The Burdns Of Duty

[Ema Snow]

The Burdns Of Duty
Dawn and Ema

Daca timpul s-ar opri in loc, ti-ai putea da seama de tot ce e in jurul tau?
Ema incerca sa se ascunda de toate problemele din acea zi. Ea nu avea timp sa analizeze atmosfera nici daca isi dorea. Devenise putin cam peste mana sa se ocupe de tot ce insemna sosirea matusii Katie acasa la familia Snow. Toate fetele din casa puteau sa confirme ca aceasta matusa era singurul motiv pentru care isi urau tatal. Cum de aveau o asa ruda enervanta, nimeni nu stia.
Dupa ce frecase podele si spalase vesela de cristal folosita numai la ocazii speciale – nu ca ar fi fost mare farlistac, daca o intrebati pe Ema – ii ocupase mult timp. Da, Ema era o vrajitoare si era majora, avea voie sa-si foloseasca magia, dar in aceste conditii, chiar si cele mai complexe vraji deveneau nefolositoare.
Intr-un final, reusi sa se tranteasca in pat, fiecare particica a corpului durand-o. Dar nu avea odihna pentru mult timp.

[Dawn Snow]

Cutiile si pungile protestau cu vehementa in bratele studentei. Incerca sa le potoleasca si chiar le tinu lectii de dresaj pana acasa. De ce trebuia sa locuiasca in Londra? Nu putea sta undeva unde a vedea bagaje plutitoare nu era ciudat, infricosator? Cu siguranta nu putea sa incerce ceva de genu’, chiar daca stada era pustie. Dawn mai facuse odata aceasta gafa. Se vazuse nevoita sa explice cum stia sa faca trucuri magice. Noroc ca stia cum functioneaza faza cu ‘ata invizibila’.
Deschise usa cu piciorul si-I multumi Domnului ca nu era incuiata. In casa, liniste. Dawn stia ca parintii ei lucreaza pana tarziu, apoi se vor duce sa o ia pe Katie de la aeroport, dar unde erau surorile ei?
“ – Emm? Heath? Snor?” intreba Soimeanca, desi usor dezamagita.
Era singura acasa?

[Ema Snow]

Usa pocnita de perete o irita la culme. Cat trecuse de cand se asezase? Cinci secunde? Mai putin? Cu un oftat enervat se ridica si se pozitiona in capul scarilor.
“ – Sunt aici, Dawn” anunta ea plictisita.
Stia ca acum are un ajutor, dar tot era ceva ce o deranja. Dawn ii va cere de asemenea ajutorul. I-ar fi placut sa faca orice, dar nu asta.
Brusc, isi ura matusa. De fiecare data cand venea, casa trebuia sa fie intr-o stare mai mult decat perfecta ca sa treaca fara comentarii rautacioase de examinarea lui Katie. Da, comentarii rautacioase, caci matusa Emei nu mai stia altceva.
“ – Ce s-a intamplat?” intreba Soimeanca, tinandu-se de sold.

[Dawn Snow]

“ – Ah, nimic”
Dawn vorbi cat se poate de sarcastic.
“ – Tu ce crezi ca s-a intamplat? E doar o vizita discreta a unei bune matusici. Nimic care sa ne ingrijoreze. Nimeni nu ne va da dureri de cap astazi si nici maine”
Se descarcase prin cuvinte ironice, dar se descarcase. Totul mergea super acum. Instantaneu, Dawn se simtea mai bine, mai sigura pe ea. Chiar zambi si incepu sa fluiere in timp ce muta cutiile in bucatarie.
“ – Stai linistita, Ema. Pe bune acum, ce s-ar putea intampla?”

[Ema Snow]

Se auzi un pocnet surd. Liniste. Urma un parait zgomotos si randurile de beculete puse de decor de-a lungul peretelui cazura, tragand tencuiala dupa ele.
Ema se uita lung. Isi indrepta privirea spre Dawn si ridica din sprancene.
“ – Trebuia sa-ti deschizi gura aia mare, nu-i asa, Dawn?”
Super! Inca o treaba de facut! Si abia curatase pe jos! Se gandea numai la ce urma si muschii bratelor incepeau s-o doara.
Ofta si se duse sa aduca o matura.

[Dawn Snow]

Dawn isi scoase bagheta. Pentru o clipa, se gandi la diferitul stil de a purta bagheta dintre ea si sora sa. Ema o tinea mereu agatata de cureaua blugilor. Dawn prefera s-o aiba intr-un buzunar ce se lungea pe coapsa sau prinsa in coc atunci cand lucra cu dragonii.
Dragonii… Ii era dor de Sanctuar! De ce avea neaparata nevoie de acele cursuri? Desigur, ii placea ca se reintorsese la Hogwarts, dar serios vorbind acum, ce farmec mai are sa faci scoala de doua ori? Nu e csmarul oricarui elev, fie el si vrajitor?
Dragonii pe de alta parte... Ii era dor de ei. Ii ducea dorul micutei si jucausei Touplenden, puii de Croxal o asteptau probabil sa le aduca pestii crocanti. Si daca nu erau crocanti, isi rezolvau singuri problema.
Auzi cateva zgomote usoare in hol si astepta.

[Ema Snow]

" - Nu ai de gand sa faci chiar absolut nimic?" comenta Ema cu acid in voce. " Daca tot ai o bagheta, foloseste-o, nu sta acolo ca la balul de Craciun"
Clar! Venirea lui Katie in casa Snow era un generator de tensiune intre membri familiei. Ema stia ca nu ar vorbi asa urat cu sora ei mai mare in alte circumstante, chiar daca s-ar fi certat.
Ofta scurt si se uita peste umar, spre ceasul de pe perete. In mai putin de doua secunde, mizeria era curatate. Ema multumi cerurilor pentru noile ei abilitati rapide.
" - Dawn, rezolva tu peretele, te rog"
Se retrase in sufragerie pentru a verifica ultimele detalii.

[Dawn Snow]

" - Imediat"
Afisa cel mai mare si mai dragastos zambet. Stia ca asta ar fi enervat-o pe Ema la culme.
Isi ridia bagheta, ca sa nu mai stea acolo ca la balul de Craciun, si rosti cateva vraji. Da, era bine indiferent de cum era rezultatul. Atata timp cat frumoasa fatada ar tine vreo doua zile, pana ce stricta matusa avea sa dispara din casa, totul va fi absolut perfect.
Se retrase in sufragerie pentru a intalni o posomorata si usor iritabila Ema.
" - Ce te framanta, soro?"

[Ema Snow]

" - Ceilalti" raspunse Ema sincer. " Ca pe paine" se intoarse apoi, privindu-si sora cu ironie.
Dar primul cuvant ramanea puternic valabil.
" - Unde sunt ceilalti, Dawn? Ma refer la Heather si la Snorri... E ceva prea ciudat pe aici"
Ceasul impunator din hol arata ora fixa, anuntand noutatea cu cateva clinchete enervante. Desi acum nu mai era asa. Ema se simtea de parca tocmai primise o sentinta la moarte, de parca tocmai avea sa fie executata pe loc si in cele mai rele conditii. Se bucura ca parintii ei erau aproape. Ii parea rau ca odata cu ei ajungea - inevitabil - si Katie.
Katie... Cat de mult se asemana la nume cu Kate. Brusc, Soimeanca isi putea imagina comparatie grosolana intre matusa ei si Caitlin Reid din Casa ei. Isi scutura capul brusc, ingrozita.

[Dawn Snow]

" - Apocalipsa" sopti Dawn.
Stia ca sora s avea sa o auda, indiferent de volum. Nu conta asta acum. Urma necazul fatal.
Mintea ei gandea doar in doua directii: familia ei si ce se va intampla in decursul urmatoarelor doua zile. Va fi calvar! Va fi groaznic! Vor avea nevoie de nervi de otel! Toti! Ea, Ema, Addison si Peter, Charlie si Soul, Artemait, Ariadne si Toothless, chiar si Little-Vegas, pestisorul colorat al familiei.
Ce va urma, numai Domnul va stii.
Dawn auzi franele masinii pe aleea din fata casei si inghiti in sec. Apoi, portierele se trantira.