Every night I remember it

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer o asculta atenta pe Melisse.Deabea spuse cateva cuvinte, si se opri uitandu`se in spatele sau.Jennifer se uita si ea, din cauza ca se auzise un sunet ciudat.
Nu parea sa fie nimeni, dar pentru orice precatutie il intreba pe Alexander.
-Simti pe cineva? intreba ea sperand ca nu era nimeni.
-Este doar un thestral, spuse acesta zambind.
Jennifer isi intoarse iar privirea, si isi scoase bagheta soptind "lumos".Alexander avea dreptate, era un thestral, doar ca nu il observase din cauza intunericului.
Se uita iar la verisoara sa, nestiind daca ea vede thestralii sau nu.
-Nu`i nimic, decat un thestral, ii spuse jennifer.Continua..

[Melisse Y. Carter]

• - ...In fine. Am aflat de la mamele noastre ca de fapt suntem surori si...ei bine, toata povestea. Apoi Voldemort le-a rapit, iar noi am reusit sa le salvam iar eu am luat o carticica de la el si, ma rog, am aflat in ea adevarata noastra poveste. Se pare ca suntem doua surori - inainte trei spuse Mell amintindu-si de Serena - care poseda forte supranaturale si, stii tu...
  Melisse facu o pauza. Era prea dureros sa povesteasca acea intamplare. Niciodata nu mai facu asta.
  Apoi isi ridica maneca bluzei, aratandu-i incheietura stanga.
  - Vezi steaua asta? Si Ev are una la fel. Asta este semnul nostru. Cand se aprinde, puterile noastre sunt activate. Insa ele ne vor ajuta numai in perioada de criza. Se vor activa complet cand implinim 17 ani - adica Eveline le are deja. spuse.
  - Si ce legatura are Voldemort in asta? o intreba verisoara sa.
  - El vrea sa ne distruga. Pentru ca noi reprezentam o amenintare. Si stiti cum e el - vrea sa...omoare toate familiile. spuse.
  Inspira adanc si expira fara zgomot. Era prea mult.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer ascultase atenta povestea Melissei.Niciodata nu aflase ce se intamplase cand cele doua aflasera ca sunt surori, nici macar nu intrebase.Acum isi dadea seama de unde avuse uterile acelea Eveline in Padurea lui Dean.Se uita atenta la steaua Melisse.Nu dupa mult timp, disparu de pe mana fetei.

-Da, din pacate stiu cum e el.., spuse Jennifer oftand.
-Acum spune`mi te rog ce s`a intamplat in Padurea lui Dean, ii spuse Melisse Cercetasei, in timp ce se aseza mai comod pe bustean.

Jennifer trase aer in piept.Era foarte dureros sa isi aminteasca intamplarile din noaptea aceea.Ofta adanc, dupa care incepu:

-Eu cu Eveline eram in Padurea lui Dean, prima data nestiind motivul pentru care eram acolo.Mie mi se parea ca Eveline stia, doar ca nu vroia sa imi spuna..incepu Cercetasa.La un moment dat, Alexander o rapise pe Eveline, in timp ce o bagase intr`o transa.Eveline nici macar nu stia ce face..
-Si imi pare foarte rau, spuse Alexander.Cap-de-Mort imi promisese ceva, pe care eu imi doream foarte mult, pana la un moment dat....
-Da, aproba jennifer.Era si Dominik in padure, si am inceput sa o cautam pe Eveline, si am gasit`o sarutandu`se cu Alexander.Dupa Dominik si Alexander s`au luat la bataie..in fine..Eveline isi revenise..Sa trecem peste asta..Mai tarziu, am ajuns in poienita in care era Cap-de-Mort, cu o groaza de Devoratori, si tata era intins pe jos, ranit grav.Dupa ce ne`a torturat un pic pe mine si pe Eveline, ne`a spus chiar insusi Cap-de-Mort ca suntem verisoare, si dupa mi`a omorat tatal..

Jennifer se orpise din vorbit.Simtea ca nu mai poate.O lacrima ii curse usor pe obraz.Alexander se aseza langa ea, tinand`o de mana.

-Noi am ajuns in poienita din cauza lui Dominik, acesta spunandu`se ca este de partea lui Cap-de-Mort.Dupa ce mi`a omorat tatal, ne`a dus intr`o cabana..Eu si Eveline eram tinute acolo, doar ca ne pazea decat Dominik.Amandoua aveam nervii intinsi la maxim, am si tipat una la alta..dupa Eveline iesise din cabana si se duse la un rau din apropiere..si..vorbise cu Dominik..mai mult el se tinea dupa ea..m`am dus si eu..ne`am intors in cabana..ne`am impacat...

Se oprise vrand sa ia o gura de aer.Vedea cum Melisse asculta atenta toata povestea.

-Dupa toate acestea, am fost duse iar in poienita, iar acolo era si trupul tatalui meu mort..Alexander era in genunchi in fata lui Cap-de-Mort, care era aproape sa`l omoare..Eveline l`a salvat..dupa am inceput sa tip si sa ii spun mai multe lucruri lui Cap-de-Mort..a aruncat blestemul Crucio pe mine de doua ori, m`a salvat Eveline..Dupa am eusit sa scapam cu puterea lui Eveline, cu steaua sa..am Disparut toti patru..si cu trupul tatalui meu tot in padure...

Se orpise.numai putea.Trebuia sa se linisteasca un pic.Lacrimile ii veneau acum siroase pe obraji..si povestea inca mai trebuia continuata.Alexander o lua in brate, spunandu`i sa se linisteasca.

[Melisse Y. Carter]

• Melisse inspira adanc, ca si cum ea povestise. Simtea mult prea pronuntat durerea verisoarei sale.
  Inchise ochii, observand ca face o pauza. Simtea durerea sa.
  Incerca sa iasa din transa si din sentimentul puternic de melancolie - trebuia sa fie tare. Un gand ii veni in minte brusc, un gand care era mai important pentru toate.
  - Stai putin. Care este motivul pentru care ati mers la Cap-de-Mort sau, ma rog, pentru care...stii tu. Pentru care v-ati intalnit?
  Melisse incerca sa puna intrebarea astfel incat sa nu adanceasca foarte mult ranile deja facute.

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer asculta intrebarea verisoare sale, oftand adanc inainte de a`i raspunde.
-Pai, defapt, noi nu am vrut sa mergem, dar Dominik ne`a luat "pe sus".Ne`a luat de par parca, si a Disparut cu noi chiar in locul acela.., spuse Jennifer incercand sa isi aminteasca.
Melisse se uita mirata la ea.
-Dar cum? intreba Melisse
-Pai noi inainte l`am pus pe Dominik sa afle unde este Cap-de-Mort, si cand s`a intors era schimbat..ca sa zic asa, murmura Cercetasa.
Jennifer se uita la Alexander, care avea privirea total in alta parte.Poate ca se simtea prost din cauza intamplarii din acea seara.

[Melisse Y. Carter]

• Melisse clipi des, privindu-si uimita vara.
  - V-a luat de par? o intreba. Dominik?!
  Din cate stia ea, nu prea il putea suporta pe Dominik, insa stia ca nu ar rani-o niciodata pe sora sa. Pardon, niciodata nu ar mai rani-o pe sora sa dupa cele intamplate in Pestera lui Godric.
  Buzele cercetasei formara o linie orizontala perfecta. Nu mai vroia sa afle. Vroia sa doarma.
  Intr-un somn adanc. Cel mai adanc. Moartea.

[Jennifer L. Campbell]

-Da, dar am aflat dupa aceea ca s`a prefacut, pentru ca Cap-de-Mort ii citea gandurile, spuse Jennifer oftand.

Gata, simtea ca nu mai poate scoate nici macar un cuvant.Simtea lacrimile cum curgeau siroaie pe fata sa, neputand sa le opreasca.Nu conta ca tatal sau ii spuse Evelinei sa ii spuna sa nu fie trista, sa fie fericita, ca pana la urma tot il omora, ca stia prea multe.Dar cat mai traia, era alaturi de ei, de familia lui.

-Mel, scuze, iti spun altadata, dar pur si simplu, nu mai pot continua, spuse Jennifer stergandu`si lacrimile de pe fata.

[Melisse Y. Carter]

• Melisse isi intelegea verisoara si intelegea si suferinta ei, insa se enerva cumplit cand afla ca nu putea afla si restul povestii.
  - Alexander, inchipuindu-mi ca ai fost acolo, ai putea sa continui tu? il intreba, dupa ce se desprinse din imbratisarea stransa cu Jenn.
  Apoi mai auzi inca un sunet. Nu stia de ce ii spunea Alexander ca era un Theastral, deoarece era sigura ca erau...- Melisse inspira adanc pe nari, mintea sa de Clarvazatoare actionand - Devoratori ai Mortii, care le asteptau.
  Cercetasa incerca sa se abtina sa nu i se vada pe fata ura fata de baiat in acel moment. Ii transmise cu ajutorul mintii: "Minti." si stiu ca Alexander stia la ce se referea. Ii arata ochii ei, pentru a se asigura ca intelegea la ce se referea, fara dubii.
  

[Jennifer L. Campbell]

Jennifer se uita ciudat cand la Alexander, cand la Melisse.Parca cei doi vorbea cu ajutorul mintii, si Melisse se uita si un pic urat pe el.
Auzi spusele lui Melisse, iar Alexander dadu usor din cap.Nu parea in apele lui, parea parca posedat, sau ceva de genul.

-Alexander, esti bine?, intrebase Jennifer putin ingrijorata.

Acesta dadu afirmativ din cap, nu mai vroia sa vorbeasca parca, nu mai putea scoate nici un cuvant pe gura.

-Ma intorc imediat.., fu tot ce spuse acesta, nici macar uitandu`se la Jennifer.Aceasta se intoarse spre verisoara sa, nu intelegea nimic din ce se intamplase.

[Melisse Y. Carter]

• - Trebuie sa plecam! ii spuse Melisse verisoarei sale luand-o de mana si tragand-o dupa ea.
  Fata se uita la ea nedumerita, insa in cele din urma o urma.
  - Fugi! ii indica.
  Blestema Padurea pentru ca Aparitia si Disparitia nu functionau in ea. Chiar daca nu invatasera la scoala, Melisse stia cu ajutorul semnului.
  Inspira adanc, fugind.
  - Trebuie sa iesim de-aici si sa intram in castel! ii spuse, tinand-o de mana si tragand-o dupa ea.