A morning story.

[Scarlett Soul]

Vroia liniste. Hotari brusc ca localul " Capul de Mistret " era un loc numai potrivit pentru asta. Era amuzant, era cinic, era al naibii de trist.
'Imi dau intalnire singura. Ha ! Macar nu trebe sa-mi fac griji ca nu o sa vina cel cu care ma intalnesc.' isi zise Scarlett, in vreme ce alese masa de langa geam.
Nu avea chef de nimic, si mai presus de asta, de nimeni. Vroia doar sa stea acolo si sa piarda timpul. Sa citeasca, sau sa frunzareasca o revista plina de reclame, sau sa faca orice ce nu necesita prea multa gandire. Vroia o zi linistita in care sa nu se gandeasca la ziua de maine. Sa existe doar azi, doar acum !

" -Mai intai , trebuie sa-ti explic ce voi face. O sa descopar cum se manifesta Darul in tine. Poti invata de la mine numai daca stiu cat mai multe despre Darul tau.
Wicca ii ceru Bridei sa se relaxeze si sa se deruiasca frumusetii locului, la fel cum se lasase dominata de tarot.
-In una din vietile tale trecute ai fost pe drumul magiei. Stiu asta din viziunile pe care ti le-a provocat tarotul.
Brida inchise ochii, insa Wicca ii ceru sa-i deschida din nou. "

Inchise cartea. Era unul din acele romane pe care le citea cu placere, incercand sa-i inteleaga substratul filozofic. Brida, asa se numea cartea. Nu stia de o luase cu ea la Hogwarts, sau de ce o adusese in local, dar acum era multumita ca facuse toate astea.
- Comandati ceva ? o intreba ... chelnerul, dupa cum banuia Scarlett.
- Ce ?
Era luata prin surprindere si ura asta. Nu ii placea deloc cand era scoasa din starea ei de visare. Inchise ochii pentru o clipa, doar ca sa-si aminteasca pe ce taram se afla.
'Nebuna cu ochii inchisi' isi zise ea, in vreme ce se hotari ce sa comande.
- As dori un Frappe. Daca te ajuta atunci Frappe e acelasi lucru cu Ice Coffe ! Si sa fie cu cafea, nu doresc din acela fara cofeina. Multumesc !

[Isolde du Maurier]

Era probabil ca ratacea de ore. Singura, fara nici un prieten. Cum a fost mereu. Pasii i se auzeau clar pe strada pustie. Se intreba unde sa mearga, ce sa faca. Parul blond ii atarna plin de viata pe spate.
"Cine sunt?"se intreba din cand in cand.
"Sunt Lachrymose, fata cu numele ciudat. Fata cu familia ciudata. Fata ciudata. Ciudata, ciudata" ii rasunau in minte raspunsurile.
"Dar, daca n-as fi Lachrymose, cine as fi?"se intreba iar.
"Sora ta." ii raspundea o voce.
"Nu am sora." se gandea ea. "Cine?Cine as fi? Vreau sa stiu. Spune-mi."
"Nu pot."
Si convorbirea mentala continua.
Lachrymose ratacea pe strazile din Hogsmeade de ore. Oamenii o tot vedeau trecand, intorcandu-se, invartindu-se si se mirau. Nu innebunise, ci o coplesea un sentiment de melancolie, ar fi vrut sa daseze, sa cante, sa alerge. Isi dorea sa fie acasa.
"Lumea, ce e lumea? Ne credem filozofi, punandu-ne intrebari fara raspuns, intrebari care nu au raspuns".
Tot ratacind asa, se trezi stand pe un scaun, la o masa, fata in fata cu o fata pe care nu o mai vazuse vreodata. Se uita mirata la ea si se ridica.
"Scuza-ma, sunt putin aiurita astazi" balbai ea o scuza, dand sa plece.

[Scarlett Soul]

- E in regula. Poti sa pleci.
Ii arunca o privire aspra, dupa care continua sa priveasca pe geam. Nu avea chef de companie, doar hotarase sa isi dea intalnire singura. Stia ea de ce si nu avea de gand sa vorbeasca despre asta, nici macar singura.
Vazu ca fata dadu sa se ridice, deloc surprinsa de raceala ei, atunci simti ramuscari in comportamentul sau. O prinsa de incheietura mainii stangi, asteptand sa izbucneasca, dar fata nu avu nici o treactie, doar o privi in ochi.
- Ramai. Scuza-ma, te rog si ramai.
Era curioasa ce avea de gand sa faca fata, dar adevarul era ca Scarlett, in ciuda ideii aceleia nebunesti cu "imi dau intalnire singura" simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva, sa nu mai tina atatea lucruri zavorate in candele. Atatea secrete inchise in colivii.
'Nu ai nevoie de ea. De ce i-ai spus sa ramana ?'
'Nu fi prostuta, ai nevoie de cineva care sa te inteleaga. Ai nevoie de prieteni.'
'Singurul prieten adevarat esti tu.'
'Si daca esuezi ? Cine iti va da sfaturi ? O sa ramai singur pe lume .'
'Nu fi absurda, alung'o.'
'Taceti !!!!!' le zise Scarlett vocilor. Ura cand se certau demonul si ingerul in ea. Ii veni sa se prinda de crestet si sa inchida ochii pana avea sa se faca liniste, sa se limpezeasca tot, dar avu o presimtire ca daca ar face asta atunci s-ar trezi in Aripa Spitalului. Nu ii surase gandul, asa ca incerca sa suporte cearta interioara, care incet incet se stingea.
- Imi plare rau. Din nou. Sunt Scarlett, Scarlett Soul.

[Isolde du Maurier]

Mirata, Lachrymose nu stia ce sa faca, daca sa se aseze sau nu. Fata aceasta era la fel de derutata ca si ea. Pana la urma se decise sa ramana, poate va lega o prietenie cu aceasta necunoscuta. Se aseza iar si spuse putin rautacios:
"Sper ca nu te deranjeaza."
Apoi isi musca buza si se cai.
"Scuza-ma, am o zi mai proasta", continua certandu-se in gand.
Dupa momentele ei de melancolie, era pur si simplu morocanoasa. Nu stia de ce. Fata se prezentase. Scarlett Soul. Ii placea mult numele, iar necunoscuta parea o fire sensibila si ganditoare.
"Eu sunt Lachrymose Vong. Mdah, stiu ca am un nume imposibil de ciudat."
Nu isi ura numele, doar ca i se parea prea ciudat si nemaiauzit. Nu auzise de nimeni cu un asemenea nume. Parintii ei dadusera din umeri cand ii intrebase de ce o numise asa. Probabil si ea ar fi facut la fel daca s-ar fi aflat in situatia ei. Probabil ca numele era motivul pentru care era asa melancolica. Ca si cum parintii ei ar fi stiut...

[Scarlett Soul]

'Lachrymose Vong ...' ii repeta Scarlett numele in gand. Era ciudat, cand il pronuntai simteai ca se unduieste in vant, ca si cum ar fi o soapta pierduta in eternitate. Scarlett adorase mereu oamenii diferiti, iar din cate vedea ea, fata care statea la celalalt capat al mesei, era unul din acei oameni.
Parca incepea sa se simta mai bine si in sfarsit sa aiba incredere si in altcineva in afara de ea insasi. Simtea ca teroarea avea sa o cuprinda incet, incet, fiindca nu era obisnuit sa isi iasa din barlogul ei de sentimente, din locul acela in care orice semnt de dispret o sfasia , dar ... locul acela pe care nu il stia nimeini.
- Lachrymose , pronunta Cercetasa, parca pentru a se familiariza cu numele. Frumos nume !
Ii placea mult si mai ales ii placea faptul ca in sfarsit nu era singura ciudata. Scarlett Soul. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi incercat cumva sa stearga acel Soul, simtea ca numele ei arata deja ceea ce ea se straduia sa ascunda cu atata darzenie.
Ii era teama, chiar tremura uneori la gandul ca cineva avea sa-i descopere sufletul, sa realizeze ca acea micuta Scarlett din ea simtea atat de multe. Sa o descopere, iar apoi pe culmile fericirii, sa o raneasca. Cunoscuse sentimentul odata si atunci isi jurase ca nu avea de gand sa il mai intalneasca. Nu in viata asta.
O privi in ochi pe fata cu nume ciudat si ii sopti ceva atat de incet incat era aproape de nedeslusit.
- Ce ai alege intre a pierde toate amintirile pe care ti le-ai facut pana acum sau a fi incapabil sa ai amintiri pe viitor ? Ce ai alege ?
Apoi nu mai schita nici un gest. O lasa sa se gandeasca un timp, vreme in care Scarlett privi pe fereastra, murmurandu-si raspunsul. Era nostim cum viata te purta de la cer la pamant in doar cateva secunde.
- Deci ... Ai hotarat ?

[Isolde du Maurier]

ooc: India is back
bic:

India asculta linistita intrebarea lui Scarlett. Ii era greu sa se decida. Aw gandi putin. Prima varianta, sa le piarda pe cele existente, era greu pentru ea, dar putea accepta. Sa nu aiba un trecut, pe care oricum nu prea il avusese, in afara perioadei Alexander, era consolator in loc sa nu aiba nici un viitor. Ce trecut avusese ea? Baletul? Era un trecut pe care il putea sterge cu buretele cu placere, intrucat pentru ea baletul nu insemna nimic. Sau cel putin, nu mai insemna. Sau daca insemnase vreodata.
Iar viitorul, nu era sigura, dar era hotarata sa isi inceapa unul. Si asta cat mai curand. Vroia o viata noua, dar o India veche. Mereu ii placuse de ea. Fusese mereu destul de matura si stapana pe aproape orice situatie. Vroia sa traiasca in sfarsit. Libertatea era foarte aproape, si nu vroia sa ii dea drumul.
Pana la urma, ce sunt amintirile de fapt? Niste poze, care cu timpul, se deterioreaza. Pana la urma le pierzi, nu le mai ai, si chiar daca esti mahnit, nu ai ce face. Insa, atat timp cat le ai, daca sunt bune si frumoase, atunci, tii de ele.
"Deci...Ai hotarat?"o intreba Scarlett.
"E greu. Insa da, as renunta la vechile amintiri in favoarea unora noi, pe care sa le am in viitor." Viitor, ii placea cum suna. Zambi.
"Tu?"
Isi comanda o ceasca de ceai de lamaie, in timp ce o lasa pe Scarlett sa se gandeasca.

[Scarlett Soul]

- Eu ? Aici nu exista Eu, draguto. Aici, pe scaunul asta ... ezita o clipa si scapa un oftat. Uneori ii era atat de greu sa se faca inteleasa. Aici, continua ea, chiar in fata ta, este Nimeni.
Apoi schita un zambet din tot sufletul, tot sufletul lui Nimeni cum s-ar zice. Acel zambet marunt se transforma intr-un ras pe cinste. Daca te asezai sa asculti puteai sa deslusesti tristetea, nefericirea din acel glas de copil.
'Nu mai sunt copil. De mult. Iar inocenta a murit odata ce a aparut constiinta.' isi spuse ea, intorcandu-si din nou privirea spre fereastra.
'Ne credem toti atat de puternici, parca fiecare ar conduce lumea, dar nici unul nu realizeaza cat de slab este de fapt.' spuse ea, gandindu-se la Cineva. Nimeni se indragostise odata de Cineva, dar relatiile nu erau posibile gand era distanta aceea kilometrica. Poate daca ar fi fost ea Altcineva. Dar nu. Nu. Ea era Nimeni si nimic nu putea schimba asta.
'Cineva. ' ii se contura numele in gand. Ii simtea taisul literelor cum ii sfasie sufletul, dar nu-i pasa, nu-i mai pasa. 'El era singurul care-mi vedea temerile, fragilitatea, incapabilitatea de a lupta cu o lume pe care ma prefac a o domina, dar in raport cu care nu reprezint nimic. Cineva.'
- As alege de asemenea viitorul. Desi imi e frica, ma sperie lumea noua si mai ales oamenii care judeca. Toata lumea judeca. De ce ?
Ar fi vrut sa ii spuna mai multe, dar se temea ca fata nu avea sa inteleaga. Nu, nu inca.

[Isolde du Maurier]

"Nimeni?"sopti ea. "Cum adica?" intreba ea. "Ce ne face pe noi sa fim Cineva sau Nimeni? Toti sunt Cineva pentru Altcineva sau pentru noi insine. Nu trebuie sa ascultam ce spun altii despre noi. Trebuie sa ii ignoram. Lumea e rea, iar noi trebuie sa fim surzi la auzul cuvintelor ei."
India stia cum se simtea Scalett. Toata viata ei fusese de rasul colegilor ei, fiind numita "Micuta balerina", si altele, care mai de care mai rele. Uneori, fetele o pusesera sa danseze in fata clasei, pentru a se rade de ea. India trebuise sa se conformeze, intrucat era una impotriva mai multor. Aceste amintiri nu o mai dureau, insa atunci o ranisera profund. Facu un gest cu mana, ca si cum ar fi vrut sa indeparteze o insecta.
"Am invatat din propriile mele experiente ca daca ramai surd la toate rautatile, vei triumfa, si atunci oamenii care te-au ranit, se vor ruga de tine pentru atentie. Ce zici, ar trebui sa ne aplecam la auzul rugamintilor si sa ne iertam dusmanii, sau ar trebui sa ramanem in continuare surzi si sa ne prefacem ca nu ii cunoastem?"
India ar fi ales prima varianta, pentru ca nu era o persoana rea, si ar fi vrut sa le arate ca ei nu ii pasa de ei.
Totusi, nu intelesese care era treaba cu Nimeni, de care pomenise Scarlett.

[Scarlett Soul]

- Nimeni , sopti ea, dar cuvantul aproape ca nu se putea deslusi. Era ca o soapta pierduta in vant, intr-o lume prea mare. Nimeni nu este prin preajma. Ai mai auzit expresia asta ? Nimeni nu conteaza. Nimeni nu te iubeste. Nimeni nu are incredere in Nimeni. Nimeni nu plateste pentru nedreptati. Nimeni nu stie sa iubeasca. Nimeni stie doar ca este Nimeni. Nimeni stie doar ca odata a fost Cineva, dar aia a fost de mult, poate prin copilarie.
O privi pe India, dar nu schita nici un gest, acum aproape ca nu o mai atingea taisul vocalelor din sticla - "Nimeni." Putea spune ca aproape nu ii pasa ca era Nimeni. Era doar curioasa cum avea sa inteleaga India toate astea. Daca nu avea sa-si dea seama de ce i se spusese atunci Scarlett hotari ca va lasa totul asa, in umbra si nu se va mai chinui sa-i explice fetei cum se invarte lumea. Ca exista doua categorii de oameni : Cineva si Nimeni.
- Dupa cum spuneam ... toata lumea judeca. Tot ceea ce iese din obisnuit este barfit, tot ceea ce e diferit nu isi gaseste locul in lumea de afara. De ce ? De ce nu isi poate vedea fiecare de viata sa fara sa vorbeasca de ceilalti ? E atat de multa gelozie. Peste tot. Miroase a gelozie, nu simti ?
Mai sorbi o gura din Frappe-ul ei, dupa care il puse inapoi pe farfurioara sa. Hotari ca de data aceasta sa-l bea cat de incet posibil, altadata din 3-4 sorbituri era gata. Ii adora gustul si mai ales faptul ca simtea cafeaua, cofeina cum ii inunda trupul. Era doar o fascinatie, dar chiar ii placea cafeaua.
'Nu merg inainte din dragoste de viata. Merg inainte pentru ca nu am de ales.' isi spuse in gand, dupa care izbucni intr-un ras zgomotos si neinteles. Stia ca lumea din jur o privea curioasa, dar Scarlett era foarte linistita. Se obisnuise sa fie ea fata ciudata. In plus " La Nimeni nu ii lasa de Nimeni. "

[Isolde du Maurier]

India o privea mirata pe Scarlett. Nu fusese niciodata o mare filozoafa, si se pricepea doar la chestii simple, sau care ii veneau pe moment. Se uita la ea serioasa si ii spuse cu voce joasa si trista.
"Nu inteleg despre ce e vorba. Chestiile complicate imi dau batai de cap. Sunt doar un om obisnuit, care nu are nimic special, si nu iese in evidenta. Sunt doar o fata banala, ca oricare alta. Cine sunt eu? Intrebarile simple cer raspunsuri elaborate si complicate. Putini sunt cei care inteleg viata cu adevarat. Am incercat de multe ori sa filozofez la tainele vietii, dar niciodata nu am reusit. Pentru ca nu sunt speciala. Sunt doar o fosta balerina, care nu avea creier, devenita dintr-o data un mic pestisor in oceanul lumii. Prins intr-un vartej, care vrea sa se afirme si sa se faca cunoscut, dar nu are nimic aparte pentru a reusi."
Genele lungi si negre ii umbreau ochii de culoarea ciocolatei. Parul negru si drept ca lama cutitului ii atarna fara viata pe spate. Cine s-ar fi uitat la ea ar fi stiut ca nu e speciala, e doar o fata draguta, uneori frumoasa. Insa ochii ei ascundea un mister, iar buzele ei pecetluiau un secret.