Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie & Calvin

Cum era sa fugi de tot ceea ce era in jurul tau? Rosalie avea sa afle acum asta. Statuse in dormitorul sau citind si linistea i-a fost intrerupta de niste profesori certandu-se. Isi daduse ochii peste cap amintindu-si asta. Ura cand ei se purtau ca niste copii. Isi aranjase mai bine roba si se indreptase probabil catre cel mai galagios loc din castel. Uneori se spune ca 'tacerea e de aur' , dar pentru ea nu era momentul potrivit. Voia putina actiune, de fapt voia sa se afle intr-o incapere in care sa fie zgomot, nu o tristete si o liniste mormantala. Un suras ii aparuse pe chip gandindu-se la locul perfect pentru asta: Sala Armurilor. Cu niste pasi grabiti se indreptase intr-acolo. Deschise usa, iar aceasta scartai. Se uitase in jurul sau oftand ca era singura la aceasta ora a noptii, dar apoi auzise niste pasi in spatele sau. Se intoarse brusc pregatita sa fie oricine.

[Calvin LeBlanc]

Urma sa fie din nou o noapte cu luna plina,in care visele neplacute ii macinau mintea,readucandu-i starea de nemultumire continua.Decat sa cada din nou in patima gandurilor negre prefera sa se plimbe pe holurile slab luminate de stelele de pe cer,gandindu-se la lumea pe care o lasase in urma venind aici.
Hoinarea urmarind tablourile adormite de pe pereti,imaginandu-si creaturi ce ar putea aparea prin bezna castelului,dar linistea mintii sale fu repede tulburata de zgomotele facute de o usa.
Nu stia ce se afla dupa pragul ce-i statea in fata,dar o indrazneala necaracteristica il facu sa intre si el.
Ii lua ceva timp pana ce privirea i se acomoda si observa ca o persoana statea in mijlocul incaperii inconjurate cu armuri.Dupa ce analiza din nou infatisarea acesteia isi dadu seama ca o mai vazuse la masa profesorilor,si la orele pe care le avea dimineata.
Linistea din sala il facu sa creada ca profesoara sa cauta un loc in care sa fie singura,si isi zise ca ar fi mai bine daca ar iesi,dar aceasta il observase inainte de a se intoarce din nou spre usa
Simtinudu-se ca si cum ar fi fost prins facand o nazbatie, obrajii i se inrosira si zambetul neutru ii aparu pe fata.Se gandi sa se scuze,dar isi dadu seama ca nu era nimic gresit in ceea ce facea asa ca zise:
"Hei,"incerca sa continue dar isi dadu seama ca facuse o greseala...cum sa-i spui "hei" unei profesoare....acum chiar credea ca are un motiv pentru care sa se scuze,dar nu o facu...astepta ca aceasta sa zica ceva in locul sau.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu isi daduse imediat seama cine era, intunericul acaparand orice mica urma de lumina. Stelele de afara luminau vag incaperea in care se aflau armurile din castel, dar negura noptii triumfa asupra culorilor. Alungase un gand si se uitase mai atenta cine ii intrerupse sirul gandirilor. 'Un elev .. ', isi spuse ea in secunda urmatoare dandu-si seama dupa vocea sa. Zambise spunand "Buna!" , apoi se indreptase cu pasi marunti catre persoana respectiva. Trebuia sa afle cine era. Cand ajunsese fata in fata cu el il recunoscuse usor. Era noul elev de la ora de Previziuni despre Viitor. Ii observase indoiala. Probabil nu voia sa intre in sala sau probabil Rosalie tocmai il intrerupse . Se intreba ce cauta in aceasta seara aici, dar nu avea sa ii spuna nimic. Cu siguranta voia sa cerceteze Hogwartsul. Asa facuse si ea in primul an, daca nu si apoi. Se uitase la el si il intrebase: "Hm, Sala Armurilor? Ce faceai aici?"
Se incruntase dandu-si seama ca intrebarea sa sunase stupid.

[Calvin LeBlanc]

Cand profesoara se apropie de el simti cum toata increderea i se scurge prin pori,iar pulsul incepu sa ameninte sa-i sparga pieptul,dar vazand expresia acesteia se linisti dandu-si seama ca nu avea sa fie certat sau sanctionat.
Asculta intrebarea pe care aceasta i-o pusese si nu se putea hotari daca sa minta sau sa spuna adevarul,dar un imbold necunoscut il facu sa aiba incredere in ea:
"Vroiam sa observ mai bine holurile si incaperile castelului,ziua toata lumea se grabeste,este agitata sau innebunita de griji iar asta imi distrage atentia.Noaptea in schimb totul devine mult mai clar si mai magic parca..."apoi facu o pauza pentru a-si aranja gandurile si adauga:
"De fapt nu pot dormi,adica nu vreau sa adorm...Este o noapte mult prea frumoasa pentru a o petrece dormind,luna plina o face uimitoare."
Se gandi sa o intrebepe profesora cum de era si ea treaza,dar din fericire nu o facu, dandu-si seama ce greseala stupida ar fi fost inchise ochii si astepta ca un copil reactia acesteia.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din cap intelegatoare auzind vorbele elevului din primul an. Zambise sincer stiind ca asa a fost si ea cand ajunsese pentru prima data in Hogwarts. Totul i se paruse fascinant si voia sa cerceteze tot ceea ce o inconjura. Desi acum stia aproape fiecare incapere din castel, in sinea sa stia ca niciodata nu e posibil asa ceva. Mereu mai aveai ceva de descoperit. Mai ales in acest loc. Magia nu prea avea limite, atat cea alba, cat si cea neagra. Se incruntase putin dandu-si seama ca din nou se lasase scufundata in ganduri. Se uitase catre elevul de la Astropufi si rostise: "Mda, ceva de genul si eu. Nu puteam nici macar sa citesc, dar nici sa dorm. O stare ciudata. , spuse chicotind din nou, apoi se indreptase catre mijlocul incaperii facandu-i semn si lui Calvin sa o urmeze. Cu o unduire de bagheta facuse sa apara doua scaune pentru a putea povesti. "Cred ca acum e mai bine." , chicotise Rose din nou.

[Calvin LeBlanc]

Era uimit privind cele doua scaune care aparusera de nicaieri,si daca ar mai fi fost inca in lumea incuiatilor s-ar fi ciupit pana la sange pentru a se asigura ca nu viseaza.Invitat de profesoara se aseza tacticos pe unul dintre ele,temandu-se ca nu cumva sa se transforme la loc in bezna din care aparuse.Era un lucru neobisnuit pentru el ca vrajitorii sa-si manifeste puterile in jurul sau,si se arata incantat de fiecare incantatie,unduire de bagheta si vraja,oricat de simpla ar fi fost.Se pierdea gandindu-se ca intr-o buna zi va avea si suficient talent incat sa-i reuseasca asemenea lucruri.Isi aduse brusc aminte de ceea ce ii spusese profesoara si incerca sa gaseaca ceva cu care sa continue.
"Da...presupun ca este din cauza lunii.Suna ciudat,cred ca e a nu stiu cata oara cand vorbesc despre ea,dar am observat ca in asemenea perioade comportamentul uman se schimba"spuse el mandru de sine.
"Sala aceasta e impresionanta"adauga el soptit."Nu cred ca am mai fost vreodata aici....ma intreb cum arata ziua...Vine multa lume aici sau e la fel de linistita ca noaptea?"

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie ramasese pe ganduri ascultand cuvintele lui Calvin. Intr-adevar luna putea sa fie un factor foarte important in nelinistea Vrajitorilor, mai ales daca era luna plina. Ei ii placea mult sa o priveasca, simtea ca se afla intr-o lume complet diferita atunci, desi probabil nu se simtea tocmai in siguranta in acea perioada. In ultimul timp luna plina isi facuse aparitia pe cer cam des, iar ei ii placea asta. Imaginea sa era unicata, iar ea o tinea deja in minte marcata. Zambise scurt intrebandu-se ce raspuns ar putea sa ii dea Astropufului avand in vedere ca ea aproape mereu iesea doar noaptea prin castel. Pur si simplu ii displacea sa se plimbe prin agitatia zilei. Doar cand mergea la ora la care era profesoara mai isi facea loc printre elevi. Intr-un final vorbele sale rasunara prin incapere: "E ciudat ca acum e atat de multa liniste. De obicei e destul de zgomotos, avand in vedere ca aici se afla sute de armuri" , chicotise usor amintindu-si de perioada in care venea aici si ziua si a dat odata peste o armura care aproape a strivit-o. 'Pfiu', isi spuse alungand acest gand cat colo.

[Calvin LeBlanc]

Era pierdut in linistea salii care il facea parca sa isi poata auzi fiecare gand vorbindu-i,cerandu-i socoteala.Simtea ca este prizonier in propria sa minte,cotrobabind printr-un munte de oscioare nefolositoare,pe care crezuse ca le ascunsese suficient de bine incat sa nu le mai poata gasi niciodata.Se trezi la un moment dat punandu-si intrebari,cautand raspunsuri si incercand sa gaseasca ceva de zis.Isi amintea replici pe care le citise prin carti,scene vazute in filme si din toate incerca sa scoata ceva ce merita mentionat.Se crease o liniste si mai apasatoare,pentru ca niciunul din ei nu mai spusese ceva de o vreme,dar asta nu parea sa o deranjeze pe profesoara.Se cutremura la gandul ca ea ar putea sa-i citeasca gandurile si sa-si dea seama de frenezia care pusese stapanire pe mintea sa.Isi alunga aceasta imagine din minte cu o smucitura usoara a capului,care il surprinse si pe el.
Tiuitul asurzitor ce-i apasa urechile fu repede schimbat cu un huruit.Prima daca crezu ca cineva intra peste ei in sala,dar sunetul metalic il facu sa-si dea seama ca una din armuri era cea care-l provocase.Surase imediat si nu isi putu opri un mic raset zicand:
"Ehm,inteleg acum...aici zarva nu e facute de elevi ci armuri,ele sunt ..vii?!Nu,nu cred ca se poate asa ceva...sunt doar magice,desi daca se misca,ar trebui sa fie vii..."si se pierdu iarasi cautandu-si un raspuns la intrebare.Nu dupa mult timp adauga surazand "Ele-armurile,dorm cumva?"si incepu sa rada dandu-si seama de cat de ciudat-amuzanta sunate intrebarea sa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Se ridicase de pe scaun exact inainte ca o armura sa cada asupra sa. Ramasese in stare de soc putin timp fiindca nu se asteptase sa treaca din nou prin asa ceva, dupa care isi daduse ochii peste cap asambland cu ajutorul baghetei fiecare particica din armura. Isi mutase din nou privirea catre scaune si il intrebase pe elev: "Nu crezi ca ar fi mai bine sa le mutam undeva unde armurile nu ne pot strivi?" , chicotise usor, iar cand acesta daduse aprobator din cap isi rotise din nou bagheta trimitand scaunele exact in mijlocul salii unde nicio armura nu era prin jur. Apoi isi amintise ca trebuia sa raspunda la o intrebare sau cel putin asa i se paruse ei. Zambise incet si murmura : "Da, oarecum se poate spune ca mai dorm. Si inca ceva : da, sunt ca si cum ar fi vii. Ele sunt vii prin magie . Doar prin magie le poti face sa dispara definitiv de aici,desi sincer nu as vrea acest lucru. Uneori simt nevoia sa stau prin galagie, doar uneori .." , adaugase absenta si se oprise exact la timp dandu-si seama ca din nou a vorbit prea mult si nu isi lasase interlocutorul sa mai rosteasca cateva ceva.

[Calvin LeBlanc]

Se gandise la ceea ce profesoara sa tocmai ii spusese...Ar fi vrut sa zica inteleg ceea ce vreti sa spunetidar nefiind sigur, se abtinuse stiind ca pe unele persoane astfel de replici nu le linistesc ,ci le supara mai tare.In schimb se gandi o secunda si adauga bucuros:"Si eu am momente cand imi place sa fiu inconjurat de zarva,aceasta imi inspira o falsa siguranta.Si desi uneori imi e teama sa stau in liniste pentru ca imi rascoleste gandurile,cred ca aici gasesc siguranta de care am nevoie." Nu intelegea de ce spusese lucrurile acestea si pentru a distrage atentia adauga: "Ar fi mare pacat daca toate aceste armuri ar disparea,orice lucru magic care dispare este o pierdere imensa"