Detention

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie &&& Veronique

Rosalie isi luase carnetelul cu notite de la ultima sa ora predata si se indreptase suparata catre sala de detentie. Chiar era dezamagita, caci nu si-ar fi imaginat ca nici bine nu avea sa inceapa anul scolar si un elev avea sa primeasca deja o pedeapsa. Zambise si trase aer in piept dandu-si seama ca nu putea sa il pedepseasca foarte dur, deci cel mai rau lucru la care se gandise a fost sa il puna sa scrie de o suta de ori "Nu vorbesc la ore neintrebat" , dar bineinteles, fara ajutorul magiei. Multi ar spune ca ar trebui sa ii dea ceva mai aspru, caci aceasta era mult prea usoara pentru elev in anul cinci, dar tocmai de aceea stia ca trebuia sa il ia la inceput cu frumosul, apoi daca nu ar asculta - sa treaca la fapte mai dure.
[...]
Observand ca elevul isi executa detentia intr-un mod linistit se simtise mai in regula pentru a face o scurta pauza. Abia astepta sa se intoarca in turnul Soimilor pentru odihna. Tresarise cand usa se intredeschise iar.
"Ronnie, ce cauti tu aici?!" , rostise ea uimita.

[Veronique A. Dupont]

• Prima sa zi si cineva reusise sa incalce regulile. De ce oare erau elevii atat de nesabuiti? De ce trebuia ca cineva sa-i faca mereu munca mai grea?
  Lasa in urma toate acele ganduri si se indrepta catre Sala de detentie. Era pregatita sa fie cat de dura putea. Nu avea sa-l lase pe neisparvit sa scape nepedepsit. Era neaparata nevoie ca micul misel sa invete o lectie. Cum isi permitea sa-i deranjeze ora si sa foloseasca vraji interzise in cadrul acestei? Cum de isi permisese sa-i submineze autoritatea?
  'Ronnie, ce cauti tu aici?' ii intrerupse o voce cunoscuta gandurile.
  Se intoarse incet si o observa pe Rosalie stand in dreptul unei mese masive. Fata era neschimbata de cand o vazuse ultima data, in urma cu mai mult de un an. Parul ii incadra perfect chipul, iar ochii ii straluceau in lumina difuza oferita de geamurile mari si lucioase ale salii.
  'Bine. Pedepsesc un elev. Tu?' intreba vrajitoarea la randul sau ducandu-si instinctiv mana la pandantivul din argint a carui capac era inscriptionat cu imaginea unui trandafir negru. Zambi amintindu-si de buclucul in care intrase impreuna cu soimeanca in faimosul conac Urlet in noapte.

[Rosalie Vivienne Alden]

Observand gestul Viperinei isi dusese si ea mana la medalionul de la gat de parca voia sa se asigure ca inca il avea acolo. Acel lantisor le transformase pe cele doua necunoscute, practic, in doua prietene foarte bune. Acea intamplare le-a marcat oarecum viata. Se cutremurase aducandu-si aminte de vampirii aceia si de consecintele pe care faptele lor le-a provocat, insa daduse negativ din cap din instinct incercand sa alunge gandurile rele. Se uitase uimita catre Ronnie, abia prinzand firul epic. Cum?! 'Sa pedepseasca un elev? Dar ea ..nu..sau da? Buimacita, facuse o scurta pauza pentru a se gandi, dupa care intrebase scurt: "Esti profesoara?" Alta pauza, mai indelungata, de aceasta data, dupa care adaugase: "Pai,wow, felicitari! Eu chiar nu stiam." Era intr-adevar uimita, dar in acelasi timp se bucura foarte mult pentru noua sa colega. Au fost colege de scoala, acum erau si ca profesoare.

[Veronique A. Dupont]

• 'Da, sunt profesoara. Profesoara de Transfigurare' spuse vrajitoarea chicotind.
  Ii arunca o privire pandantivului lui Rose. Era identic cu al sau doar ca trandafirul ei era alb si nu negru. Probabil ca acele medalioane le unisera pe vecie. Acum in loc de cunostinte erau prietene. Prietene bune care se puteau baza una pe alta.
  'Pana la urma, de ce te afli aici?' intreba ea continuand sa rada.
  Isi dadu parul ciocolatiu intr-o parte pentru a-si descoperi fata si continua sa se uite la soimeanca. In ultimul an nu mai sperase ca o va mai vedea vreodata, pe ea sau pe alta persoana apropiata de la Hogwarts. Credea ca va fi pierduta pe vecie, fara vreun prieten care s-o aline in zilele in care era cea mai debusolata. Viitorul, insa, ii demonstrase ca totul este posibil, iar cum statea langa Rosalie, prietena buna si una dintre cele mai agreabile persoane din tot castelul.
  Ii zambi lui Rose si apoi se aseza pe unul dintre scaunele de lemn, deloc impunatoare, din sala. Trebuia sa recunoasca ca-i lipsise mult castelul si mirosul sau imbatranit de praf. Iubea peretii reci de piatra si miile de carti, vechi de sute de ani, din sala de lectura. Era fericita ca se intorsese. Era fericita ca putea fi din nou fericita.

[Rosalie Vivienne Alden]

Pentru cateva clipe ramasese fara sa scoata vreun sunet pentru ca observase faptul ca Veronique era foarte adancita in gandurile sale. Asa o cunoscuse si asa era si acum: o visatoare. Chicotise usor si fara sa vrea ii atrasese atentia Viperinei. Zambise, dandu-si seama ca isi putea face prietene bune sau prieeni buni si de la alte case, iar acest lucru o facea sa se simta in largul sau alaturi de oricine din acest mirific castel. Vacantele .. uneori ii lipseau atat de mult, dar acum nu ar fi dat o zi de sedere la Hogwarts pentru o luna de concediu. Zambise scurt, dupa care se hotarase sa ii raspunda noii profesoare de Transfigurare: "Cam acelasi lucru ca si tine. Il pedepsesc pe dom'soru" Facuse semn catre baiatul care scria de zor acum, dar care la ora sa fusese foarte impertinent.
"Chiar mi-era dor de tine. Ma bucur ca vom fi colege!" , rostise Soimeanca sincer, dupa care se asezase pe scaun facandu-i semn si lui Ronnie sa se aseze pe celalalt.

[Veronique A. Dupont]

• 'Dom'sorul' repta viperina tonul prietenei sale, 'este si "victima" mea' continua ea sa chicoteasca.
  Se uita atent la baiatul care scria de zor si isi aminti ca si ea trebuia sa-l pedepseasca. Tranti cu putere cartea groasa cat o enciclopedie a carui cotor verde se deteriorase din cauza trecerii timpului si incepu sa se dezlipeasca.
  'Vreau sa-mi inveti vrajile de la paginile 234, 671, 555 si 861, iar maine sa le efectuezi in fata clasei. N-ai voie sa le exersezi, doar invata teroria si vom afla maine daca nota ta va de suferit.
  Isi intoarse privirea de la baiat, care incepu sa tremure si sa se agite incercand sa deschida cartea la paginile indicate, la Rosalie.
  'Si mie mi-a fost dor. Ce-ai mai facut de cand nu ne-am ami vazut?' intreba vrajitoarea si se aseza in locul indicat de fata. In pozitia in care se afla avea o viziune perfecta asupra unuia dintre geamuri. Vede pajistile ce inconjurau castelul si elevii ce se tolaneau sub luminile puternice ale soarelui pe iarba grasa si impresionant de verede.

[Rosalie Vivienne Alden]

Soimeanca privise oarecum uimita baiatul care parea atat de speriat, insa in doar cateva clipe zambise aducandu-si aminte ca pentru a fi o profesoara buna trebuia sa mai existe si astfel de momente. Isi mutase privirea catre Ronnie, insa ea nu avea nicio treaba. Nu ii prea pasa de acel elev, ci mai degraba abia astepta sa vada rezultatele de a doua zi. "Hmmm, sa-mi spui si mie cum s-a descurcat la ora!" , chicotise Rosalie, in timp ce se gandea ce ar putea sa ii raspunda Viperinei. Adevarul era ca nu avea nicio idee. Ce putea sa ii spuna ca facuse in ultimul timp?! Nu a avut parte de ceva foarte palpitant. Zambise, dupa care murmura: "Pai mai nimic, in afara de niste probleme cu o fantoma tacanita ..Dar tu?!" , schimbase ea discutia sperand ca Viperina avea ceva mai interesant de povestit.
Era jalnic sa nu ai ce povesti, dar asta era.

[Veronique A. Dupont]

• Isi aranja roba pentru ca se sifonase atunci cand se asezase pe scaun si continua sa priveasca imaginea mirifica din spatele ferestrei. Isi amintea cand fusese si ea o simpla eleva si statea la soare inconjurata de prieteni sau in compania unei carti bune. Acelea era vremurile cele mai bune din viata sa. Momentele pe care nu avea sa le uite niciodata, oricat de mult ar fi trait.
  'Ultimul an nu a fost tocmai usor pentru mine, dar prefer sa nu vorbesc despre asta' spuse viperina uitandu-se absenta la luciul mesei mahonii pe care erau intinse cateva carti vechi.
  'Pot spune, insa, ca sunt foarte fericita ca m-am intors' continua aceasta.
  Baiatul ce pana atunci scria de zor efectuand ambele pedepse se ridica in picioare si se indrepta catre geam. Pasii lui erau destul de mari si lipsiti de orice gratie. Se misca exact ca un trol.
  'Unde crezi ca te duci?' intreba viperina pe un ton autoritar.
  'Va rog sa ma iertati, dar am nevoie de o pauza' raspunse baiatul ispasit.

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se incruntase usor la tupeul baiatului, insa pentru o clipa se imaginase in locul lui si il lasase sa ia acea scurta 'pauza'. Avea lucruri mai importante la care ar trebui sa se gandeasca, cum ar fi la ceea ce ii povestea Ronnie. Oftase adanc aducandu-si aminte de acele clipe de teroare. Ei bine, Viperina nu voia sa vorbeasca despre cele petrecute in ultimul an, iar Soimeanca daduse aprobator din cap in semn ca o intelegea. Se indreptase si ea catre fereastra observand actiunile Veroniquai. Privind peisajul de afara era inevitabil sa nu isi aduca aminte de escapadele sale prin imprejurimi, atat ziua, cat si noaptea. "Stii ..? Uneori mi-e atat de dor in acele momente in care faceam totul pe ascuns ." , murmurase absenta Soimeanca. Chiar simtea lipsa clipelor in care adrenalina era mereu prezenta.
Acum nu mai era acel farmec, caci era profesoara. Se incruntase la acest gand, dar in acelasi timp si zambise fiindca in mare parte se bucura pentru asta. Greu de descris sentimentul care o invaluise in acea clipa de cumpana ale gandurilor sale.

[Veronique A. Dupont]

• Observa grimasa de pe fata lui Rose si intelesese pe data despre ce era vorba. Era oarecum frustrant sa fi profesor pentru ca nu mai puteai face aceleasi lucruri, mai ales sa ai parte de aventuri diurne sau nocture, dar in acelasi timp era o onoare sa faci parte dintre profesorii celei mai bune scoli de vrajitorie din lume. Era o onoare imensa, iar ea stia asta mai bine ca oricine. Era constienta ca daca n-ar fi facut parte din echipa de "invatatori", nu s-ar mai fi putut intoarce la Hogwarts. Era adulta, iar locul ei nu mai era printre zidurile groase si reci de piatra.
  'Poti sa faci o pauza' ii spuse aceasta baiatului dupa ce isi relua locul pe scaunul de lemn. Era rea si cruda in cea mai mare parte a timpului, dar stia cum este sa fi elev. Stia cum e sa fi pedepsit pentru o nazbatie care tie iti parea inofenisva. Stia mai bine decat oricine cum este sa petreci ore la rand in sala de detentie.