Printre campioni

[John Romulus]

John nu se astepta sa fie luat pe sus de catre Eliza.Se trezi insa ridicat din linistea si consemnarea lui asupra celor intamplate.Se uita putin speriat la Eliza, nu intelegea ce plan avea fata in legatura cu fondatorii insa ofta resemnat, se ridica ca sa scape de gura fetei ce parea a se pregati de razboi din gesturile pe care le facea.
''Ok ok....merg acum...''
Se uita apoi la astropufa si zambind incerca sa o linisteasca, fata parea a fi speriata de tanara viperina.
''Uite...ne poti duce unde e cancelaria?''
Zambind in continuare isi dadu seama ca incepuse sa se intunece, nu stia de ce insa gandul ca ar fi putut sa mai ramana in acel secol inca o zi ii facea picioarele sa inghete.Se uita la Eliza si rase amuzat gandindu-se la felul in care aceasta i se adresa.
''E timpul sa ne intoarcem in timpul nostru!Astropuful asta doreste sa prinda cina in secolul lui.''
Se intoarse brusc catre astropufa si dori sa arunce o noua rafala de intrebari insa se gandi ca viperina avea sa isi iasa din minti asa ca nu mai intreba nimic.

[Eliza G. Blest]

Daduse cu un picior in pamant , batatorindu.l si lansand o urma mare in spatele ei . Ii aruncase o privire indiferenta si mersese inainte fara sa ii mai pese de cei doi . Avea un singur gand in capul ei . Si pe acela vroia sa il urmeze si nimic nu o putea opri . Oftase indelung si isi mai incetase pasul , intorcandu.si capul spre cei doi ce incercau sa o ajunga din urma .
"Olala .. cred ca am obosit . Si sunt si ametita . Deci , ce facem ? Caci am uitat complet ..... "
Ramasese cu privirea suspendata asupra celor doi , in gol , neintelegand de ce ei se uitau unul la altul de parca se intamplase ceva ciudat . Se incruntase usor apoi se apropiase de fantanica , care , prin minune ,aparuse langa ea . "Cum de a ajuns aici ? Sau eu am mers pana aici .. dar cand ? " Incruntarea a fost inlocuita de indoiala iar viperina se indreptase cu pasi repezi de aceasta . Se privire in reflexia ei . Parea normala . Insa chipul ei era foarte palid , usor rosiatic , iar suvite din parul ei verde cadea peste ochii ei mov , aprinsi ,dar si foarte obositi . Nu mai ramasese nimic din figura ei de marmura . Totul i se citea pe fata , spre supararea ei .

Se indreptase de spate si o luase inainte spre astropufi , privindu.i ingrijorata si totodata patimasa .
"Scuzati.ma .. nu stiu ce se mai intampla cu mine . John , eu una propun numai asta . Sa gasim o cale , indiferent daca e grea sau nu , si sa ne reintoarcem in secolul acesta . Cred ca ma stoarce de puteri . Poate ca n.ar fi rau sa ma transform in .. dar mai bine nu . Decat sa raman in postura aceea si sa se sperie elevii , mai bine nu , " Eliza vorbea mai mult cu ea insasi , insa nu isi daduse seama de asta . Nu inca . Avea chipul obosit si foarte trist . Tristete pe care nu intelegea de unde provenise , dar trecuse peste , desi un gol se invise in stomacul ei , infiripindu.se acolo tot mai mult .
"Daca doresti , mergem dupa planul tau . Adica la cancelarie . "
Eliza aprobase din cap si spuse scurt si pe un ton gros , ce nu ii apartinea : "Dune acolo ."

[John Romulus]

John se sperie de vocea acea ciudata care veni din partea fetei.O cunostea pe tanara viperina de ceva vreme si stia ca aceasta nu ii apartine.Isi dadu seama ca fata obosise, era si normal dupa o astfel de zi.Chiar si el de abia mai reusea sa se tina pe picioare insa nu comenta nimic, se uita la astropufa care spre bucuria lui nu observa nimic.Nu stia la ce fel de transformase se gandise viperina, ii era frica de ce fel de vraji ar mai fi putut sa ii arate dar si curios.Se abtinu cu greu sa nu o intrebe, imagindu-si ca aceasta facea referinta la transformarea in pantera care il speriase cu cateva ore mai devreme.
Dupa ce parcusesera tot drumul de intoarcere intr-o tacere ca de mormant, astropufa ii duse spre cancelarie.John nu mai fusese acolo niciodata, dat fiind si faptul ca nu statuse foarte mult la Hogwarts.Se uita spre Eliza insa cum aceasta nu comenta si nu spuse nimic se bucura in continuare de drum.Aflati in fata unor usi uriase asemanatoare celor de la Sala Trofeelor din timpul lor baiatul isi facu curaj si batu in usa.Uriasa usa de lemn scoase un scartait adanc si se deschise.Intrand inauntru John observa nemultumit ca nu semana cu nimic din ce isi imaginase.Era doar o camera uriasa plina de rafturi si cu o masa rotunda in mijlocul ei.Masa era impartita in patru bucati, fiecare parte fiind colorata cu culoriile unei case reprezentative.Se uita in toate directiile incercand sa isi dea seama cine deschisese usa, insa auzi o voce familiara pe care o auzi si mai devreme in acea zi.
''Spune-ti dragilor, ce va aduce aici?''

[Eliza G. Blest]

Tresarise la glasul acelei femei si imediat isi indreptase privirea spre aceasta . "Helga Astropuf .. minunat ! " Ramasese perplexa locului , nestiind ce sa faca si cu mintea goala complet , privea in ochii ei ce sclipeau ca stelele . "Bon..cred ca nu e o idee tocmai buna , dar fie ce o fi ! " Deschisese gura dorind sa spuna tot ce ii venea pe limba insa domnisoara astropufa i.o luase inainte , facand cativa pasi in fata si intrand in incapere , fara sa o priveasca pe fondatoarea casei ei , ceea ce o uimi pe viperina . Ii urmase exemplul si se puse undeva , intr.un colt , langa un raft plin de dosare invechite , pesemne de 20 de ani , usor mucegaite pe la margini , si chiar rontaite . Schitase un zambet sinistru si isi indreptase privirea spre Helga in timp ce aceasta inchisese usa dupa ce pasise si John in cancelarie .

"Doamna Astropuf , acestia doi , pe care nu ii cunosc deloc , au ajuns din nimereala in... "
"Ahmm , ma scuzi domnisoara ? " o intrerupse Eliza cu nicio rusine si mai ales vinovatie . "Chit ca ne cunosti sau nu , fii bucuroasa ca inca mai traiesti si stai in aceasta incapere vie" continuase ea , subliniind ultimul cuvant . "Avem o problema graba doamna Astropuf . Eu si prietenul meu John suntem din alt secol , mult mai indepartat decat v.as fi putut imagina , dintr.o simpla atingere a unui dulapior "ratacit" pot spune . Astfel , amandoi am cazut in acest secol si nu avem nici cea mai mica idee cum sa scapam . In afara de una ,de care nu sunt tocmai sigura .... " dar tacuse din gura caci , usa se deschisese si intrase un personaj imbracat cu o roba neagra cu nuante ... verzi . Salazar Viperin in persoana se pozitionase in fata lor . Trantise usa in urma lui si cu o simpla privirea asupra celor trei , se asezase la masa .

"Am auzit tot ce a spus domnisoara .... Lubban , corect ? " zile el pe un ton ragusit si putin venit din pestera , cu acorduri sinistre , dar auzibile . Viperina aprobase din cap , asteptand ca acesta sa isi continue propozitia . "Sa inteleg ca singura ta idee si poate , cea mai inteligenta , este ca eu si ceilalti fondatori a caselor de vrajitor sa ne unim si sa va trimitem pe voi doi inapoi . Totusi , noi cu ce ne alegem din asta ? Eu cu ce ma aleg prin faptul ca doi vrajitori exceptionali pleaca din acest secol ? Iti raspund de pe acum la intrebarea pe care o ai pe limba . Nu voi ajuta la plecarea voastra din Hogwarts ! "

[John Romulus]

John nu stia la care dintre fondatori sa se uite.O admira pe Helga, doar era fondatoarea casei lui insa Salazar Viperin era unul dintre cei mai cunoscuti vrajitori despre care se stiau atat de putine lucruri.Tresari cand auzi cuvintele lui, ar fi vrut sa il roage politicos sa repete ultima parte.Salazar Viperin tocmai il descrisese pe el John, un mare vrajitor.Isi aminti cuvintele insultatoare pe care tot acesta i le arunca in urma cu cateva ore pe acel coridor.Vru sa zica ceva insa usa se deschisese din nou.De aceasta data in camera intra un barbat solid si impunator.Merse pana in mijlocul camerei uitandu-se uimit la elevi cat si la cei doi fondatori.Helga zambi si se aseza pe scaunul ce se afla in dreptul bursucului si continua sa ii priveasca pe cei doi vizitatori, in special pe tanarul astropuf.Barbatul cel nou isi dadu pletele cele lungi pe spate si dupa ce se uita urat la Salazar aseza pe masa o sabie facuta din argint.John nu se putu abtine, in fata lui se afla acea sabie despre care citise si auzise atatea povesti.
''Sabia lui Godric Cercetas!''
Baratul se uita mirat la John si incepu sa rada.
''Desigur ca e sabia mea, a cui altcuiva ar putea sa fie?''
Se uita cu coada ochiului la Salazar, era clar ca intre cei doi nu erau cele mai bune relatii.Godric se intoarse cu fata catre cei doi elevi si incepu sa ii studieze mai bine.
''Deci voi sunteti cei doi tineri...veniti din viitor ai?''
Rase scurt si se aseza mai bine la masa.O alta usa se deschise si in camera pasi cea mai frumoasa femeie pe care tanarul John o vazu in viata lui.

[Eliza G. Blest]

Impunatoare , maiestuoasa , imbracata intr.o rochie eleganta , cu bretele argintii , ce scanteiau in lumina palida a lumanarilor de pe rafturi, albastra ca safirul si la poalele acestora , care ajungeau pana la pamant , aveau un firisor gros din argint . Pasi in incapere cu o mana alba si fina pe clanta si cu cealalta pe langa corp . Ochii ei de casmir analizau incaparea scurt si o lasase sa cada asupra sabiei lui Godric ce era asezata frumos la masuta. Inchisese usa lent in urma ei si se apropiase de aceasta , asezandu.se langa Godric , parul ei lung , curgand ca o cascada pe spatele ei drept in timp ce mergea cu maiestrie si calm spre locul ei . Zambise celor trei fondatori si apoi isi ridicase privirea asupra celor trei elevi ce stateau in picioare .

Eliza nu isi mai putea lua privirea de la ea . Si cu atat mai mult nu de la diadema ce ii statea frumso asezata pe crestetul ei . In fata ei erau cei patru fondatori . Simtea cum inima incepea sa ii bata tot mai tare , mintea sa i se goleasca si mai ales , in stomac sa se asterne un val de emotii ciudate , cazand una peste alta . Nici macar muschii nu si.i mai simtea insa , trebuia sa isi revina . Avea senzatia ca se comporta ca o maimuta la zoo ce cauta o banana si cand colo vede un bax mare plin de astfel de fructe galbene si dulci . Pufnise incet , amuzata de acea imagine si revenise in lumea celor vii , usor retrasa .

Dupa cateva minute , in care toti isi aruncau priviri intrebatoare si chiar cu raspunsuri , si cu multe inclinari de cap , Ochi-de-Soim izbutise sa rosteasca:
"Domnisoara Firael , va rog sa parasiti cancelaria . "
Astropufa daduse din cap , spusese ceva nedelusit pentru viperina si iesise , cu usa inchizandu.se in urma ei . Ramasesera numai ei sase . Patru adulti si doi elevi . "Oki...daca se intampla ca vreunul dintre ei sa ne blesteme , cum ne aparam ? " Isi alungase acea intrebare si se rezemase de peretele din spatele ei , incercand sa nu ii mai priveasca pe acestia . Intr.un final , Helga daduse glas urmatoarelor :
"Da Godric , acestia sunt elevii despre care vorbeste tot castelul de cateva ore . Si totusi , nu par atat de diferiti fata de noi . Cati ani aveti dragilor ? "
Eliza raspunsese prompt , ca si cum se afla la o ora de curs .
"Eu am 16 ani si prietenul meu 17 ani .."
"Am inteles , destul de mari , dar sa fiti sanatosi si sper sa ajungeti cu bine acasa . Acum , spuneti.ne tot ce s.a intamplat . Cum ati ajuns aici , in acest secol ? "

[John Romulus]

John se uita si el uimit si tacut in acelasi timp la cei patru fondatori.Se uita apoi la Eliza asteptand ca fata sa le dea raspunsul insa aceasa nezicand nimic incepu sa povesteasca el.Povesti tot, mai putin partea cu duelul.Dupa ce termina de povestit Helga rase scurt si se uita la Salazar era clar pentru baiat ca femeia nu uita de duelul tanarului, Rowena se uita la John si i se adresa cu un ton autoritar care il facu pe baiat sa isi inghita vorbele.
''Helga...aceasta este tanarul care l-a doborat pe huliganul acela de la casa lui Salazar?''
Baiatul rosi pana in varful urechiilor, se uita disperat la Helga apoi la Eliza.Se simtea dator cu acea explicatie asa ca incerca sa formuleze repede cateva cuvinte.
''Eu...nu...eu doar l-am doborat...ea este cea care i-a dat lovitra de gratie...nu as mai fi fost aici...''
Rowena si Helga schimbara cateva privi pline de subainteles ba chiar baiatul putea sa jure ca zari un zambet ascuns pe fetele acestora insa nu avu curajul sa mai zica altceva ii era clar ca acestea se puteau intelege din priviri exact ca doua tinere adolescente.Dupa ce baiatul termina de vorbit Godric rase si il privi pe Salazar superior acesta intorcandu-i o privire taioasa si plina de repros.Daca nu ar fi fost cele doua femei in acea camera cei doi probabil ca s-ar fi luat la duelat.In fata lui John se aflau cele mai interesante persoane din istoria magiei pe care acesta o invatase si el nu putea sa ii intrebe nimic, niciodata nu isi putu imagina ca avea sa ii vada pe toti patru la aceiasi masa, schimband privi si impresii intre ei.Se uita la Eliza si apoi vorbi, de aceasta data cu curaj.
''Eu si prietena mea viperina dorim sa ne intoarcem cat mai repede in timpul nostru.Suntem dispusi sa facem orice este nevoie pentru a reusi acest lucru!''

[Eliza G. Blest]

John , Helga , Rowena , Helga , Godric , Salazar , ochii viperinei fugeau de la o persoana la alta , uimita de "intelegerea " si "raceala" dintre ei , dar nu asta o interesa ci .. ce urma sa se faca cu ei . Vor ramane acolo , asa cum i.a amenintat Salazar ? Sau vor pleca cu prima ocazie pe care o vor avea . Daca o vor ea . Pufnise trist si se apropiase de John , punand mana pe umarul lui . Fondatorul viperin ii arunca priviri de furie asupra ei , insa nu ii pasa . Asteptase ca intrebarea lui John sa se intipareasca in mintea lor si spusese clar si totodata rastit , nervos :
"Dupa cum ati aflat prin relatarea prietenului meu , am ajuns aici din motive necunoscute noua dar , eu banuiesc ca ar fi numai din greseala , desi nu acest lucru conteaza in momentul de fata . Atat eu cat si John avem o intrebare pe suflet ce nu ne va da pace pana cand nu i se va raspunde . Ne ajutati sa ajungem in secolul nostru de unde am venit ? Sau o sa cadem la mana lui Viperin si vom fi sechestrati in acest minunat timp , ei bine , atunci o sa aveti de a face cu unele probleme grave , caci eu nu ma voi lasa trasa de sfoara .. "

Facuse o greseala imensa . De fapt , chiar doua greseli . Una ca il insultase pe Viperin care ii statea in fata ei , si doi , faptul ca ii amenintase pe fondatori cu acele "probleme " care pentru Eliza , insemna ceva grav . Statea cu capul ridicat , drept , cu privirea asupra lor si cu inima cat un purice . Linistea se asternuse in intreaga cancelarie , chit ca era micuta , insa nimeni nu avea idee cum sa o despice . Viperina isi imagina ca Godric va ridica sabia si ca va taia ceata densa ciudata de deasupra lor , dar nu se intamplase dupa voia ei .
Dar , spre surprinderea celor doi , Rowena se ridicase in picioare , pe fata ei fiind intiparita furia abtinuta . Vorbise pe un ton calm , linistit , dar retinut :
"Nu acceptam , niciunul dintre noi , un astfel de tratament din partea unei eleve venite din alta parte si sa isi arate aici "frumusetea " inteligentei . De ajutat , desigur , trei dintre noi am fost de acord sa o facem . Dar acum , ca ai vorbit in acel fel si mai ales , acel aer de atotstiutor , ne.a cam zdruncinat hotararea . "

Acele cuvinte erau ca o ploaie de gheata ce se varsase asupra Elizei . Era cu ochii mari , irisul ei mov devenind tot mai evidentiat , iar pe chip i se intiparise uimirea si cu atat mai mult furia ... "Ce oameni fara minte !!! " tipase in sinea ei si cazuse la podea , total dezamagita .

[John Romulus]

John se intoarse catre Eliza, ar fi vrut sa o linisteasca insa nu stia ce sa ii spuna.Se uita la Rowena putin suparat.Desi era incredibil de frumoasa, acvea o inima rece.Helga ofta insa si o linisti repede pe prietena ei.Godric se uita la cele doua si rase mangaindu-si barba lui uriasa.
''He he...eu unul...va voi ajuta...''
Se uita apoi la Salazar si isi continua discursul care il facu pe John sa simta flacara sperantei reincepand sa licareasca in sufletul lui.Baiatul spera ca si Eliza simte acelasi lucruri sau macar jumate din optimismul lui.
''Pentru cineva care are curajul de a-si apara prietenii si de a se lupta cu cineva mult mai pregatit decat voi nu am decat cuvinte de lauda.Imi pare sincer rau ca nu ati ajuns la casa mea.''
Helga tusi uitandu-se urat la Godric,aruncadu-i o privire plina de subainteles acesta se uita speriat la ea si tacu.John nu intelegea ce ar fi putut sa faca aceasta de bagase spaima in Godric.Helga zambi
''Aveti asigurat ajutorul meu, acestea nu sunt vremuri in care doi tineri inzestrati ca voi sa se afle.Sunt vremuri ingrozitoare pentru magicieni cat si pentru Incuiati.Doi tineri ca voi nu au ce cauta in timpurile astea sangeroase si pline de razboaie.''
John nu stia ce sa faca sau sa mai zica, exalta de fericire.Insa nu era de ajuns doar doi dintre fondatori ar fi putut probabil sa trimita doar o singura persoana inapoi iar ei erau doi.Inghiti in sec uitandu-se la ceilalti doi fondatori care nu mai spusesera nimic.Rowena si Salazar nu pareau a impartasi ideile celorlalti doi fondatori.

[Eliza G. Blest]

Privindu.i de jos in sus incepea sa isi dea seama cum se simteau cei care erau supusii celor cu un rang mai mare decat ei . Pareau .. fragili , tristi , singuri , si fara valoare , ca si cum nu au loc in acea lume . Stupefiata , se ridicase in picioare si isi dusese mainile la ochi ca si cum ar fi inceput sa planga . Dar nu mai avea mult si o facea . Era un sentiment ce ii dadea atata caldura in suflet dar totodata si suferinta . Lasase o lacrima stralucitoare sa ii cada pe chipul ei si isi aplecase capul , suvitele verzi invadandu.i chipul tot mai mult .

Aceeasi liniste enervanta pusese stapanire peste ei , doar exceptia unui sunet strident , ce o sacaia pe viperine pe creier . Si la ureche de altfel . Isi ridicase capul imediat , cautand din priviri si cu ajutorul urechilor ciulite sursa sunetului. Insa nu se aflase nicaieri . Privirea ii cazuse asupra lui Salazar care se uita la ea cu interes . Buzele i se miscau intr.un ritm alert , speriind.o putin pe aceasta si intrand cu forta in mintea ei . "Sssakorfi miron fassorm karika . " Chipul i se impietrise ca si cum cineva folosise asupra ei un blestem . Numai ochii i se mai puteau misca .

Instantaneu , traduse acele cuvinte ciudate si insemnau : "Fapte nu vorbe micuto ! "