Lecţia III

[Tora Chang]

Tora se aseza la rand. Era momentul sa infrunte si ea bongul. randul se micsora rapid, asa ca in scurt timp era randul ei. Se aseza dreapta in fata bongului. Dura doar o secunda pana acesta se transforma. Un sobolan urias aparu in fata ei. Inima incepu sa-i bata cu putere.
Inchise ochii, trase aer in piept si rosti:
"Ridikulus!"
Sobolanul se micsora. Parul cenusiu se transforma intro blanita maronie foarte pufoasa. Ochii i se rotunjira, schimbandu-si culoarea de la galben bolnavicios, la maro stralucitor.
In fata ei statea acum un hamster ce dadea din nas, facandu-si mustatile sa tremure. Tora nu se abtinu sa exclame:
"Uuu! Ce dragut!"
Din clasa se auzira cateva rasete. Isi din rand si se apropie de profesoara.
"Doamna profesoara. Daca o persoana care infrunta un bong are doua frici, ca sa spun asa, acesta le va conbina? Presupunand binenteles ca cele doua temeri sunt egale ca intensitate."
In timp ce astepta raspunsul ii mai veni in minte o intrebare.
"Daca un bong trebuie sa infrunte cinci persoane, aflate la distante egale fata de acesta, va alege frica unei singura persoane, sau va combina temerile celor 5 vrajitori?"
Nu se exprimase foarte corect, insa spera ca profesoara o va intelege.

[Alice Morris]

Alice vazu din nou maini ridicate in clase, si elevii care mergeau sa ifrunte bongul. Ii privi atenta pe cei curajosi, cum isi invingeau frica, iar apoi raspunse la intrebari:
"India, nu trebuie sa'ti faci griji, daca te panichezi, sunt aici ca sa intervin, nu o sa patiti nimic. Tora, referitor la intrebarile tale. Sincer, n'am intalnit pana acum un bong care sa trebuiasca sa infrunte un om cu doua temeri, dar ori va alege una singura, ori va fi la fel de confuz ca atnci cand va infrunta mai multe persoane. Si nu cred ca va combina temerile celor cinci vrajitori, ci isi va schimba rapid forma, ceea ce il va face foarte confuz, si il va obosi. Apoi, vraja Riddikulus este tot ce aveti de facut."

[Isolde du Maurier]

India ofta si incerca sa se strecoare printre colegii din spate. Era cea mai lasa persoana posibila. Pana la urma se gandi mai bine si decise ca mai bine infrunta bongul si scapa de grija. Iesi in fata, isi scoase bagheta si se pregati. Inima ii batea cu putere si bongul se transforma in cea mai mare temere a ei.
Era o persoana fara chip, care se taia la mana, lasand sangele sa curga. India se sperie, caci pofta ei incepea sa creasca. Incerca sa se stapaneasca, si se gandi la sange ca la vata de zahar. Incepu sa rada si striga cu putere
"Ridikulus!"
Atunci persoana fara chip era plina de vata de zahar, si incepu sa capete forma lui Mickey Mouse.

[Melisse Y. Carter]

• Melisse zambi, vazand-o pe Tora, India si celelalte fete si baieti care infruntau bongul, unii bine, unii mai putin bine.
  "Macar incearca." isi spunea Mell aproape de fiecare data cand cuiva nu ii iesea asa cum trebuia.
  Incerca sa priveasca partea buna din fiecare.
  Rase, cel putin cand vazu in ce se transformase bongul lui India. Era gata sa mearga la Mickey sa ii ceara un autograf!
  Cercetasa chicoti cand il vazu, gandindu-se ca India chiar are imaginatie.

[Georgia Harris]

Georgya incepu sa rada vazand ca Bongul se transforma in Micky-Vata-de-Zahar.
Dupa ce India si'a intruntat temerea tot mai multi elevi au incercat.
-"Bravo, te'ai descurcat foarte bine, mult mai bine ca mine!" ii spuse Cercetasa Indiei dupa ce aceasta se aseza din nou in banca.
Numarul de elevi care infruntau Bongul crestea. In clasa apareau tot feluri de temeri, dar pana la urma toate sfarseau luand forma unui lucru ce ii amuza teribil pe toti. Era cea mai frumoasa ora de Aparare contra Magiei Negre de pana acum!

[Melisse Y. Carter]

• - Bravo, te'ai descurcat foarte bine, mult mai bine ca mine! ii spuse Georgya Indiei.
  Melisse, care se afla destul de aproape de cele doua, casca ochii si dadu in sus si in jos din cap, foarte putin.
  - Chiar te-ai descurcat foarte bine! ii spuse, inca chicotind.
  Melisse isi lasa dintii la vedere, care erau, la urma urmei, numai parti din privelistea zambetului sau.
  - Mi-a placut ideea cu Mickey-vata-de-zahar. ii spuse, punandu-i mana pe umar, prieteneste.

[Andreea Black]

Cercetasa isi privea colegii cum infruntau rand pe rand Bongul.
Temerile erau ciudate dar se transformau in ceva amuzant pana la urma iar fata ajungea sa rada cu lacrimi.
Dupa parerea Cercetasei multi se descurcasera mai bine decat ea.Prima ei ora de Aparare contra magiei negre fusese foarte placuta, mult mai placuta decat se astepta.
"Sunt sigura ca urmatoarea ora va fi excelenta" gandi fata.

[Ramona Neardow]

Ramona admira in gand ideea Indiei, si facu un pas mic inainte, cand o vazu pe aceasta ca se intoarce inapoi, cu un zambet pe buze. Cercetasa mai facu doi pasi inainte, uitandu-se mereu in spate la chipurile celorlalti elevi, care asteptau zambareti si emotionati aparitia altei surse de amuzament. Isi ridica bagheta in aer, zabovind si privind inainte, fiind gata sa inchida ochii si sa fuga de acolo in orice moment.
Bongul lua forma, frematand cu miscari rapide. Deodata, in acea parte a camerei aparu o persoana inalta, palida, cu parul lung, invelita in niste zdrente albe si murdare, pe care se coagulase sangele, care se parea ca venise de pe fața care acum era putreda si de o culoare verzuie, dar care era acoperita pe jumatate de parul negru si sarmos. Din prima privire descopereai o sulita lunga, care se contura de-alungul corpului osos si fara pic de grasime sau de muschi al cosmarului elevei.
„Riddikulus” tipa cercatasa, gandindu-se la o multime de panglici roz si papusi cu care se juca pe vremea cand era inca mica. In acel moment bongul se transforma intr-o papusa Barbie de marimea unui om, care se invartea pe o pereche de pantofi de balet, de un roz tipator. Ramona se intoarse inapoi, razand triumfator si privind chipurile celorlati elevi, pe care se citea veselia.

[Isolde du Maurier]

India le zambi fetelor si le multumi. Se bucura ca a reusit sa isi invinga temerea, dar totusi asta nu era permanent. Stiuse ca acea "chestie" nu era adevarata, era doar un bong. Daca ar fi trebuit sa-si infrunte temerea pe viu, cu siguranta nu va mai avea atata succes. Viata era nedreapta, incorecta, rea, nimic nu era cum iti doreai. Cea mai mare temere a ei nu era sangele, caci nu se temea de el, ci sa nu ucida. Boala asta de a ucide avea s-o ucida pe ea pana la urma. Se enerva si isi aranja parul lung, un tic nervos dintotdeauna. Un alt lucru de care se temea: sa-i fie taiat parul. Si-l mangaie discret si deveni atenta la restul orei.

[Adnana Hale]

O noua ora de Aparare contra Magiei Negre! O noua ora magnifica! Si una plina de..Bongi si de rasete. Astropufa se uita atenta la colegii si colegele ei. Toti se descurcau de minune. Nici nu-si mai putea stapani rasul. Dar ea? Cum avea sa se descurce?
'Incercarea moarte n-are..' isi zice aceasta in gand, ridicandu-se din banca si pasind timid catre dulap.
"As vrea sa incerc si eu" zise tanara. Profesoara aproba, zambindu-i. Si, dulapul se deschise. Bongul se transforma in cea mai mare temere a Adnanei. Paianjeni!! Aceasta insa se mentinu calma, desi inauntrul ei era de-a dreptul speriata. Indrepta bagheta spre paianjenul urias ce se indrepta cu pasi lenti catre ea.

Paianjen-Balerina vei fi,
Cu biberon si scutec
Cu caciulita mica si paroasa
Cu miere de albine pe fata.
Paianjen-bebelus-balerina vei fi
Iar panza nu ti-o vei mai putea opri!

Isi zicea Astropufa in gand, apoi tipa tare, cu bagheta atintita spre viitorul Paianjen-Bebelus-Balerina:
"Riddikulus!"
Pentru un moment, din frica, Adnana isi inchise ochii. Statu asa cateva secunde, apoi avu curajul sa si-i deschida.
Paianjenul arata asa cum voia ea. Dansa asa de hidos iar panza ii iesea intr-una si-i acoperi toata fata. Adnana se apropie de el, cu bagheta pregatita, iar Paianjenul, simtind, se inapoie speriat in dulap.
"Colloportus!" striga Astropufa si usa se inchise.
Dulapul se inchise! Reusise! Reusise sa-si infranga teama! Auzi, bucuroasa, rasetele colegilor ei de clasa. Se inapoie, foarte fericita, in banca ei