Printre campioni

[John Romulus]

Cuvintele lui Salazar facura sufletul baiatului sa doara mai mult decat orice blestem.John se uita acum suparat la pantofii sai nestiind ce sa zica.O vazu pe Eliza cand ii facu semn sa o urmeze si asta facu fara sa se mai uite la altcineva.Se uita acum la bagheta lui si isi dadu seama ca dupa toate acele lucruri, el, arata ingrozitor de neingrijit si pentru ce?Luptase cu tot ce avusese el si totusi fusese la un pas de moarte, se intoarse insa pentru a o mai privi odata pe Helga Astropuf.Privirea femeii ii incalzea inima mica cat un purice si cumva tanarul baiat stia in adancul sufletului ca ea era mandra de el.Dupa ce facu cativa pasi isi dadu seama ca cineva ii urmase pe cei doi cand se intoarse o vazu pe fata de la astropufi de mai devreme.Fata il urmase si il batuse usor pe umar, cand se intoarse baiatul sa vorbeasca cu ea, tanara rosii si privea acum podeaua de marmura.La inceput John nu intelesese nimic din vorbele fetei deoarece aceasta mai mult parea ca miauna decat ca vorbeste.
''....multumesc...pentru...mai devreme...''
Zambi la baiat apoi se intoarse inainte ca acesta sa poata sa spuna ceva si fugi de acolo cat o tinura picioarele.John nu avu timp sa zica sau sa faca nimic.Zambi si apoi o cauta pe Eliza cu privirea.
''Deci...ai aflat...cum ajungem acasa?''
Se apropie de ea, si rosiind isi continua spusele.
''Iti multumesc...din nou...pentru...sti tu....partea cu duelul...''

[Eliza G. Blest]

Zambise din coltul gurii , usor surprinsa de spusele lui John , desi nu era prima data cand i se intamplase . Isi aplecase capul indurerata cu gandurile zburand aiurea . Vroia sa dispara din acel loc , sa se ascunda in padure , sau oriunde altundeva unde era liniste si ea nu se afla in mijlocul atentiei . Chiar daca nu era , avea senzatia ca toate gandurile ei se adevereau una dupa alta . Oftase trista si iesise din coridor , gasind o usa undeva , intr.un perete. Inconstienta de faptul ca se afla intr.un alt secol iar fondatorul casei ei stia de prezenta ei ,intinsese mana stanga , tremurand . Ramasese cu ea suspendata in aer , incapabila sa mai faca vreo miscare . "Ce mi se intampla ? De ce ma simt asa de groaznic ? "

Cu fata schimonosita de durere , si din ochii ei mov curgand lacrimi peste lacrimi pe chipul ei impasibil , absent , cazuse la podea , cu privirea drept inainte . Un gol imens se ivise si crestea tot mai mult in corpul ei , inghitind.o tot mai mult . Respira sacadat , cerand aer cu toata vointa ei , dar , credea ca disparuse . Ca ramasese in van . Dar cineva se afla langa ea si o privea ingrijorat . Vag , auzea sunete neclare , ca un tipat si apoi , un zgomot , ca de sticla sparta .

Avea simturile lenese , lucru ce nu i se mai intamplase niciodata . De fiecare data era incordata si in acel moment , credeai ca era moarta . Chiar asa te simteai cand ajungeai pe cealalta lume ? Niciun muschi nu mai are vreo posibilitate sa se miste , sunete sunt distinse iar sufletul ... , parca nici nu existase vreodata . Nici macar aerul , care ii invada plamanii . "Trebuie sa imi revin ! Dar ... cum ? " Tipa in mintea ei , speriata . Chiar trebuia sa iasa ? Sa se reintoarca in lumea celor vii ? Poate...

[John Romulus]

Tanarul John nu intelesese la inceput ce se petrece.Nici acum nu prea intelegea ce e de facut sau ce se intampla cu fata, cu cateva secunde mai inainte totul fusese ok.O prinse pe Eliza de umeri strigand la ea, intreband-o ce are.Nu mai vazuse asa ceva in viata lui, se simtea din nou inutil si neinsemnat.Se uita in toate directiile incercand sa vada daca pe coridor se afla vreun profesor sau poate un fondator.
''Fir-ar sa fie Eliza!''
Isi adusese aminte de un astfel de episod petrecut cu fata in pestera aceea intunecata insa chiar si el isi dadu seama ca de data asta era diferit.Se gandi apoi ca aceasta problema nu poate fi o coincidenta, in mintea lui aparu imaginea lui Salazar Viperin si pentru o clipa baiatul il banui pe acesta ca fiind principalul vinovat.Alunga repede acele ganduri, pana la urma fata era o eleva a viperinilor, acel om nu ar fi avut nici un motiv sa ii faca ceva.O prinse de brate si incepand sa o zdruncine spera ca fata sa isi revina.
''O haide!Nu acum!Macar sa ajungem acasa!Daca am avea un vindecator aici.''
Brusc isi aminti ca nu din intamplare, Hogwarts dispune si de o aripa rezervata celor bolnavi.Isi reaminti apoi ca in acel an inca nu fusese construita deci se afla exact de unde plecase.Tot ce spera John era ca Eliza sa isi revina din nou ca prin minune asa cum o mai facuse.

[Eliza G. Blest]

Privirea ei absenta incepea sa se incetoseze tot mai mult , lucru e o inspaimanta pe iperina . Incepuse sa dea din maini , prin aer , fara sa isi dea seama ce face . "Nu ! Trebuie sa imi revin ! Si acum ! " Dar cum ? Nu avea nici cea mai mica cum sa scape . Nu vedea nimic in jurul ei , nici macar negru , sau era negru ? Nu stia , avea senzatia ca se afla in necunoscut . Dar un necunoscut cu care a mai avut de a face . Nu mai intelegea nimic . Unde se afla , cine era si cum ajunsese acolo .. si de cat timp era in acea pustietate ??? Era prea de tot . Trebuia sa evadeze neaparat din acel loc , dar , un zid i se construise in fata si nu avea cum sa il sara . Poate ca trebuia sa il gaureasca sau sa intre prin el .

Sa intre prin el ! Asta era ! Ea , in gandul ei , putea fi orice , atat animag cat si o fantoma . Vroia sa zambeasca , bucurandu.se de reusita , insa nu stia unde ii mai era gura . Daduse din umeri , sau , pe unde ii erau umerii si "inainte" spre acel zid imaginar . Daca putea sa il faca mai mic ? Era necesar de o buna gandire mintala , si de o adevarata forta pe care ea nu o avea deloc . Sau , mai degraba , o avea , dar nu indeajuns . Isi imaginase , ca facuse o usa , mica , cat ea , simpla . din piatra . Usor arcuita sus , care se deschisese in fata ei . Isi continuase drumul , si pasise pragul imaginar trecand in partea cealalta . Invaluita de lumina , se lasase sa cada si sa cada .. pana se lovise de ceva tare ...

Deschisese ochii brusc , zarind doar un contur al unei fete . Nu stia al cui era , si nici macar daca era de om , insa putea sa vada . Zambise vag si isi dusese mana la cap . Da ! Putea sa isi simta muschii . "In sfarsit ! " Rasuflase bucuroasa si se trantise pe spate . lovindu.se putin de podeaua rece de marmura a scolii . "Acum ... unde naiba sunt ? " Daduse din cap , reprospatandu.si mintea iar vazul incepuse sa i se clarifice .
"Hey John , ce faci pe aici ? " intrebase ea pe un ton caldut dar parca venea din alta parte , pierduta .

[John Romulus]

John o prinsese pe fata exact in momentul in care aceasta fusese la cativa centimentri de o cazatura urata.O tinea acum in brate continuand sa o zgaltatie si sa o strige nestind ce altceva sa faca.Momentul in care Eliza isi revenise veni ca o usurare pentru baiat.John rosi si o ajuta pe fata sa se sprijine pe picioarele ei.Se uita apoi la ea fiindu-i frica ca fata isi va pierde din nou echilibrul.
''Trebuie sa imi explici odata ce e cu chestiile astea pentru ca eu nu mai inteleg...''
Se uita apoi in jur, si isi dadu seama ca cei doi se aflau din nou intr-un coridor lung si foarte asemanator cu cel pe care mai fusesera.Nu stia unde se afla sau de ce se afla acolo, in acel an.Fusese o zi groaznica,aproape murise si se facu de ras in fata tuturor desi invinsese.In acelasi timp o vazu pe fondatoarea casei lui.Simtea cum toate lucrurile parca erau impotriva lui.Lovi cu piciorul un candelabru aflat aproape de el si acesta cazu,producand un zgomot puternic pe podeaua de marmura.Se aseza jos langa fereastra nestiind ce sa faca in continuare.Ar fi vrut sa fuga undeva departe,departe de acel loc sinistru care nu ii aducea aminte de iubita lui scoala de magie.
''Eu ma dau batut....mi-a ajuns...''
Isi scoase bagheta si incepu sa se joace cu aceasta, plimband-o usor printre degete si gandindu-se la alte lucruri.

[Eliza G. Blest]

Il privea pe John total descumpanita . Ce se intamplase cu el ? Oare ea era de vina ? O lacrima ii cursese pe obrazul ei fin , alunecand in continuare pe gat si lasand o dara stralucitoare in urma acestuia . Ce a facut ? "Eu si viata mea ! Eu si sufletul asta ! Eu si suferinta mea ! M.am saturat ! De ce am ales sa .... " S.a oprit , zdruncinata . Se simtea asa de obosita , de trista de ... singura . De ce ? De ce peste tot o urmareste aceasta stare pacatoasa ? De ce tot timpul trecutul trebuia sa ii sara din nou in cap ? De ce fulgerele cadeau peste ea alaturi de ploaia rece din norii intunecati ce stateau deasupra capului ei , udand.o si indreptand.o spre moarte . Chiar trebuia sa mai suporte asta ?

Se ridicase in picioare , clatinindu.se si se sprijinise de peretele din spatele ei . Capul ii devenea tot mai greu pe umeri si dureri josnice ii apareau prin unele locuri ale acestuia . Isi dusese ambele maini la cap si se ghemuise la podea , incepand sa planga . "Iar ma comport ca o netrebnica . De ce ? " Si.l ridicase putin , cautandu.l pe astropuf dintr.o simpla privire . Era undeva in fata ei , sprijinir cu mainile de marginea geamului si privind prin aceasta . Nici el nu era intr.o stare mai buna ca a ei . Ce se intamplase cu amandoi ? Mai nou a inceput sa dea sentimentele ei si altora . "Oh no .. l.am atins , cred ca din acest motiv .. si totusi .. eu .. pana la urma ce am avut ? Nu mai stiu nimic .... "

"Nu trebuie sa zici asta ! " spusese o voce de fata , calma dar cu o urma de tremurat in glas . Cine era ? Eliza isi indreptase imediat privirea sprea aceasta . Era aceeasi fata . Astropufa . Deci si.a revenit . Bravo ei . "Acum pleaca ! Nu ai ce cauta aici ! "
"Stii .. e frumos la Hogwarts . Daca doresti , iti pot arata imprejurimile . Oricum am ora libera si ... " Nu mai continuase ca Eliza se ridicase deja in picioare si o privea cu ura . Nu stia ce altceva putea sa faca ca aceasta sa plece din acel loc . Nu avea de gand sa o mai suporte si pe ea . John si viperina aveau un singur gand in cap ! Sa plece cat mai repede posibil de acolo !

[John Romulus]

Fata lui John se mai lumina in momentul aparitiei astropufei.Baiatul se simtea mai bine vazand ca fata e bine si ca nu a patit nimic.Se aduna cu greu de pe podeaua de marmura si intr-un final se ridica.Semnele duelului incepura sa se arate prin mici dureri in jurul unor oase.Se apropie de fata si o privi zambind.
''M-ma bucur sa vad ca esti bine...eu...imi cer scuze pentru chestia cu blestemul ala...daca as fi stiut ca va face asta, nu m-as fi duelat intr-un loc atat de plin de elevi.''
Se gandi cateva secunde la toate lucrurile care se intamplasera si apoi o privi pe Eliza.Simtea ca fata nu o prea place pe astropufa insa el, ei bine pana la urma era cineva din casa lui.
''Eu zic sa acceptam invitatia...adica...pana la urma cati elevi mai au sansa sa ajunga in timpurile astea?''
Intr-un fel asta isi dorise intreaga zi, dorea sa afle cat mai multe lucruri despre cum arata scoala in acei ani, despre fondatorii.Isi intoarse privirea catre tanara astropufa.
''Dar...as vrea sa stiu...de ce ai ramas sa vezi duelul meu cu acel viperin...adica prima oara cand te-am intrebat de ce an si asa...pareai a fi foarte grabita...''

[Eliza G. Blest]

Era gelozie ? Bucurie ? Suferinta ? Nu era tocmai sigura , dar alesese prima varianta . Isi aplecase capul rusinata si tacuse din gura . "Ma comport ca un copil de trei ani . Ce am ajuns ? " Totusi , era bucuroasa ca aveau pe cineva cu care sa vorbeasca , in cazul lui John , si care sa ii ajute prin "examinarea" castelului . Oricum , ce avea sa faca o zi intreaga. Nu ar fi avut deloc chef de plimbari prin padure sau ... sa se transforme in pantera . Strambase enervata si ii aruncase o privire fugara astropufei . Arata bine , era cu un an , posibil , mai mica decat John si parea asa de ... senina . Prea senina si .. fericita ? Cum de era fericita daca tocmai avusese de suportat blestemul torturii . "Nu ar fi rau sa ii mai dau si eu acest " tratament " , " gandise viperina cu viclenie .

"Ahh , da , stiu ... eu .. adica ... nu stiu ... a trebuit sa ma ocup de ceva iar tu mi.ai cam zdruncinat gandurile .. scuza.ma . M.am comportat ca o ... "
"Idioata ? " murmurase viperina , fara sa fie auzita de John , insa putea sa jure ca o privise urat .Daduse din umeri in semn de "ce am facut ? " si se apropiase de ei .
"Deci , ce vom face pana la urma? Stam aici si vorbim despre ce s.a intamplat acum 20 de minute in urma , sau ne "plimbam" ? Voi alegeti . Eu pot sa ma descurc si singura , " zise ea usor nervoasa , insa isi stapanise nerabdarea din voce .
"Da.. sigur , pe aici . " Si facuse un gest cu mana spre inainte . Eliza a mers in fata , nebagandu.i in seama pe cei doi . "Ohh..am sa ii las singuri in curand . "

[John Romulus]

John se apropie de tanara astropufa.Nu stia ce ar fi trebuit sa o intrebe mai intai, erau atat de multe lucruri pe care baiatul dorea sa le afle incat in urmatoarele minute de tacere mintea lui incerca sa formuleze o intrebare care sa ii raspunda la cat mai multe lucruri.
O privea pe fata si brusc isi dadu seama ca roseste, fata din fata lui nu era deloc urata iar faptul ca trecuse atat de repede peste un blestem de neiertat o faceau extrem de interesanta in ochii baiatului.
''Trebuie sa imi povesteti....cum se descurca astropufii in Cupa Caselor...in vremea mea nu se prea omoara cu chestia asta...si nici cu Cupa la Vajthat...''
Se intrista putin cand isi adusese aminte de cele doua mari pierderi ale astropufiilor in anul trecut, spera insa ca fata are lucruri mai bune.Zambi inocent, pana la urma pentru el casa lui era cea mai importanta.
''Si...Helga Astropuf...nu pot sa cred...adica...un fondator...profesor?Ce preda?''
Dupa ce mai mersera cativa metri John se temu ca toate acele intrebari si viteza cu care baiatul le punea o speriau pe fata.
''Imi cer scuze...dar toate lucrurile astea sunt atat de neobisnuite...''

[Eliza G. Blest]

Pufnise suparata si totusi , uimita de atatea intrebari . Totusi , era o fetita , si era pusa sa raspunda la atatea ? Bon , stia ca dragul ei prieten , John , era mai .. entuziasmat uneori , dar , din cand in cand , mai trecea masura . Asteptase cu sufletul la gura si cu urechile ciulite raspunsul astropufei .
"Ahm , da , sigur , sunt cam .. multicele . Dar iti voi putea raspunde la toate , " zise ea cu jumatate din gura si privind.o urat pe Eliza cand aceasta isi intorcea capul spre ea . "Deci , astropufii se descurca binisor , la fel ca si celalalte case ,dar nu inteleg ce este cu aceasta cupa . Cat despre Vajthat , ne descurcam foarte bine . I.am intrecut pe viperini , ceea ce este o mare onoare pentru noi , caci , stii si tu , presupun , ca nimeni nu ii suporta pe serpii aia verzi . Cat despre Astropuf . Da , preda , dar nu sunt sigura ce .. Scuza.ma , imi dau seama ca esti entuzismat , dar ai sa vorbesti cu ea in curand . "

La ultima fraza , Eliza pufnise in ras .
"Si mai ma rog cum sa vorbeasca cu ea ? Este un elev , ca oricare altul , de ce ar vorbi cu el ... " Dar se oprise la timp . Si ea avusese parte de o conversatie "scurta" cu Salazar , deci , nu putea sa zica ceva rau in legatura cu asta . Ii aruncase o privire frustata lui John si isi continuase drumul spre...necunoscut ? Chiar asa , pe unde mergeau ? Cine stie unde le ducea acea fata . Daca era o inamica ? Daca le vroia raul ? Orice era posibil . "Calmeaza.te fiinta ! "