some love

[Melisse Y. Carter]

Jos palaria pentru tot ce a scris Bell.

Exactly. Deci am citit cuvant cu cuvant si ma gandeam daca nu cumva ai confundat acest topic cu unul RP, in care sa scrii despre dragoste Adica minunat.

Nu am avut si nu cred ca voi avea o relatie la distanta, insa stiu ca ma bucur pentru voi si sper sa tina

[Alice Morris]

Eu personal ma bucur mult pentru oricine care este intr'o relatie si care tine mult la persoana respectiva, si cand e si una de durata jos palaria. Si relatiile la distanta, cand gasesti persoana potrivita, stiu ca merita sa astepti, si da, de obicei acestea dureaza cel mai mult, fiindca cunosti persoana mult mai bine, si o pretuiesti mult mai mult in clipele cand sunteti impreuna.
Eu personal nu as vrea sa ma implic intr'o relatie la distanta, pentru ca stiu cat de greu este, si nu vreau sa'mi fie dor intruna de cineva, mai ales ca sunt genul ala de persoana care are nevoie de afectiune, imbratisari, si chestii din astea. Probabil o sa'mi spuneti ca asa zic acum, si ca daca o sa gasesc o persoana o sa'mi schimb parerea, dar nu o sa o fac, oricat de mult m'ar durea, oricat de mult as tine la persoana respectiva.

[Isabella River]

Eu nu m-am gandit niciodata ca voi avea o relatie la distanta. Mai ales ca totul a inceput dintr-o joaca, daca pot spune asa. Si stiu ca nici el nu s-a gandit la asa ceva. Dar incet, incet am ajuns sa stim atat de multe unul despre celalalt si ne intelegeam atat de bine si nu stiu, pentru mine era imposibil sa nu il iubesc, desi nu il vazusem niciodata in realitate.
Dar ceea ce a fost cel mai frumos, a fost ca am rezistat amandoi un an si doua luni, apoi cand ne-am vazut a fost ceva.. pur si simplu minunat. Imi era oarecum teama sa nu fim putin timizi si nu stiu, dar nu a fost deloc asa. A fost ca si cum ar fi fost langa mine dintotdeauna. Totul a fost foarte natural si simteam ca puteam face orice doream.
Iar acum mai sunt doar doua luni pana sa ne vedem din nou.

[Raizen Isildur]

Nota: Abia acum realizez cat de mult am scris. Vroiam sa scriu mult mai multe dar stiu ca oricum nu prea citeste nimeni, si daca citeste o face printre randuri si pierde ideea principala asa ca m-am oprit ca plictisesc lumea rau de tot

Cel mai ciudat lucru e ca eu sunt un om foarte nerabdator. Chiar sunt. Totusi.. cu Alexandra am invatat sa am o rabdare infinita. De ce ? Pur si simplu pentru ca o am ca motivatie pe ea, si stiu ce ma asteapta de fiecare data cand merg acolo. Daca tii enorm de mult la o persoana totul se schimba. Nu vei privi lucrurile la modul "tin atat de mult la ea incat nu pot avea o relatie la distanta pentru ca e prea greu" ci mai degraba "fac totul pentru ea si distrug orice imi sta in cale ca sa ajung acolo pentru ca ea e singura care persoana din lume care conteaza pentru mine".

Nu pot sa zic ca nu ma vedeam avand o relatie la distanta.. mai ales dupa ce o cunoscusem pe Alexandra.. nu prea mai judecat deloc cum trebuie, dar nu prea imi doream intr-un fel. Pana intr-un moment in care efectiv n-am mai putut si am lasat absolut toate motivele rationale in urma, am sters tot trecutul, am parasit tot ce era aici si m-am indreptat catre ea. Pentru ca oricat de greu e si oricat de condamnabil ar putea fi ceea ce am facut eu in ochii altora nu este. E doar o alta dovada ca Alexandra e persoana cu care trebuie sa fiu. Asta am simtit si am luptat pentru ea. A fost greu.. chiar a fost. S-au intamplat atatea si am trecut peste si prin atatea.. si totusi acum sunt cu ea si sunt fericit si implinit, intr-un fel in care n-am mai fost niciodata in viata. Am convingerea ca nu mai exista fata ca ea, oricat de mult as cauta si oriunde. Si atunci am ajuns la concluzia ca nu merita sa ma mint pe mine insumi si pe altcineva si sa cred in iluzii si sa creez iluzii. Am decis ca e mult mai bine sa lupt pentru ceea ce vreau cu adevarat si sa-i las pe restul sa-si gaseasca persoana potrivita pentru ei, care cu siguranta nu sunt eu. Daca ma intelegeti ce vreau sa spun.

Am scris de multe ori la some love si se poate spune ca sunt schimbator.. si euforic intr-un mod stupid si imatur. E adevarat pe de o parte si pe de alta nu e. Spun asta pentru ca, de fiecare data, in trecut, cand am scris aici, am spus niste lucruri poate numai pe jumatate adevarate. Intr-un colt al mintii mele, fugeam de gandul ca nu e exact asa cum scriu eu. Erau multe lucruri ascunse aici, si infatisam doar partea buna a lucrurilor si aia exagerata si mult idealizata. De asta, relatiile mele au fost o aproximare mult prea deviata de la adevar si care lasa loc voit de intepretare gresita. Asta a fost probabil cea mai mare greseala a mea. In functie de om si de ceea ce vrea de la viata, trebuie luate anumite decizii ca sa ajungi acolo unde vrei. Eu sunt omul care vreau sa raman cu persoana cu care sunt. Mintindu-te pe tine insuti si spunandu-ti ca, ah asta nu conteaza, defectul asta e irelevant, chestia asta e stupida, cand de fapt pe tine te macina noapte si zi si esti total nemultumit si dezamagit... nu prea e modul in care ramai cu cineva pentru totdeuna. Pentru ca e un semn clar ca nu e persoana cu care esti menit sa fii. Poate vei ramane impreuna dar ce e cu asta ? O relatie nefericita si plina de probleme. Nu.. sunt omul care vrea sa fie fericit alaturi de cineva. Sfatul meu e sa nu faci niciodata prostia pe care am facut-o eu. Daca vrei sa ramai cu o persoana dar totusi sunt semne clare ca nu vei fi fericit alaturi de ea, lucruri mari care nu-ti plac, probleme pe care le are sau asa si peste care NU poti trece si care te macina, renunta la relatie exact atunci si suferinta va fi cu mult mai mica. Dar depinde de om dupa cum am spus. Ca sa-mi termin ideea, ceea ce am scris in trecut aici au fost doar iluzii si chestii spuse mai mult ca sa ma fac pe mine sa le cred si sa cred ca e o relatie buna si frumoasa. Sa-mi cred propriile minciuni. Nu.. nu a fost o chestie prea buna. De asta, de acum incolo, cand nu sunt sigur de o chestie si nu stiu sigur ca asa e, si nu ascund nimic fata de mine insumi.. atunci voi scrie/spune ceva undeva. Doar atunci.

Acum, ceea ce am scris si voi scrie despre Alexandra.. e altceva. Cu ea am invatat atat de multe lucruri si m-am schimbat intr-atat incat nici nu-mi vine sa cred ca e posibil. De exemplu rabdare, dupa cum am zis. Eram si sunt foarte nerabdator, dar pentru ea.. astept oricat. Cu gelozia, eram un om.. Doamne, sincer ma uit in trecut si nu ma pot gandi decat ca eram teribil de prost. Dar la un mod absolut fantastic de incredibil. Gelozia o data ce apare e aproape imposibil sa mai scapi de ea. Si e o chestie care strica o relatie complet. E stupida si tampita. Daca persoana respectiva te insala cu altcineva, inseamna ca nu te merita si nu esti facut sa fii cu ea. Las-o-n pace frate sa faca ce vrea. Daca te iubeste cu adevarat nu te va insela. Daca nu te iubeste, asta e. Nu are rost sa plangi dupa un lucru care nu-ti face/facea bine. Atunci, am scapat de asta. Nu are rost sa fiu gelos. E stupid. In plus, pana la proba contrarie, am incredere totala in Alexandra. In viata trebuie tot timpul sa ai prezumtia de nevinovatie. De ce ? Pentru ca, daca tu crezi ca o persoana e vinovata, si ea nu e. iti va fi aproape imposibil sa te convingi ca nu e vinovata. De exemplu, daca cineva nu te minte si tu crezi ca te minte, oricat iti va spune "nu te-am mintit" tu vei crede numai contrariul. Si atunci, cel mai bine e sa crezi ca o persoana e nevinovata. Daca tu crezi ca e nevinovata, si e, pana la urma minciuna tot iese la suprafata. Nu stiu daca intelege cineva ce vreau sa spun, dar in orice caz. Incercati din rasputeri intr-o relatie sa nu fiti gelosi. Faptul ca esti inselat demonstreaza clar ca nu trebuie sa fii cu persoana aia si exista altcineva menit pentru tine. In felula sta scapi mai usor de ceea ce iti face rau. Revenind la ideea principala, m-am schimbat mult. Si tot ce am scris acum aici in postul asta e adevarat. Nu am luat-o pe alte cai, sa ascund chestii si sa spun prostii si neadevararui doar sa va fac pe voi sa credeti ca vai ce relatie am eu sau sa ma fac pe mine sa cred ca va fi totul bine. Am renuntat la asta. Asa cum sunt lucrurile, asa sunt si le accept. Astfel ar trebui sa gandeasca oricine. A te minti pe tine insuti e cea mai mare greseala.

In orice caz, relatia mea cu Alexandra e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata, tot ofertul depus in ea a meritat si tot ce va fi de acum incolo va merita. Efectiv in viata mea nu am mai fost asa. Nu mi s-a mai intamplat ceva de genul asta. Alexandra e pur si simplu tot ceea ce mi-am dorit vreodata mai mult. Imi placea atat de mult de ea inca de cand vorbeam cu ea pe skype la inceput incat nu credeam vreodata ca voi ajunge sa fiu cu ea. Lucrurile pe care ti le doresti cel mai mult nu se intampla de obicei. Totusi cu ea am fost menit sa fiu.. Vorbeam pe skype si Alexandra are un mod anume de a rade si de a vorbi si ma rog chestii pe care nu le pot explica. Si efectiv eu glumeam incontinuu doar ca sa o aud cum rade. Ma facea atat de fericit. Prima oara cand am vazut-o la webcam am zambit incontinuu ca un idiot, efectiv nu ma mai puteam abtine. Ma dureau obrajii. Sunt atatea lucruri pe care nu le pot pune in cuvinte, mi-e imposibil, insa eu le stiu si asta conteaza cel mai mult. Sa simti toate astea.. ma face atat de fericit. Nu pot intelege cum unii oameni pot fi impreuan cu altcineva doar de amorul artei. Mi-e imposibil sa gandesc asta.

In concluzie, sunt cel mai fericit om si ziua de 22 octombrie 2011, a fost una dintre cele mai frumoase zile, alaturi de 3 septembrie 2011. Ce frumos a evoluat totul... nu am sa renunt niciodata la tine, si te voi iubi pentru totdeuna.

[Isabella River]

De acord cu Raiz. O chestie care mi-a sarit in ochi mai mult, a fost cu "a te minti singur". da, poate ca este o greseala sa afisezi doar partea buna a lucrurilor si sa ii faci in mod intentionat pe ceilalti sa creada ca ai o relatie & viata roz. Dar cred ca este o greseala si mai mare sa iti dai seama de anumite chestii care nu iti plac la persoana iubita si sa tii in tine, fara sa discuti cu ea. E adevarat ca lucrurile ce tin de caracterul in sine al persoanei e cam greu sa si le schimbe, dar nu imposibil. Si daca cei doi nu discuta despre asta pentru a incerca sa rezolve problema, atunci e si mai grav, pentru ca iubitul/iubita ta nici macar nu o sa stie ca tie nu iti place ca el/ea sa spuna/faca aia sau aia. Deci e o chestie si de comunicare.
Altceva, care tot mi se pare asa un concept gresit, e atunci cand cineva spune "bai, sunt cu ala/aia de 534746643684 de ani, e clar ca n-o sa ne despartim". E o prostie, parerea mea. Orice se poate intampla chiar si in secunda urmatoare. Dar cea mai mare greseala este sa incetezi sa mai faci anumite chestii amrunte, dar importante, si tot sa crezi ca totul va fi foarte bine in continuare. Nu stiu, de exemplu sa incetezi sa mai spui "te iubesc" pe motivul "dar tu stii asta foarte bine" sau ceva gen. Da, poate ca persoana aia stie, dar tot are nevoie sa o auda. Da, nu trebuie sa o spui incontinuu, dar in unele momente trebuie.. Si nu exista "momente anume" cand sa faci asta. O faci cand simti nevoia. Dar tot trebuie sa o faci. Pentru ca dupa un timp, dar evident, nu in toate cazurile, e posibil sa intervina monotonia sau nu stiu.. si fiecare avem nevoie de "mici dovezi de iubire", gen o vorba frumoasa sau stiu eu. Si mai ales cand e vorba de o relatie la distanta, e si mai important. Pentru ca atunci cand esti langa persoana iubita, e mai simplu, nu ai nevoie de vorbe. Atunci intervin faptele mai mult. Dar cand esti departe, conteaza mai mult vorbele, comunicarea.

[Raizen Isildur]

Am discutat cu ea si stia tot ce nu-mi place. Sau ma rog o mare parte. Dar e irelevant. Erau mult pre amulte chestii. Poate putea schimba o chestie doua dar pana la urma tot ea ramanea si am realizat ca de fapt nu imi placea de ea si atunci fuck it i'm out of this shit.

Oricum, inca o chestia e faza cu "te iubesc". Normal ca nu e bina sa nu mai spui deloca sta, dar cand o spui prea des isi pierde farmecul si asta e naspa. Gen, majoritatea am observat ca isi spun seara te iubesc sau la telefon inainte sa inchida sau asa.. am impresia ca isi pierde conotatia. Gen e un fel de noapte buna sau un fel de pofta buna. Daca eu zic noapte buna catre tine nu e ca si cum gata sigur o sa fie o noapte buna. E doar o formalitate. Si sa lasi "te iubesc" sa devina formalitate e naspa. Nu e un capat de lume dar na..

[Isabella River]

Stai, ca eu n-am zis ca daca discuti cu persoana respectiva si ea insearca sa se schimbe, gata totul va fi bine. Cand simti ca pur si simplu nu mai e la fel sau vezi ca poate ai facut o greseala sau ceva, e logic sa vrei sa inchei.
Eu vad lucrurile asa: cand el/ea iti spune "te iubesc", vorba aia trebuie sa trezeasca ceva in tine. Adica sa te simti mai bine, macar pe moment, sa zambesti fara sa-ti dai seama, sa iti bata inima mai tare sau orice alta reactie de genul..

[Jennifer L. Campbell]

Am citit totul cap-coada si am ramas cu gura cascata.Aveti foarte multa dreptate..adica daca spui niste lucruri care de fapt nu sunt total adevarate doar ca sa te minti pe tine insuti e urat..deoarece dupa aceea cand vei reveni cu picioarele pe pamant si iti vei da seama ca nu este defapt cum vrei sa crezi, durerea va fii mult mai mare decat daca spuneai lucrurilor pe nume de la inceput.
Gelozia strica relatiile, dar esti gelos deoarece o iubesti enorm pe aceea persoana.
Mie una mi se pare o prostie foarte mare sa fii cu cineva, dar cand nu iti mai place de el sa nu ii spui deoarece crezi ca il ranesti.Daca stai asa cu el in continuare, suferi si tu, si o data si`o data isi va da seama si va suferii si mai mult ca ai stat cu el doar asa...
Cand iubesti cu adevarat o persoana o poti ierta si de un milion de ori, dar in momentul cand ea iti greseste de atatea ori..este si logic ca nu mai tine la tine, ca altfel nu ti`ar fi gresit..si trebuie sa termini relatia..

[Isabella River]

Gelozia strica relatiile, dar esti gelos deoarece o iubesti enorm pe aceea persoana.

Da. Si e normal sa fii gelos uneori. Dar cand exagerezi, deja ceva nu e bine. E ok sa glumesti putin pe tema asta gen "Ahaa. Ai vorbit cu X. Dar tu tot al meu/a mea esti. " cand faci ceva de genul, e dragut, poti spune. Sau cand esti gelos, dar stii sa nu faci din asta mare lucru, asa incat persoana iubita sa nu se simta aiurea si sa vada ca ai incredere. Atunci esti gelos pentru ca o iubesti.
Dar cand te superi aiurea pe persoana iubita pentru ca altcineva se da la el/ea.. este cea mai mare greseala. Mai ales daca iubitul/iubita ta nu ii raspunde in niciun fel. Cand deja al tau/a ta se da la altcineva.. atunci intervine cu adevarat problema.
Gelozia e ca o boala pe creier. Si o data ce o ai, e foarte greu sa scapi de ea. Dar nu imposibil. In schimb, parerea mea este ca daca nu poti pur si simplu sa scapi de ea, ar fi mai bine sa te abtii de la anumite faze si comentarii..

[Danıel Graʏ]

Bine, am înţeles, suntem bipezi. Ştim să ne prăjim cartofi pai. Ştim să numărăm până la 10 în germană. Dar suntem ceea ce suntem pentru că simţim, pentru că avem emoţii. De aici am putea pleca şi am putea spune că, deoarece avem emoţii, suntem supra-oameni. Pentru că emoţiile te blochează uneori. Şi indiferent de câte cuvinte ai avea în geamantanul agăţat de neuroni, nu găseşti niciodată cheia atunci când ai nevoie să îţi exprimi furia, frica, dragostea. „Sunt nervos de mor”, „Mi-e frică de fac pe mine”, „Te iubesc ca un nebun” sunt doar câteva exemple de cât de limitat este vocabularul nostru atunci când vrem să ne transmitem trăirile. Te blochezi şi nu mai ştii ce cuvinte să foloseşti când dai de emoţile astea. Citeşte tu câte cărţi vrei, aleargă pe câte pagini de internet găseşti şi tot nu o să fii în stare să spui exact ceea ce simţi. Ai cuvintele în tine, dar nu ştii cum să le foloseşti. Sunt cuvintele tale, proprii, pe care nu le mai are nimeni. Ai un vocabular inaccesibil închis în tine. Eşti propriul tău DEX, dar eşti orb, iar cartea nu e scrisă în Braille. Şi-atunci începi să divaghezi, să rosteşti orice îţi vine în minte, încerci să fii cât mai plastic, dar nimic. Nu îţi ies din gură decât câteva cuvinte tocite, folosite de atât de multe ori încât au murit. Le simţi aroma în aer şi nu ştii cum să scapi de ea. Mai arunci un ochi în câte-o carte să vezi ce mai găseşti. De altfel cărţile nu sunt decât nişte revolte. Nişte oameni cu mult timp liber şi foarte revoltaţi pe ei înşişi încearcă să-şi extragă din ei înşişi cuvinte nemaiauzite, expresii nemaîntâlnite, trăiri inimaginabile. În dragoste e cel mai greu. Ai nevoie de un efort supraomenesc pentru a găsi cuvinte potrivite pentru a-ţi dovedi iubirea. Ce te faci când nu le găseşti, sau, mai rău, ce te faci când le găseşti prea târziu?

Am fost dezamăgit de câteva ori şi dragostea pt. mine nu mai înseamnă mare lucru ..dar tind să cred, că o v-oi găsi ..pe EA ..şi atunci pot privi totul dintr-o altă perspectivă.