Give me everything ... [ Privat ~ Byung Hun & Jasmine ]

[Katharina van der Wall]

Spuse parola şi intră în Camera de Zi , ce era , după cum se aştepta de altfel , pustie şi scăpă un oftat printre buze , căci nu îi văzuse nimeni . Se apropie de şemineu , şi murmură ceva , iar focul se aprinse , luminându - i blând chipul . Se trânti pe o pernă de lângă el , privind câteva clipe cărbunii ce ardeau nestingheriţi , apoi îşi sprijini spatele de un fotoliu , abţinându - şi un căscat . Nu era obosită , ci doar uşor plictisită . Îşi îndreptă privirea spre el şi zâmbi uşor , apoi clipi de mai multe ori , privind atentă un tablou de pe perete unde era foşti elevi ai Casei Viperini . Draco şi încă doi băieţi , constată ea şi zâmbetul îi dispăru de pe buze , fără un motiv anume . Avu impresia că băiatul zisese ceva , aşa că îl privi clipind de mai multe ori .
- Ai spus ceva ? întrebă calmă , jucându - se cu pandantivul , ce - l învârtea între degete , din lipsa evidentă de ocupaţie . Vru să - l întrebe ce dorise să - i spună când era afară , dar se abţinu , muşcându - şi uşor buza . Se gândi că avea să - i spună el , singur dacă era ceva important , dar dacă nu , nu insista , căci nu - i stătea în fire , ea însăşi ferindu - se de persoanele mult prea curioase , ce o sufocau cu prea multe întrebări .

[Lee Byung Hun]

Fata avea un tic de a se juca [,] cu pandantivul? O văzuse făcând asta de multe ori. Bineînţeles, şi el când purta un lanţ îl băga în gură, se juca cu el, până se rupea. Avea o grămadă de lanţuri rupte de dinţii lui. Făcuse asta de mic, iar părinţii săi râdeau de el zicând că el aşa îşi întăreşte dinţii. A zâmbit, venindu-i o idee genială atunci, pe care o să o folosească puţin mai târziu.
-Uhm, nimic, răspunse la întrebarea ei păstrându-şi zâmbetul pe chip. Deci, să înţeleg că îţi plac lanţurile şi chestiile ăstea, pandantivele? întrebă el de data asta. Putea da impresia că are de gând să îi cumpere un lănţişor, şi poate chiar dorea să facă asta, dar nu ştia încă ce gusturi are. Nu dorea să cumpere acelaşi lucru, adică, un lanţ cu pandantiv cu panteră. Ceva care ar fi însemnat mult mai mult, ceva care să-i unească, oarecum.
Se ridică, ducându-se către ea şi se aşeză în faţa ei, apropiindu-se mai mult până când putea vedea pandantivul şi detaliile lănţişorului perfect. Era frumos, dar ochii panterei îl speriase oarecum.
-Mă sperie pantera asta, zise şi chicoti, ridicând privirea către ea, rămânând în poziţia de mai devreme, la fel de aproape de ea.

[Katharina van der Wall]

Aprobă veselă când o întrebă . Avea o colecţie întreagă de pandantive şi o mulţime de lanţuri , dar niciodată nu - l dădea pe acesta jos , căci rupea legătura avută cu Ra . Se încruntă pentru câteva secunde , întrebându - se ce - i făcea micuţul năzdrăvan şi nu - i veni să creadă că uitase de el . Era clar , nu mai era atentă la altceva în jurul ei când era cu Byung Hun .
- Am o mulţime în cameră , spuse pe un ton dulce şi îl privi când se ridică , apropiindu - se de ea . Se aşeză în faţa ei , iar Jasmine dădu drumul pandantivului , permiţându - i atfel să - l vadă mai bine . Chicoti scurt când îi spusese că îl sperie pantera şi îi scoase limba . Ochii sunt la fel ca ai lui Ra . Şi el îi are verzi . Noi doi suntem legaţi într - un fel , adică eu simt dacă are ceva şi el la fel . E ciudat şi complicat şi greu de înţeles , adăugă şi îl privi în ochi . Iar îşi simţea inima că i - o lua la goană , bătând mult mai repede ca de obicei , căci el era aproape de ea . Clipi de câteva ori .

[Lee Byung Hun]

-Da? Cam ce fel sunt? întrebă, devenind din ce în ce mai curios. Nu dorea să cumpere ceva ce deja are, aşa că trebuia să afle totul, nu? A zâmbit ascultând-o în continuare. Nu se aştepta ca relaţia dintre pantera sa şi ea să fie atât de apropiată încât să simtă când una dintre ele păţeşte ceva. Era interesant, şi pentru ea, o să facă tot felul de lucruri ca să scape de alergia sa. Dacă devenea mai apropiat de Jasmine, devenea apropiat şi de Ra. Deci nu trebuia să lase alergiile să strice totul.
-Descrie-mi fiecare lănţişor, pandantiv şi tot ce mai ai care se poate numi bijuterie, zise şi scoase din buzunar un carneţel micuţ şi un pix, pregătindu-se pentru a nota fiecare lucru ce va zice ea.
-Te rog?A făcut nişte ochişori de căţeluş plouat şi îşi îndoi buza inferioară, aşteptând ca ea să îşi înceapă "discursul".

[Katharina van der Wall]

- Toate ? Dar sunt multe , spuse şi clipi des . Îşi duse un deget pe buze , gândindu - se la ce ar putea face . Avea o cutie de bijuterii plină doar de pandantive , lanţuri , inele şi alte lucruri , iar pe unele nici nu le mai purta . Îl privi în timp ce afişă acea faţă de căţel şi murmură ceva , căci aşa nu - l putea refuza . Avu însă impulsul de al săruta , dar se abţinu , privind focul . O cam dăduse peste cap , căci înainte nu reacţiona aşa , indiferent dacă - i plăcea sau nu un băiat . Se gândi mai bine , apoi îl privi . Nu mai bine ţi le arăt mâine ? Sunt prea multeee , iar pe unele nu le - am mai purtat . Dar oricum , în general îmi plac cele făcute din diferite pietre , gen lacrimile sau inimile sau orice altă formă . Nu - s pretenţioasă . Bine , nu foarte , adăugă după câteva momente şi mări ochii , clipind din gene într - un mod adorabil . Îşi lăsă buza în jos , sperând că - l va convinge , altfel va trebui să - şi bată capul pentru aş aminti toate modelele de pandantiv pe care le avea .

[Lee Byung Hun]

Din greşeală scrisese orice cuvânt spus de fată, apoi tăiase tot mai puţin de partea în care a zis ce fel preferă bijuteriile.A ascuns la loc carneţelul în buzunar zâmbind mulţumit şi începu să se gândească la ce ar putea să cumpere. Are o grămad de idei dar trebuia să vadă mai întâi toate bijuteriile ei, apoi să se ducă să le cumpere. Dorea să le vadă azi, ca să se poată duce mâine dimineaţă, dar ea făcu o faţă de pisicuţă plouată care parcă îl ruga să accepte propunerea ei de a le vedea mâine. Şi-a pus mâinile pe umerii ei şi strânse din buze, făcându-le mai supţiri şi dădu din cap în semn că nu, închizând oarecum ochii.
-Trebuie să le văd azi, altfel vin când dormi şi mă uit, spuse parcă ameninţând-o şi împinse mai tare fotoliul din spatele ei, făcând-o pe fată să cadă pe spate, iar el venind deasupra ei.
-Se poate numi asta un fel de răzbunare. Acum suntem chit, zise şi chicoti apoi îşi muşca buza inferioară când privirea sa ajunse asupra buzelor ei. Iar erau apropiaţi, acum neştiind dacă va putea să rabde sau nu. Spera doar, ca şi de această dată, să nu dea buzna cineva peste ei. Cine şi-ar fi imaginat că băiatul rece şi arogant ar deveni aşa cum era atunci? Nimeni!

[Katharina van der Wall]

Clipi des când o prinse de umeri , analizându - i chipul . Se îmbufnă imediat cum acesta dădu din cap şi lăsă un mic bot , nemulţimită . Râse în schimb când îi spuse că va veni noaptea să le vadă şi mări ochii , atunci când acesta împinse fotoliul , făcând - o pe ea să cadă . Se înroşi la faţă , văzându - l peste ea , dar mai ales fiind atât aproape unul de altul .
- Răzbunare ? Pentru ce ? întrebă şi îi scoase limba , privindu - l în ochi . Se simţea ameţită , iar el îi agrava starea aceea ce ei i se părea oarecum euforică . Se gândi o clipă şi îşi aduse aminte , că şi ea căzuse peste el când erau afară . Heei , eu am căzut fără intenţie , dar tu ai făcut - o special , spuse şi se încruntă , apoi îl lovi uşor în umăr , mai mult în joacă , având în vedere că nu era nici prea puternică , dar nici nu dorea să dea în el cu adevărat . Lăsă bot , nemulţumită şi îl privi în ochi , realizând mai apoi că el era încă deasupra ei , atât de aproape . Înghiţii în sec .

[Lee Byung Hun]

Se prefăcu [,] că îl doare extrem de tare când îl lovi ea peste umăr. De fapt ea nu ar fi căzut dacă el nu s-ar fi lăsat pe spate. Gândise asta cu mult timp în urmă şi ştia că aşa se va întâmpla, dar analizase şi opţiunea ca ea să se ducă direct la spatele lui, oricum, îi conveni mai mult ceea ce făcuse ea.
-Hai spune-mi acum că nu ţi-a plăcut, zise adoptând pe chip un zâmbet suptil şi totuşi atât de adorabil. Se apropie mai mult de chipul ei, până când vârful nasului său îl atinse pe al ei. Şi spune-mi că nu-ţi place nici acum, continuă, parcă provocând-o să zică total opusul. Ştia că îi plăcea la fel de mult cum îi plăcea şi lui, deci ar fi fost oricum inutil să zică asta. Îşi putea da seama uşor că îi place doar prin simplul fapt că se înroşise şi respiraţia deveni din ce în ce mai grea. Iar inima ei bătea mai repede. O putea auzi clar, fiind atât de aproape de ea. A zâmbit, la fel de suptil ca mai devreme şi continuă să stea aşa, jucându-se practic cu ea. Un băiat normal ar fi sărutat-o imediat, dar el doar stătu aşa, cu nasul atingându-l pe al ei.

[Katharina van der Wall]

Înghiţii în sec , muşcându - şi uşor buza , privindu - l în ochi . Nu putea spune că nu - i plăcuse , căci ar fi minţit cu siguranţă . Când el îşi apropie şi mai mult chipul de al ei , ajungând să - şi atingă nasurile , roşi mai tare , iar respiraţia îi deveni una sacadată , grea , bătăile inimii accelerându - se şi ele . Îşi puse palmele pe pieptul lui , privindu - l ţintă în ochi . Deşi lui i - ar fi plăcut să spună exact ocupul la ceea ce spunea , nu avea de gând să - i facă pe plac . De ce ar fi minţit ?
- Ba îmi p - place , spuse uşor , aproape şoptit . Se juca evident cu ea , parcă făcându - i plăcere , căci dacă ar fi fost un altul în locul lui , ar fi sărutat - o până acum . Poate d ' aia îl plăcea , pentru că era diferit , iar ei îi plăcea acel mic joc şi poate nevinovat . Îşi urcă palmele mai sus , ajungând să şi le pună după gâtul lui , continuând să - l privească , să - i analizeze foecare trăsătură în parce . Orice lucru la el o atrăgea .

[Lee Byung Hun]

Simţea un gol în stomac, urmat de câţiva fluturaşi neastâmpăraţi. Poziţia aceea nu era chiar atât de inocentă pe cât o făcea el să pară. Parcă îl împinse ceva atunci când ea îşi muşcă buza, şi dori să facă şi el asta. Tot timpul dorise să facă asta la o fată. I se părea tentant şi destul de interesant. Şi-a pus o mână pe talia ei, lăsându-se puţin mai în jos până când îi putu atinge buzele şi trecu cu limba peste ele, apoi o muşcă pe cea inferioară. Nu muşcase tare, dar nici atât de uşor încât să nu simtă nimic. Dintr-odată, fără să îşi dea seama, începu să o sărute pătimaş, nedorind să o lase să "scape" aşa uşor de el. Mâna care se afla pe talia ei şi-o duse pe spatele ei, trăgând-o mai aproape de el.
Îi săruta buzele lent, afundându-se mult în acel sărut. Îi plăcea asta, îi plăcea aroma buzelor ei. Îi plăcea totul. Orice mic detaliu îl adora. Nu era ceva ce nu îi plăcea.
-Îţi place mai mult acum? întrebă, zâmbind uşor în colţul gurii depărtându-şi buzele cu greu de ale ei.