Midnight awakenings

[Kennya Allen]

Barbatul inalt si slab se uita la ele de sus. Privirea lui exprima roialitate. Isi ridica putin toiagul deasupra lor si spuse cu o voce adanca "Eu sunt Alan Rickman...". Fetele facura o fata gen stim cine esti si el le mai dadu un rand de ciomege unde apuca pentru ca il intrerupsera din vorbit. Amen se dadu in spate cu doi pasi. Inca nu experimentase toiagul barbatului si nici nu arata ca vrea asa ceva. Alan deschise gura sa vorbeasca din nou, iar Kennya lua mumia de mana si ii spuse in soapta sa-l traga de par sa vada daca nu e un fals.
Amen se uita rugator la ea sa il crute de orice alte violente, insa viperina ii facu un semn ferm sa se duca. Mumia inainta cativa pasi prin lateral sa nu fie prea direct si il trase de par pe domnul Alan care tipa surprins si se uita in directia de unde a fost tras. Vazu mumia si ii trase vreo cinci ciomege pe spinare. Alan isi trecu mana prin par sa si-l aranjeze la loc si continua.
"Eu o sa fiu calauza voastra de acum incolo. Sper ca sunteti pregatiti!"

[Odette B. Malfoy]

-Si daca nu?intreba Lily apoi se ascunse dupa Amen pentru a nu fi lovita de Alan. Acesta il inconjura pe Amen si isi intinse ciomagul pentru a o lovi pe Lily dar aceasta se feri si o lua la fuga prin pestera ascunzandu-se din cand in cand dupa stalactite. Stia ca atunci cand avea sa fie prinsa avea sa fie mult mai rau decat daca ar mai fi stat. Totusi ii facea placere sa rada putin de Alan ca razbunare pentru toiagele primite pe spate. Ajunse iar in spatele lui Amen dar acesta se feri si Alan avea acum cale libera spre Lily.
-Te rog sa nu... incepu ea dar se trezi cu un ciomag pe spate.
-...mai...inca un ciomag.
-...dai in mine! si apoi mai urmara inca doua la rand.
Lily isi masa acum costele si spinarea si incerca sa stea dreapta.
-Uite... ma opresc din a mai comenta dar spune-mi unde o sa ne conduci si de ce trebuie sa folosesti chestia aia, zise ea pe un ton chinuit.
-Nu esti in masura de a pune conditii, nu ai decat sa comentezi cat vrei, spuse el.
Lily incerca sa ii citeasca pe chip furie sau suparare dar acesta ramase impasibil.

[Kennya Allen]

"Gata! Liniste! Eu am grija de acest loc. Si nu suport cand cand cineva pune piciorul pe proprietatea mea. Asa ca voi face tot posibilul sa va scot de aici. Chiar daca o sa va pun sa sapati manual un tunel pana cand ajungeti la Castel. Dar pana atunci urmati-ma."

Acesta se intoarse spre tron si isi culese o roba lunga, cu blana la guler si si-o puse peste umeri. Le facu semn cu toiagul spre unul di pereti si toti se luara dupa ei. Katherine era prima dupa el incercand sa stea cat mai departe de Amen, Lily dupa ea sa nu mai fie lovita de nici un ciomag, urmand Kennya care ii ordonase mumiei sa stea in spate in caz ca erau atacati fara sa-si dea seama. Amen ofta. Trupa de soc inaitna usor, iar Alan batu cu ciomagul de trei ori in perete, pana cand o usa invisibila se deschise.

[Katherine Grillet]

Katherine se uita suspicioasa in jurul ei. Era totul invaluit in mister. Dar situatia era pur si simplu hilara. Chiar erau la Hogwarts? Totul aprea smuls dintr-o poveste foarte proasta. Cine vedea acum grupul de cinci cu Alan Rickman si toiagul lui in frunte, urmand apoi ea, Lily, Kennya si o mumie pe care o detesta din tot sufletul nu avea sa creada. Isi puse in minte sa nu povesteasca nimanui aceste peripetii sa nu fie considerata nebuna. Acum urcau pe un drum destul de greu. Fetele se impiedicau la orice pas de pietre si fel si fel de plante care pareau sa iasa din pamant cand treceau ei. Lily era epuizata si banuia ca prietenele ei erau in aceasi stare. Il impuse cu degetul pe Alan in spate, insa acesta nu simti nimic prin pelerina groasa. Il batu pe umar si acesta se intoarse si ii dadu un ciomag peste umar.
"Nicidata sa nu ma atingi fara permisiune! Ce vrei?" intreba acesta fluturand toiagul in aer.
"Putem sa gasim ceva de mancare sau cel putin niste apa de baut? Nu o sa reusim sa iesim de aici daca nu ne odihnim si sa bem ceva...orice. De mancare nici nu mai zic." spuse viperina cu niste ochi de catelus.

[Kennya Allen]

Kennya nu se gandise la mancare si apa de foarte mult timp. Chiar uitase. Dar Lily nu facu nici o fapta buna amintindu-i de starea lor fizica. Cu cat se gandea mai mult, cu atat privirea i se intetosa. Toti asteptau raspunsul lui Alan Rickman cu ficatul la gura si stomacul lipit de peretii corpului. Pana si Amen se uita foarte atent la barbat. Kennya ridica din sprancene si il intreba daca poate sa manance. El raspunse ca nu, insa putea sa bea. Isi deschise gura si Kennya vazu mult nisip. Se intoarse dezgustata, aproape pierzandu-si pofta de mancare si isi sprijinii capul de spatele lui Lily. Nu stia de ce, dar chiar si cu Alan acolo sa le arate drumul spre iesirea, parea mai departe decat la inceput. Alan tuna cu toiagul in aer. Scena era prea amuzanta, iar Kennya radea siletios.
"Sclavi ce sunteti! Nu primiti mancare decat daca munciti pentru ea. Daca vreti apa trebuie sa ocolim mai mult. Ce preferati? Sa beti apa si sa continuati un drum periculos ce poate sa va aduca moartea sau sa luam drumul direct si sa muriti de sete?"

[Katherine Grillet]

Fetele se uitau la el un timp indelungat. Katherine ii facu cu degetul sa astepte, si toti patru, Kennya, Kate, Lily si Amen se stransera intr-un cerc sa se consulte unul cu altul. La inceput nimeni nu spuse nimic. Se gandeau la varianta cea mai avantajoasa pentru ei. Ori sa moara de sete si din cauza capcanelor, ori sa moara din cauza unor capcane, dar hidratate. Era clar care era alegerea lor. Se insiruira in fata lui Alan si il informase de decizia lor. Nu parea sa se bucure de ea si le mai dadu cateva bete pe spate. Se intoarse suparat si nu le mai adresa nici un cuvant pana la capatul tunelului. Batu iar cu toiagul in perete si o camera vasta aparu in fata lor cu niste portrete ciudate. Prima oara Katherine nu isi dadu seama cine sunt oameni de acolo.

[Odette B. Malfoy]

Lily se uita prin camera si inghiti in sec.
-Eu am zis ca vreau sa beau ceva orice, planse Lily trantindu-se in nisip.
Kennya si Katherine aveau o expresie de parca ar fi anuntat cineva ca se anuleaza Craciunul iar Amen parca era un copil de trei ani care nimerise in cel mai mare magazin cu dulciuri din lume.
-Ridica-te!ii zise Alan inpungand-o cu ciomagul in coaste.
Lily mai avea putin si izbucnea in plans. Ii era atat de foame si de sete si nu se simtea in stare sa se ridice. Incepu sa se gandeasca ca avand in vedere ca nu o va ajuta nimeni sa se puna pe picioare avea sa se tarasca dupa ei.

[Kennya Allen]

Kennya isi dadu una peste frunte. Se intreba a cata oara pe ziua de azi. O lua pe Lily de brat si o ridica, ajutand-o sa mearga. In timp ce mergeau brat la brat, Katie in spate, se impiedica la fiecare metru de dunele mari de nisip. Incerca in zadar sa-si ridice roba sa mearga mai usor. In schimb, Amen alerga in jurul lor fericit, aruncand cu nisip in sus si tavalindu-se si rostogolindu-se in dunele din drumul lor. Alan mergea ca de obicei tantos cu toiagul in fata si barbia sus. Viperinele se uitau ciudat la blana de la pelerina din jurul lui. Nu ii era cald? Dupa o ora de mers, parand ca sunt in acelasi loc, Kennya si Lily incepura si ele sa se impiedice si de abia se tineau una pe alta in picioare. Intr-un final fetele cedara si cazura in fund protestand sa mearga mai departe. Alan Rickman se pregati sa dea alte cateva ciomege.

[Odette B. Malfoy]

Lily inchise ochii asteptand loviturile dar nu se intampla nimic. 'Ce bine...' isi zise apoi deschise ochii. Alan statea in fata lor cu ciomagul indreptat spre ele dar le spuse pe un ton ceva mai moale sa se ridice. Lily apuca ciomagul si se ridica clatinandu-se putin. Se ridica si Kennya apoi. Parca ar fi baut sticle intregi de whiskey asa mergeau.
Ajunsera la un perete si Alan batu iar cu ciomagul facand sa apara o usa. Lily se ruga sa fie apa dupa acea usa. Cat mai multa apa, dar cand pasi peste prag se simti de parca o strapunsera mai multe cutite. Era atat de frig incat ii incheta lacrima care i se scurse pe obraz. Nu mai suporta. Isi scoase bagheta vrand sa faca putin aer cald dar in schimb primi un ciomag peste spate. Cazu in genunchi dar se ridica singura fara sa zica un cuvant.
-Nu aveti voie sa face-ti vraji aici!tuna Alan.
-Tie ti-e usor sa vorbesti nu!? Tu care esti imbracat in haine de blana si te doare... undeva daca noi murim!tipa ea incercand sa nu izbucneasca in plans. Vroia atat de mult sa iasa de acolo sau macar el sa fie mai putin dur si sa nu le mai dea cate un ciomag peste spate cand greseau.

[Kennya Allen]

Kennya se uita la aburii din jurul lor. Se concentra ceva mai mult si deodata ii veni in minte! ZAPADA!!! In sfarsit nu aveau sa moara deshidratati. Mai mai sa o ia la fuga sa caute minunea alba cand isi aminti unde erau. Capcane la tot pasul. Se uita dupa Amen si il vazu in pozitie fetala pe vine, incercand sa se incalzeasca. Viperina se duse repede la el, il prinse de un bandaj si ii dadu branci cat mai departe sa fie sigura ca nu era nici un pericol. Nu se intampla nimic, dar cand se apropie, vazu cativa dinti pe jos. Se uita dupa Amen care cazuse cu fata direct pe gheata. Kennya in loc sa-l ajute, se uita disparata dupa zapada si realiza ca totul in jurul lor era gheata. Katherine arunca o privire dezdanajduita, iar Lily dadu cu piciorul furioasa in gheata. Din pacate, mana lui Amen era chiar langa ea si un tipat sters de auzi ca un ecou in jurul lor.
Alan se enerva si dadu alte sapte ciomage unde prindea o spinare de viperina.
"De ce faceti atata galagie?!"