Silence is golden

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse aprobator din cap fiind usor surprinsa de vorbele lui Calvin, abia acum sesizand ca asa era. Ea de cand ajunsese la Hogwarts era aproape zilnic inconjurata de magie, incat niciodata nu s-a gandit macar ca o parte din ea ar putea sa dispara. Daca un lucru magic nu ar mai fi existat probabil ca ar fi suferit enorm. Inlaturase acest gand si se incruntase usor din nou, dar salvase situatia cu un zambet. Nu voia sa considere elevul sau ca mereu reactiona asa, dar pur si simplu cand isi dorea sa uite un lucru asa facea. Pe langa surasul de pe buze, adaugase cateva vorbe. "Da, ar fi o nenorocire ca orice lucru din aceasta lume deosebita sa dispara. In legatura cu armurile nu te teme, nu pot disparea" Fusese atat de sigura pe cuvintele sale, incat Astropuful cu siguranta asteptase si o explicatie logica, cel putin 'logica' atat cat era posibil in lumea lor. "Este aruncata un fel de vraja de protectie asupra lor!" , adaugase Rosalie surazand.

[Calvin LeBlanc]

Se gandi o vreme la vraja de protectie aruncata asupra armurilor,si aproape ca era gara-gata sa o intrebe pe mai multe despre ea,dar aducandu-si aminte ca era mult prea tarziu pentru a mai fi folosita adupra lucrurilor pe care le pierduse nu isi putu stapani un oftat scurt.Brusc isi aminti ca profesoaraii spusese ceva despre citit asa ca o intreba:"Spuneati ca inainte sa veniti in sala nu puteati citi....ma intrebam ce doreati sa cititi?O carte a incuiatilor sau una din lumea vrajitorilor?" nu parea o intrebare de mare importanta,dar inainte cartile erau totul pentru el,asa ca era multumit ca nu uitase de ea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Hm,era o buna intrebare pentru ea fiindca nu stia ce sa raspunda. Da, desi suna ridicol pur si simplu nu stia ce sa ii spuna. De ce? Fiindca citea vreo doua sau trei carti in paralel si cand termina un capitol dintr-una se apucase de un capitol din cealalta. Era ciudat. De multe ori se intrebase pe sine cum de nu se incurca intre povesti, dar reusea destul de bine sa nu o faca. "Pai si una si cealalta. Astazi m-am apucat sa citesc un roman Incuiat, un roman de actiune si dragoste, iar a doua carte .. ei bine , tocmai sunt pe cale sa termin un roman din lumea noastra. Se numeste 'Devoratorii si secretele lor . De obicei citesc mult" , raspunse sincer Rosalie . Se uitase catre baiat si rostise pe o voce joasa : "Dar tie iti place sa citesti?" Facuse o mica pauza asteptand raspunsul Astropufului.

[Calvin LeBlanc]

Dupa ultima intrebare a profesoarei i se paru ca sesizeaza in vocea acesteia o usoara urma de teama,si facu si el o mica pauza cautand inca o data luna de pe cer.
Se gandi inca o data la toate cartile care ii placeau,isi amintea de zilele cand se visa personaj de carte si chicoti.Isi dadu imediat seama ca rasetul sau ar putea fi interpretat si ca cel al unui arogant care nu suporta cartile asa ca ii raspunse cat de repede putu:"Da,imi place foarte mult sa citesc.Cand eram la scoala incuiatilor eram obisnuit cu cititul in paralel,dar acum,de cand au aparut si cartile vrajitorilor imi este greu,pentru ca mereu mi se pare ca din actiunea romanelor incuiate ar putea face parte si intamplarile relattae de vrajitor,si pentru a nu le incurca am renuntat la asta. "Facu o pauza si se gandi la titlul cartii pe care aceasta o citea."Sutneti preocupata de devoratori?De comportamentul si cauzele care ii fac sa fie cruzi?"adauga baiatul pe un ton interesat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand auzise intrebarea Astropufului mii de amintiri ii pusesera catuse pe mintea sa. Din nou si-a adus aminte de ceea ce s-a intamplat acum cativa ani. O intamplare care si acum o durea, o intamplare carea i-a marcat viata si inca i-o marca. Daduse dezaprobator hotarata din cap, apoi isi indreptase privirea catre baiat convinsa ca poate sa ii spuna ceea ce o deranja: "Pai da. Oarecum ma intereseaza comportamentul lor. Un Devorator al Mortii mi-a ucis iubitul .." Facuse o pauza curatandu-si ochii inainte ca lacrimile sa i se scurga pe obraz , apoi adaugase: "Desi poate ti s-ar parea ciudat sau m-ai considera nebuna .. am si prieteni printre acel 'grup' . De data aceasta facuse o pauza mai lunga asteptand vreo reactie din partea lui Calvin care pana acum statuse nemiscat, probabil ascultand atent.

[Calvin LeBlanc]

Era ca si cum cerul i-ar fi cazut in cap,si nu numai o data.Se simtea prost pentru ca pusese acea intrebare,pentru ca o facuse sa planga,dar si pentru ca era socat de situatia acesteia.Incerca sa inteleaga situatia profesoarei sale,desi nu era nevoie,dar ii placea sa se puna in locul persoanelor care au trecut prin momente grele,chiar cruciale.Simtea ca i se sfasie sufletul la gandul ca persoana pe care o iubiea ar fi ucisa,dar totul devenea si mai insuportabil la gandul ca in 'grupul' ai avea si prieteni.Era o contradictie din cele mai chinuitoare si o admira pentru stoicismul cu care le suportase pe toate.Ar fi vrut sa planga ,dar isi dadu seama ca asta nu ar incalzi-o cu nimic,ba din contra i-ar strica starea de spirit si mai tare.Mintea sa se bloca obsesiv asupra cuvintelor pe care tocmai le auzise,si refuza sa inteleaga ceea ce sufletul acceptase.Era o alegere dificila pe care ea o facuse si nu avea de gand sa o judece in niciun fel pentru ceea ce ea alesese,si gandindu-se pentru o clipa isi dadu seama ca o prietenie puternica ar putea suporta si o asemenea tragedie,chiar daca ar fi zdravan zdruncinata.Mintea sa era pierduta intr-o serie de judecati care pareau ca nu se mai termina,incerca disecarea situatiei pana in cele mai adanci colturi,dar nu avea rost,pentru ca niciodata nu intelegi ceva cu adevarat decat dupa ce traiesti pe propria ta piele,iar el nu dorea ca nici in cele mai rele vise sa poata intelege pe deplin situatia.Inchise ochii si incerca sa aduce tristetea intr-un nou munte de oscioare pe care-l arunca in tenebrele gandirii sale.Incerca sa gaseasca o modalitate pentru a-si cere scuze ca a deschis un subiect atat de chinuitor pentru ea, dar in afara de un simplu "Va rog sa ma iertati ca v-am intrebat asta,nu ar fi trebuit...trebuia sa-mi imaginati ca daca sunteti interesata de ei nu o faceti din placere,ci pentru a cauta raspunsuri la intrebari peste care nu ati trecut",inchise din nou ochii sperand ca lacrimile partenerei sale de discutie sa se piarda in bezna noptii.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse usor din maini dupa ce el tocmai isi cerea scuze aratandu-i prin asta ca nu trebuia sa o faca. Pana la urma ce facuse el? Situatia nu avea cum sa fie remediata nici cu vorbe, nici cu lacrimi. Totul era in van. Cu lacrimile sale nu avea sa il aduca inapoi pe Jake, tocmai de aceea nu mai voia sa planga. Trecuse oarecum peste asta, dar bineinteles ca in adancul sufletului aveau sa ramana rani adanc ingropate acolo. O mica pauza apasatoare , un mic suspinat si un firicel de praf zburand nestingherit prin aerul rece din sala armurilor. Apoi un suras si un raspuns: "Nu-ti fa probleme. Nu vorbesc prea des despre asta, dar uneori imi face bine sa imi aduc aminte. Asa simt ca ma descarc. Ei, lasand asta deoparte .. tu ce imi poti spune despre tine? Cum de te-ai hotarat sa vii la Hogwarts?" , intrebase putin curioasa profesoara de Previziuni despre Viitor. Asteptase cu nerabdare un raspuns. Ii placea foarte mult sa isi cunoasca amicii si elevii mai presus de ceea ce aratau.

[Calvin LeBlanc]

Linistea devenise apasatoare ,cu toate ca acum era intrerupta de vocea femeii,zaganitul nimicului din fundal ii apasa in urechi.Intelese perfect ceea ce zicea aceasta prin acel uneori care te descarca dar te si secatuieste.Intrebarea pe care i-o puse dupa aceea il tulbura pentru un moment,nu avea rost sa se piarda in explicatii ce nu-si aveau nici locul si nici rostul asa ca raspunse cu jumatete de guta:"Nu am avut de ales...era cea mai simpla solutie.Inca de mic aveam talente ciudate si ii infioram pe cei din jur cu visele si premonitiile ce ma loveau in cele mai nepotrivite momente.In orice caz nu e doar asta,daca nu as fi fost cat pe ce sa-mi ranesc prieteni..."si aici facu o pauza scurta in care compensa printr-un zambet "probabil ca as fi ramas inca il lumea incuiatilor.Oricum Hogwarts este unul din cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat....aici nu trebuie sa ma ascund si nici sa ma tem pentru mine sau cei din jur,cel putin nu de aceleas lucruri de fata de care o faceam in Dublin" si surase din nou,dar de data aceasta nu mai era trist,cum o facuse inainte ,ci oarecum impacat.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ii facea placere sa auda in fiecare zi aproape cum un nou elev era bucuros ca ajunsese la Hogwarts. Asa a fost si ea cand a sosit in primul an nestiutoare si a avut nevoie de indrumari, de prieteni buni pe care si i-a facut imediat, de prieteni care au ajutat-o la greu si asta nu avea cum sa uite. Daca nu ar fi fost si rude in Hogwarts, ca Ashlyn verisoara sa probabil totul ar fi fost mult prea monoton pentru ea, dar de-a lungul timpului s-a invatat in castel si a inceput sa se imprieteneasca cu lumea. Alungase usor si acest gand, apoi rostise: "Ma bucur ca iti place aici. Este un loc special, nu-i asa? , adaugase absenta. Intr-adevar ei asa i se parea: un loc special in care vrajitorii din toata lumea puteau sa ajunga, un loc special in care cu totii aveau o sansa sa invete cat mai multe si sa isi aleaga propriul drum in viata. Surase usor.

[Calvin LeBlanc]

Cu adevarat un loc special gandi Calvin urmarind din nou contururile armurilor care din fericire nu se mai miscasera.Se gandea ca Hogwarts era acum casa lui si ca nu vroia sa mai plece niciodata,cu toate ca stia inca de pe acum ca va veni un moment in care va trebui sa-si ia adio de la toate minunile adunate in castelul acesta fermecat."Este un loc magic,si nu zic asta pentru ca aici este o scoala magica,este magic pentru ca leaga prietenii si incheaga relatii intre persoane,iar asta e un lucru special"Asculta inca o data ceea ce spusese cu voce tare si nu i se parea suficient,pentru el locul asta era si un adevarat nucleu in care era adunata la un loc toata partea interesanta a lumii magice.