunde facu ochii mari vazand cum podeaua se lasa in jos cu ei. Se uita la mumie speriata si o intreba.
"Acum ce naiba facem?"

[Odette B. Malfoy]

-Cred ca am o idee,zise mumia apoi murmura cateva cuvinte intr-o limba ciudata.
Lily, Katie si Kennya se uitau nedumerita una la alta. Dupa cateva momente podeaua se opri si mumia nu mai zise nimic.
-Cum te cheama?intreba Lily sperand ca mumia sa o inteleaga si sa vorbeasca pe intelesul lor.
-Amen,raspunse simplu mumia.
-Eu sunt Lily, ea e Kennya, iar ea Katherine, zise Lily aratand spre celelalte doua fete apoi intinse o mana tremuranda.
Amen ii stranse calduros mana apoi trecu si la Katie si Kennya.
-De ce ne-ai salvat? intreba Lily

OOC: Say hello to Amen!

[Katherine Grillet]

Katherine era ingrozita de Amen si statea cat mai departe de el. Ii zambea stramb, chinuindu-se sa nu o ia la fuga unde vedea cu ochii. Si ca tot veni vorba de asta se uita in jurul ei si nu vedea nici o usa. Ramase cu gura cascata. Pentru ca mumia oprise podeaua inainte sa ajunga unde trebuia, cei patru erau acum prinsi intre peretii circulari, undeva pe la mijloc. Se uita in sus sa vada daca poate observa usa pe care intrasera. Degeaba insa. Iar faptul ca erau cu o alta suta de metrii mai jos, aerul era si mai nerespirabil. iar Amen imprastia un miros ciudat de praf, balsam si bandaje putrezite. O vazu pe Lily dand mana cu mumia, iar ea zambi di nou si ii facu cu mana incercand sa ii zica ca nu e nevoie sa se atinga. Se uita la Kennya care studia peretii, incercand sa gaseasca orice lucru care le-ar putea scoate de acolo.

[Kennya Allen]

Kennya se uita impasibila la mumie, dar cu o anumita atentia la miscarile acesteia. Stia ca le salvase numai pentru motivul ca Lily o trasese dupa ea fara sa-si dea seama si a scapat'o de o moarte chinuitoare intre peretii care puteau sa ii zdrobeasca in cateva secunde. Dupa ce dadu mana cu Lily, iar Kate vizibil dezgustata de ea refuza, viperina se intoarse cu spatele la ei si se indrepta spre peretii din caramida. Acum nu mai aveau aceasi culoare cenusie ca ceilalti, in schimb aveau o nuanta stearsa de rosu, iar semnele acelea ciudate lipseau. Facand turul locului unde se aflau, in semi intuneric, Kennya se lovi cu capul de ceva tare. Injura fara sa-si dea seama si isi aprinse bagheta sa vada ce era. Se uita surprinsa la tortele agatate pe perete si merse grabita inca trei metrii ca sa gaseasca o alta. Incepu sa le aprinda una dupa alta si in doua minute, totul era scaldat intr-o lumina calda si prietenoasa pentru viperine. Acum erau liberi sa respire usurati cateva momente.

[Odette B. Malfoy]

Lily se simtea mult mai bine acum ca era lumina si nu trebuia sa stea in permamenta cu bagheta aprinsa. Se uita cand la Katie cand la Kennya apoi se intoarse spre Amen si il intreba ce e jos. Acesta spuse ca ar trebui sa fie o usa care sa ii duca mai aproape de iesire asta daca nu mor zdrobiti de podea dupa o cadere libera de la aproximativ cincisprezece metri. Lily se uita apoi la Kennya si Katie si o obersva pe Katie inghitind in sec.
-Ai putea sa opresti podeaua asa cum ai facut cu cateva minute in urma,zise Lily pe un ton rece si repezit.
Amen ridica din umeri si spuse ca ar putea incerca. Lui Lily nu prea ii placea atitudinea sa indiferenta dar totusi era biletul lor de iesire deci trebuiau sa incerce sa se increada in el. Se intoarse iar spre celelalte viperine si le intreba daca ar fi vrut sa incerce...