Noapte n-ai ce face...

[Alex Ryan Ricky]

Seara trecuta, eu si cu niste prieteni am vrut sa ne plimbam pe coridoarele scolii pentru ca nu aveam ce face,nu aveam nici somn,era cam naspa...Dar...cu cine credeti ca ne-am intalnit noi in seara aceea?...cu Flich si D-na Norris...Imeadiat suparat si nervos ne-a dus la director sa ne parasca - adica sa faca ce stie el cel mai bine - ...Dar nu ne era frica pentru nu avea de ce...ce putea sa ne faca director, ce credeti ca putea?????E..uitati raspunsul: Ne-a pus sa spalam rufele murdare de la toate casele pentru o luna....si sa facem curat in fiecare dimieata in fiecare casa timp de o luna...si pentru ca nu era de ajuns...a scazut si 20 de puncte de la Cercetasi...doar pentru ca am mers noaptea pe coridoare...de parca scrie unde-va ca nu avem voie....apropo am trecut acum pe langa un panou mare pe care scrie: NU TE PLIMBA NOAPTEA PE CORIDOARE!!!De atunci citesc orice panou sau anunt ca sa ma informez....dar de atunci zau ca nu ne-am mai plimbat noaptea pe coridoare destula vreme de atunci.....Asa ca daca noaptea nu ai ce face mai bine incerci sa dormi si chiar daca nu poti sa dormi...te chinui!

[Eliza G. Blest]

Pe un culoar larg si lung , se plimba o fata , cu parul verde cazandu.i pe roba neagra de vrajitoare , acoperind insigna casei ei , mergea incet , absenta , mintea ei zburand aiurea printre nori pufosi movi . Nu ii pasa care erau regulile , ea se obisnuise sa mearga pe coridoare , mai ales noapte, pentru ca asta ii era natura . Mai ales cand era luna plina . Dar in acea noapte se pomenise a fi jumatate de luna . Oftase incet , amintindu.si intamplarile amuzante cu prietena ei Claire , de la aceeasi casa . Vroia sa fie iar luna plina , sa hoinareasca prin padure sa se joace cu thestralii si sa fugareasca unicornii . Insa mai trebuia sa astepte , nu mult , dar ziceai ca este o eternitate .

*Amuzant ! Si oare ce voi face eu in seara asta ?Doar nu oi fi chiar atat de tacanita incat sa ma duc inapoi in Pivnita si in pat . Desi nu ar strica , vremea se strica . Macar de as intalni pe cineva . Dar cine ? *

[Adnana Hale]

Plimbari lungi, nesfarsite, placute, plictisitoare, frumoase, urate . Coridoarele Hogwarts-ului erau locul ideal oentru aceste plimbari. Plimbarile Astropufei. Ene mai niciodata nu ajungea si pana la ea, somnul inceta sa apara, parca ii era un dusman si nu voia s-o ajute. Se plimba, pe intuneric. Doar lumina cornului lunii mai razbatea pe coridoarele reci ale Castelului, prin geamurile vechi si pline de amintiri. De ce niciodata nu gasise vreun portret, vreo statuie, vreun pasaj secret? Aventura era singura ce-o putea scoate din starea aceea de plictiseala. Sau prieteni. Prieteni plini de ganduri nastrusnice. Acum se gandea cu jind la momentele acelea palpitante de cand le invisese, ea si cu Eliza, pe acele Sirene malefice, Kurd. Aia da aventura. Dar aici, pe aceste coridoare, ce putea sa apara? Balauri? Nu..Apareau doar tacerea si plictiseala. Astropufa mergea incontinuu. Deodata, auzul fin o informa ca cineva era aproape de ea. Ii auzea respiratia. Ii deslusi silueta in intuneric. Era Eliza. Daca Viperina aparea in peisaj, insemna ca si aventura aparea. Intr-o secunda era in fata fetei.
"Sh..linisteste-te..Sunt doar eu, Adnana." ii zambi Astropufa. "Deci, ai iesit la o plimbarica nocturna? Eu i-as zice mai degraba aventura nocturna.." ii zise tanara, batand apropo-ul.

Oare ce secrete mai ascundeau si aceste coridoare?

Atata timp cat cele doua erau impreuna, nimic nu le putea scapa. Niciun secret, nimic!

[Eliza G. Blest]

Privea pe geamul din stanga ei , era inchis , spre tristetea ei . Il deschisese cu usurinta si isi scosese capul afara . Vantul rece venea spre ea , racorind.o . Era o atmosfera asa de placuta . Inauntru cald , afara frig . Exact ce vroia corpul , putin racoare , sa isi revina . Era o noapte frumoasa , cu luna pe un sfert . Privea stelele de pe bolta cereasca , intrand in paradisul lor infinit . Nu stia ce urma sa faca in acea seara . Se plictisea , insa , in ea crestea un suspans . De unde ?Nici ea nu stia . Ciulise urechile si auzise cum niste pasi se apropiau de ea . Isi intoarse privirea spre acele sunete . Era o persoana , mai exact o fata , de la .. astropufi .

*Adnana ? Nebunie ! Ce faci aici intr.o astfel de noapte ? Nu ai somn presupun nu ? *

[Adnana Hale]

"Adnana? Nebunie! Ce faci aici intr-o astfel de noapte? Nu ai som, presupun, nu?"
"La fel ca tine" chicoti Astropufa
Tanara observa ca fata de langa ea privea la cer..la stele..Ahh..
"Sunt frumoase..Stii, eu mereu am crezut ca dincolo de ele exista o lume. In fiecare stea exista ceva, o lume, mica..mare, iar formatul acesta este doar Poarta, Poarta Luminoasa de la Intrare. Atunci cand o stea cade, isi ia adio. Cand o stea cade, cred ca n-a mai putut lupta cu Intunericul Si a pierit, a cazut..Daca te uiti atent, poti descoperi atatea si atatea.."
Astropufa visa cu ochii deschisi.
"Ca si in ochiul doamnei aceleia, din tablou, de la etajul 3. Mereu vezi altceva. Mereu cred ca acolo se afla ceva."
Viperina nu mai avu timp sa zica nimic. Adnana o lua de mana si o izbughi. La etajul 3.
Dupa cateva minute ajunsera. Filch si nici pisica lui blestemata nu umblau pe aici, spre norocul fetelor.
"Lumos" sopti fata
Erau o multime de tablouri si de portrete. Cam pe la jumatate, Astropuga gasi tabloul cu pricina.
"Ce cautati voi aici? La ora asta?!" izbucni sa tipe femeia
"Shh" zisera ambele fete de-odata, speriate ca Filch isi va face aparitia
Femeia nu mai avu vreme sa spuna nimic. Astropufa ii puse degetul pe ochi. Simtea o vibratie ciudata in mana. Femeia raspune, parca, automat:

Ce trece pe dinaintea ochilor
Si nu-l poti vedea?

"Timpul!" raspunse Astropufa, dar nimic nu se intampla. Vocea femeii se auzi din nou:

Sageata împaratului
Sparge casa dracului.

"Fulgerul!"
De data aceasta, femeia isi reveni la normal. O lumina orbitoare aparu. Fetele nu mai vedeau nimic. Erau doar trase de cineva prin portret. Dar unde?! Oare era un portal?! Oare era pericol?!

[Eliza G. Blest]

Era aceeasi Adnana pe care o cunostea , aceeasi care visa la mistere si la dezlegarea lor .

*Va fi o nooooapte lunga .*

Vorbea intr.una , de data aceasta despre stele si un anume tablou , care viperinei nu ii daduse prea mult importanta . De multe ori trecuse pe langa aceasta , dar putea sa jure ca l.a mai vazut niciodata , chit ca era de patru ani in acea scoala . Era o pictura ciudata , cu o femeie grasuta care tipase si incepuse sa ii pun intrebari astropufei . Deodata , o senzatie stranie o cuprinsese , inchizand ochii si cand i.a deschis ...

[Adnana Hale]

Nu mai vedeau nimic. Numai simteau nimic. Vedeau. Si ceea ce vedeau era doar..lumina. Lumina orbitoare, lumina si din nou lumina. Mergeau, mergeau mereu inainte, nestiind incotro. Astropufei nu-i pasa. Nu-i pasa de absolut nimic. Aici se simtea..formidabil. Parca nici nu mai traia. Parca era o fantoma, se simtea libera se simtea..ciudat. Parca nu era ei. Parca erau pe un fel de taram al..viselor, Taramul Viselor si sl Sperantei, fu botezat de catre tanara Astropufa. Poate ca, ajunsera intr-un fel de Camera Secreta, o camera in care li se implinea absolut totul. Pate ca ajunsesera in steaua lor! Lumina, Lumina si iar Lumina. Fata inchise ochii. Se gandea la munti, la cascade la natura. Deschise ochii. Se afla undeva, pe varful unui munte, deasupra unei cascade imense. Vedea doa paduri. Natura. Aerul curat de munte se simtea. Era frumos..

~ Deschise ochii ~ Lumina o orbea ~ Isi imaginase ~

Iar lumina aceea orbitoare. Viperina mergea, si ea, nestiind incotro. Dupa cateva momente se auzira cateva zgomote. Pasi, fosnete, umbre. In fata se vedea un punct mic, negru. Oare unde ajunsesera si ce se ascundea dincolo de pelerina asta orbitoare?!

[Eliza G. Blest]

Viperina nu avea nicio idee unde ajunsera ele , insa simtea ca daca isi mai tinea mult ochii deschisi , va orbi . Intr.adevar , era o lumina foarte .. alba .Un alb imaculat , de la care iti luai ochii . Ziceai ca vezi soarele cu ochiul liber , si acesta se apropia tot mai mult spre tine , incalzindu.te , apa curgand pe tine ca o cascada iar ochii incepeau sa aiba fel si fel de luminite intense , verzui spre negru , profunde . Nu intelegea ce era cu acel loc , dar credea ca daca va mai zabovi mult .. va muri . Simtea mana Adnanei in palma ei . Trebuia sa plece din acel loc . Cat mai repede cu putinta . Dar cum ?

[Adnana Hale]

Cele doua fete se tineau de mana. Erau speriate. Astropufa simtea asta si stia ca si Viperina era la fel. Speriata si buimaca. Nici nu stiau unde sunt. Nici macar picioarele nu le mai ascultau. Mergeau, inaintau. Dar unde?! Intrebarea aceasta blestemata le inspaimanta pe amandoua. Le dadea tarcoale, intra in ele, nepoftita. Un musafir de-a dreptul nepoftit. Si lumina, lumina aceea le innebunea de-a dreptul. Parca era acolo anume ca sa le scoata din minti pe fete. Dar totusi inaintau, inainutea spre..nici macar ele nu stiau spre ce. Dar acolo, acolo era un punct negru. Un om?! O fiara?! Imaginatia?! Ce era?
Crestea, crestea, mai aveau putin. Si disparu. Disparu. Punctul negru nu se mai vedea. Dar, lumina aceea nesuferita disparu. Si, intunericul se lasase. Un intuneric amestecat cu ceata. Se lasa, se lasa, se credea stapan peste acel loc. Pamantul, sau pe ce stateau ele se cutremura. O voce asurzitoare se audea. Era exact ca atunci cu aventura din Lac. Dar asta era mi ciudat, era..diferit.
"Apropiati-va, apropiati-va fara frica..Veniti, veniti la mine.."
Fetelor li se facu si mai frica. Oare visau?

[Eliza G. Blest]

O senzatie ciudata pusese stapanire pe ea . Era oare frica ? Era oare teama ? Era oare .... spaima ? Nici ea nu stia . Si spera sa nu fie niciuna dintre ele , insa continuase drumul . Vroia sa stie de unde era vocea aceea . Ce dorea de la ele . Si totusi , nu ii venea sa creada . Oare chiar visa . Ii aruncase o privire furisa Adnanei , nici macar ea nu stia ce sa faca sau nu . O tinea de mana si ii daduse un impuls . Trasese de ea si inaintasera incet , spre necunoscut . Sau poate nu . Poate ca stiau unde mergeau dar erau prea oarbe ca sa vada . "Oare aceasta este problema ? Faptul ca noi ne.am inchis ? Si daca .. " Isi imaginase padurea ei , ceea in care se plimba seara de seara , ceea in care dormea si se odihnea , ceea in care isi dadea tot naduful . Si reaparuse , in fata ochilor ei . Padurea ei ,la care se gandise , aparuse acolo . In acel moment ele mergeau prin padure .
"Adnana ! Asta e .. trebuie doar sa ne imaginam . Daca ne.am imagina ca vedem persoana care ne.a patruns in minte ? "