It doesn't hurt me.

[Desiree Rose Goth]

It doesn't hurt me.
-Nothing left to lose-
Only me and Ainsley

Nu mai stia de cand alerga prin Padure. Ii era atat de teama, incat putea jura ca mergea in cerc si, de fapt, nu inainta niciodata. Rasufla cu suspine intretaiate, fara sa aiba curajul de a arunca vreo privire in spate ca sa vada daca era sau nu urmarita.
Se sprijini de trunchiul unui copac si incerca sa-si traga sufletul. Isi sprijini chipul intre palme si, spre mirarea ei, remarca abia atunci ca obrajii ii erau umezi. Arunca o privire tematoare in jur, dar nu vazu pe nimeni. Padurea Interzisa era complet pustie, cu exceptia vantului ce facea frunzele sa fosneasca.
Se lasa la pamant, incercand sa gandeasca limpede.

[Ainsley S. Everdeen]

• Singura, in Padurea Interzisa.
  Ei, bine, adevarul era ca nu-si imaginase ca se va trezi singura. Cand alergase, se gandise doar se scape de paianjenul acela urias - logic, credea ca Hagrid si Desiree vor alerga dupa ea, ca la comanda. Isi sprijini chipul in palme.
  Ii era teama sa se aventureze mai departe, in Padurea Interzisa, dar ii era si mai frica ca ar putea sa o gaseasca vreo creatura daca statea pe loc. Asa ca incepu sa mearga, cu pasi sovaitori, tresarind la fiecare fosnet de frunze.
  Respira. Inspira. Nu poate fi atat de rau, nu-i asa?

[Desiree Rose Goth]

• Stia ca trebuia sa-l gaseasca pe Hagrid. Sau pe Ainsley. Tresari cand isi aminti de colega sa- oare in ce parte a Padurii se afla in acel moment?
  Aproape rase cand si-o imagina pe Cercetasa. Cosmarul vietii ei era sa se trezeasca singura in Padure- vis implinit. Daca nu va da peste ea in urmatoarele cateva minute, cel mai posibil Ainsley avea sa faca fobie fata de orice insemna "Padure Interzisa".
  Ofta si clatina din cap. Se ridica de la pamant, hotarand ca trebuia sa mearga in cautarea colegei sale. Nu era sigura daca putea sa o strige - in primul rand, creaturile lui Hagrid ar fi putut-o auzi. In al doilea rand, nu stia cat de departe fugise Ainsley.

[Ainsley S. Everdeen]

• Continua sa mearga cu pasi sovaitori. Nu stia cum ar fi reactionat daca ar fi dat peste alt paianjen - cel mai probabil ar fi luat-o la goana si ar fi tipat ca din gura de sarpe. Subtilitatea chiar nu e specialitatea mea, gandi Cercetasa, clatinand din cap.
  Isi ridica privirea. Frunzele copacilor inca ascundeau cerul de ochii sai. Se uita deznadajduita catre scanteia din varful baghetei sale. Se simtea ca si cand era singura pe lumea aceea si nimanui nu-i pasa de ce se va intampla cu ea.
  Trebuie sa ies de aici, isi impuse. Isi drese usor glasul , apoi incepu sa strige. Mai intai cu o voce joasa, ragusita, apoi cu una sigura.

[Desiree Rose Goth]

• Se opri, dezorientata. Avea impresia ca auzisese sunetul unei voci, reverberand printre stejarii batrani. Rasufla adanc si inchise ochii, incercand sa desluseasca cuvintele. Insa nu mai auzi nimic.
  Cred ca innebunesc aici.
  Clatina din cap si continua sa mearga. Insa apoi auzi vocea din nou, parca strigandu-i numele. Si apoi inca o data. Reusi sa-si dea seama ca era glasul lui Ainsley. Ofta usurata. Colega sa nu patise nimic.
  Ii raspunse inapoi si merse inspre directia vocii. Nu putea fi atat de departe..

[Ainsley S. Everdeen]

• O auzise cineva, era sigura de asta. La urma urmei, nu multa lume intra in Padurea Interzisa si incepe sa tipe. Ok, probabil ca Ainsley nu era prima care avusese ideea asta, tinand cont de zecile de generatii de studenti care trecusera prin Hogwarts.
  Continua sa mearga. Asculta cu grija sunetele Padurii, impunandu-si sa nu tresara cand auzea fosnetul frunzelor sau strigatul vantului. Evitase mereu padurile pana atunci, iar asta nu-i facea situatia mai usoara.
  Apoi auzi zgomot de pasi, si ofta usurata. Crezuse ca va sta ore intregi singura.
  - Am mai spus cat de tare urasc Padurea Interzisa? intreba Ainsley , iritata.

[Desiree Rose Goth]

• Desiree chicoti auzind vocea colegei sale. Era tipic pentru Ainsley sa mai arunce remarci sarcastice din cand in cand. Adica de fiecare data cand se intalnea cu ea.
  Trecu de un palc firav de copaci si intra intr-un luminis ferit de lumina lunii. Ridica cu atentie bagheta, iar scanteia din varful acesteia ii dezvalui silueta lui Ainsley. Tanara era putin nelinistita si iritata, dar nu avea nimic altceva.
  - Oh, ai spus chestia asta toata noaptea, raspunse Cercetasa, pe un ton ganditor. Dar nu e vina mea ca te-ai ales cu o detentie din asta.

[Ainsley S. Everdeen]

• - Nu, nu e vina ta, rosti Cercetasa.
  Era inciudata, pentru ca de data asta meritul de a merge in Padurea Interzisa ii apartinea in totalitate. Nu stiuse ca detentia va consta intr-o noapte de cosmar - crezuse ca va sta ore intregi intr-o sala de clasa, scriind de zor . Poate ca lui Desiree ii convenea sa-si petreaca noaptea in Padurea Interzisa, dar ei cu siguranta nu.
  - N-am stiut ca voi nimeri aici, ofta Ainsley. Am crezut ca detentia va fi altfel.

[Desiree Rose Goth]

• O urmari pe Ainsley asezandu-se la baza unui stejar cu scoarta scorojita pe alocuri. Dupa cateva secunde de gandire, Desiree se decise sa i se alature. Se lasa la pamant, apoi isi sprijini capul de trunchiul copacului.
  - Detentia e un mijloc prin care profesorul te pune sa-ti analizezi faptele, spuse Cercetasa, oftand. In cazul tau, nu prea merge chestia asta. Ti-e atat de frica de Padurea Interzisa, incat nici nu mai poti sa gandesti ca lumea.
  Ainsley ii arunca o privire inciudata colegei ei.

[Ainsley S. Everdeen]

• - De ce ti-e frica atat de tare? o intreba Desiree.
  Colega sa parea curioasa, si asta pentru prima oara. Ainsley nu stia exact care era cauza fricii ei irationale fata de orice insemna "Padurea Interzisa". Poate era vina Ariei, fiindca de obicei facea ritualurile in paduri mai putin calcate de picior omenesc. In plus, din pricina surorii ei, Ainsley relationa padurile cu ritualuri intunecate si serpi.
  Dar asta a fost acum mult timp, inainte ca Aria sa moara.
  Asa ca Ainsley se multumi sa ridice din umeri.
  - Ma simt claustrofobica aici, atata tot.