Midnight awakenings

[Kennya Allen]

Kennya isi masa locul unde se lovise cu cateva secunde in urma si iti continua ocolul de-a lungul incaperii. Se uita atenta sa nu mai dea a doua oara cu capul de o torta, insa norocul nu era de partea ei cand se impiedica de ceva tare ce statea pe podea. Injura si se apleca sa se uite ce era. Observa cartea cu coperta de piele neagra si de intreba cum de ajunsese acolo. Ultima oara o scapase in partea de coridor unde au fost atacate de schelete. Isi aminti brusc ca volumul era atras de miscarea umana. Il culese de pe jos si se indrepta spre cea mai apropiata torta. Rasfoi cartea prinzant cioturi de cuvinte. La un moment dat vazuse o propozitie legata de niste cutite care intrau in tine si ieseau pe partea cealalta. Ramasese cateva secunde impietrita si apoi inchise cartea cu zgomot.
Se indrepta din nou spre cei patru si le facu semn sa se opreasca din vorbit. Deschise volumul in fata lor si rupse o fila care le-o flutura deasupra capului si apoi le-o dadu sa o citeasca.

"Este destul de periculos sa-l lasam sa ne opreasca la timp. Daca se intampla ceva? Nu putem sa ne luam nici un risc. Pariem pe viata noastra aici. Dar uitati ce am gasit."

Arata cu mana spre foaia rupta si pe ea era un fel de harta foarte ciudata cu toate tunelele care ieseau de aici. Trebuia doar sa-si dea seama unde sunt si sa vada care e cea mai aproapiata cale de scapare din acel loc. Cel putin sa iasa de acolo unde in fiecare secunde exista riscul de a cadea in gol si muri.

[Odette B. Malfoy]

Lily se duse la Kennya si ii lua hartia din mana. Incepu sa citeasca incruntandu-se din cand in cand.
La un moment dat zise indignata:
-Stii ce!? Eu nu ma voi plimba pe aici mangaind pereti!
Kennya ridica din sprancene si Lily ii arata foarte clar cum in josul paginii scria ca pentru a descopri majoritatea tunelelor trebuia sa mangai sa sa gadili peretii intr-un anumit loc. Katie incerca sa ii spuna ca e ca si cum ai incerca sa intri la bucatarie. Acolo trebuia sa gadili o para dintr-un tablou cu fructe.
-Eu nu gadil nici un perete! Kennya tu ce zici despre asta?intreba Lily sperand ca macar Kennya sa ii tina partea. Se uita apoi la Amen care se uita cand la Kennya cand la Katie cand la Lily.

[Kennya Allen]

"Lily. Eu n-am de gand sa-mi risc viata. Nu acum si nu aici. Pentru ca nu se merita. Prefer sa mangai si o suta de pereti daca exista o cale mai sigura decat sa cadem in gol, si fara sa stim sigur daca o sa mai respiram dupa aia. Am planuri mult mai mari pentru mine si sunt sigura ca si tu impartasesti exact aceasi gandire ca si mine. Iar siguranta e pe primul loc acum. Daca totusi vrei sa te increzi intr-o mumie, te rog sa astepti pana gasesc o iesire, iar apoi faceti de vreti...."

Kennya se opri din vorbit brusc. Se uita la mumia care se uita confuz la viperine si un zambet destul de malefic ii aparu pe buze. De ce sa se chinuie ele sa caute o iesire cand pot pune pe altcineva sa faca treaba in locul lor? Pana la urma nu era nevoie sa consume prea multa energie ca sa scape de aici. Isi indrepta privirea spre Amen.

"Tu. Incepe sa cauti o iesire de aici. Nu uita ca ti-am salvat viata. Si chiar daca si tu ne-ai ajutat acum cateva secunde, asta nu ne impiedica sa te lasam aici sa-ti gasesti sfarsitul. Daca intrarea era undeva in partea de est a Castelului si noi am venit clar din partea aia, potrivit hartii, partea de vest este incolo. Vad un tunel ce porneste de acolo si duce spre alte doua camere. Incepe sa cauti!"

[Odette B. Malfoy]

Lily privea cum Amen mangaia fiecare caramida in parte. Isi dadu ochii peste cap. In ritmul asta aveau sa iasa de acolo saptamana viitoare si nu aveau hrana sau apa si ar fi ajuns sa se manance intre ei. Lui Lily ii veni sa rada la acest gand dar se abtinu si incerca sa se gandeasca la altceva. Spera ca Amen sa gaseasca iesirea cat mai repede nici nu isi termina gandul ca o caramida pe care o atinse se miscase. Lily zambi si celelalte viperine rasuflara usurate doar Amen dracui pe infundate. Cand Lily observa ce se intampla isi scoase bagheta si striga:
-Ferula!oprind amestecul de balsam si nisip care incepuse sa i se scurga din mana dupa ce un cutit trecu prin aceasta

.

[Kennya Allen]

Kennya pufni si ea in ras cu usurare. Stia ca era rea, insa nu putea sa nu se bucure la gandul ca nici una dintre viperine nu era in locul lui. Mumia incepu sa isi frece mana si se uita ca batut de razboi la fete. Kenn incepu sa tipe la el ca nu e un copil de trei ani si nu ar trebui sa se planga durere. Ii ordona sa continue, si il ameninta cu bagheta pana cand acesta incepea sa atinga din nou cu delicatete caramizile, uneori prinzandu-si bandajele de cuiele aproape invizibile batute in perete. Fetele ii tot dadeau indicatii unde sa mangaie si la un moment dat o caramida intra in perete. Amen se retrase repede speriat si o lua in brate pe Katherine care tipa si ii trase un pumn in gura. Kennya ii impinse pe amandoi din calea ei si se aproapie de locul unde caramizile cadeau una cate una. Se apropie cu grija, atenta dupa alte capcane, si se uita la tunelul lung ce continua pana la o luminita de culoare verzuie. Le facu cu mana si celorlalti sa vina.

[Odette B. Malfoy]

-Oaaau luminita din capatul tunelului, zise Lily cu un fals entuziasm cand vazu luminita verzuie. Kennya intra prima urmata de Katie, Lily si apoi Amen. Observa imediat ca peretii erau captusiti cu ace micute. 'Micute dar eficiente' isi zise Lily.
Fiind prea preocupata sa se uite la pereti se impiedica di din dorinta de a nu se imprastia pe jos se sprijini de perete si in secunda urmatoare isi sa fi cazut ca o buturuga. Injura pe infundate si apoi se intoarse spre Amen si ii smulse in bandaj la intamplare si isi infasura mana. Se gandi ca ar fi bine sa ai mereu o mumie la tine, pentru sursa de bandaje. Ajungeau din ce in ce mai aproape de lumina verzuie si incepeau sa o doara ochii. Ii tinea intredeschisi.
-Oare ar trebui sa trecem prin ea?intreba Lily gandindu-se peste ce aveau sa dea dincolo

.

[Kennya Allen]

Kennya se uita atenta la Lily. Avea dreptate sa pune o astfel de intrebare. Trecusera prin tot felul de lucruri pana acum si stiau cat de periculoasa poate fi aventura lor. Iar viperinele vroiau sa-si salveze gatul si sa ajunga in siguranta cat mai nesifonate. Kennya se uita ganditoare la cei din spatele lor. Nu stia de ce dar primul gand care ii trecu prin minte era faptul ca prima din rand era ea. Cum de nu se gandise la asta de prima oara. Le indicase celor doua prietene ale ei sa se dea putin mai aproape de perete, fara sa atinga acele si sa-l paseze pe Amen la ea. Katherine arata o expresie dezgustata si o invita pe Lily sa-l atinga. Aceasta lua lua de brat si il impinse in fata fara sa observe ca mumia atinsese cateva dintre ace si acum avea lacrimi in ochi. Amen ajunse al doilea din rand, iar Kennya ii zambi cu blandete cand il lua si ea de brat si il puse primul in campul de batalie. Acesta se intoarse cu fata spre ele confuz si speriat in acelasi timp. De ce trebuia el sa fie momeala pentru ce avea sa se afle in acea incapere? Viperinele isi vanturara mainile catre el sa inainteze.

[Odette B. Malfoy]

Amen trecuse dincolo de lumina si le spuse usurat ca pot inainta. Ajunsera intr-un fel de pestera iar lumina verzuie era reflectia apei care se afla acolo. Lui Lily ii era atat de sete incat ar fi vrut sa guste apa dar era sigura ca nu era cel mai intelept lucru. Se uita mai departe prin pestera. Undeva mai in spate era un tron inconjurat de mult aur. Vazura doua picioare si unul din ele batea nervos in pamant. Lily ridica privirea pentru a vedea cine ocupa tronul si simti ca se sufoca. Ii dadu un cot Kennyei care nu mai stia nici ea ce sa zica.
-Am murit si am ajuns in rai? ii sopti ea Kennyei.

[Kennya Allen]

Kennya statea inmarmurita la privelistea din fata ei. Sigur era o iluzie a apei din jurul lor si a luminii reflectata pe peretii cavernei. Se uita in jurul ei cautand orice fel de capcana si o intreba pe Lily in soapta. "Crezi ca e o iluzie?". Katherine avea capul intr-o parte uitandu-se fix la barbatul din tron nevenindu-i sa creada, iar mumia, Amen, statea speriata tinandu-se de robele ei sperand sa nu mai fie folosita drept scut, cand se trezi cu al doilea pumn in fata de la ea. Amen cazu pe spate, iar Lily si Kennya se intoarsera sa vada ce s-a intamplat. Deodata cei patru sarira in sus cand un toiag lovi stanca tare si facu un zgomot de nedescris.
Vazura mana barbatului care le chema mai aproape de el. Din gestul lui se vedea clar ca nu era o rugaminte, ci un ordin. Fetele nu il bagara in seama intorcandu-i spatele. Fata barbatului vazu si fetele incercara sa-l ajute pe Amen sa se ridice, iar Lily o batea prieteneste pe Katie pe umar. Ce avea sa urmeze lua prin surprindere pana si liliecii din pestera care zburara inebuniti unde vedeau cu ochii. Kennya, Lily si Katherine primira fiecare cate un ciomag pe spate.

[Odette B. Malfoy]

Lily se uita la barbat cu o expresie de indignare maxima. Cine era el sa dea in ea? Bine... era el Alan Rickman dar totusi.
-Nu cred ca meritam asta, bine!? zise Lily masandu-si spatele.
Alan arata de parca mai avea putin si ii dadea un tioag in cap. Ofta si apoi il privi pe Amen. In el de ce nu daduse?
-Si in el de ce nu ai dat?intreba ea apoi vanturandu-si mana de care atarnau bandaje le pe care Lily le smulse de la Amen.
Kennya si Katherine o rugau din priviri sa taca si sa nu mai scoata nici un cuvant. Alan o apuca de incheietura si ii smulse bandajele facand-o sa mormaie nemultumita. Se uita putin la intepaturi apoi ii dadu drumul.
-Ce naiba cautati aici?intreba el in final cu o voce foarte calma.
-Dar tu...incepu Lily si se opri cand primi un cot de la Kennya.