some love

[Alice Morris]

Daniel, ai scris niste cuvinte foarte frumoase Si referitor la lipsa de cuvinte atunci cand vrem sa ne exprimam sentimentele, in special iubirea, as vrea sa mentionez ca iubirea nu e definita de cate motive pentru care il iubesti pe celalalt gasesti, ci inseamna sa nu'ti gasesti cuvintele, pentru ca iubesti prea mult ca sa sintetizezi totul in niste vorbe.
Si nu trebuie sa'ti pierzi speranta cand vine vorba de dragoste, pentru ca vei gasi intr'un final pe cineva care e facut pentru tine

[Raizen Isildur]

Bine, am înţeles, suntem bipezi. Ştim să ne prăjim cartofi pai. Ştim să numărăm până la 10 în germană. Dar suntem ceea ce suntem pentru că simţim, pentru că avem emoţii. De aici am putea pleca şi am putea spune că, deoarece avem emoţii, suntem supra-oameni. Pentru că emoţiile te blochează uneori. Şi indiferent de câte cuvinte ai avea în geamantanul agăţat de neuroni, nu găseşti niciodată cheia atunci când ai nevoie să îţi exprimi furia, frica, dragostea. „Sunt nervos de mor”, „Mi-e frică de fac pe mine”, „Te iubesc ca un nebun” sunt doar câteva exemple de cât de limitat este vocabularul nostru atunci când vrem să ne transmitem trăirile. Te blochezi şi nu mai ştii ce cuvinte să foloseşti când dai de emoţile astea. Citeşte tu câte cărţi vrei, aleargă pe câte pagini de internet găseşti şi tot nu o să fii în stare să spui exact ceea ce simţi. Ai cuvintele în tine, dar nu ştii cum să le foloseşti. Sunt cuvintele tale, proprii, pe care nu le mai are nimeni. Ai un vocabular inaccesibil închis în tine. Eşti propriul tău DEX, dar eşti orb, iar cartea nu e scrisă în Braille. Şi-atunci începi să divaghezi, să rosteşti orice îţi vine în minte, încerci să fii cât mai plastic, dar nimic. Nu îţi ies din gură decât câteva cuvinte tocite, folosite de atât de multe ori încât au murit. Le simţi aroma în aer şi nu ştii cum să scapi de ea. Mai arunci un ochi în câte-o carte să vezi ce mai găseşti. De altfel cărţile nu sunt decât nişte revolte. Nişte oameni cu mult timp liber şi foarte revoltaţi pe ei înşişi încearcă să-şi extragă din ei înşişi cuvinte nemaiauzite, expresii nemaîntâlnite, trăiri inimaginabile. În dragoste e cel mai greu. Ai nevoie de un efort supraomenesc pentru a găsi cuvinte potrivite pentru a-ţi dovedi iubirea. Ce te faci când nu le găseşti, sau, mai rău, ce te faci când le găseşti prea târziu?

Am fost dezamăgit de câteva ori şi dragostea pt. mine nu mai înseamnă mare lucru ..dar tind să cred, că o v-oi găsi ..pe EA ..şi atunci pot privi totul dintr-o altă perspectivă.

Nici nu trebuie sa spui nimic. N-ai nevoie de cuvinte. As putea la fel de bine sa fiu mut si tot ar stii ca o iubesc.. indiferent ca ii spun asta sau nu.

[Danıel Graʏ]

Nici nu trebuie sa spui nimic. N-ai nevoie de cuvinte. As putea la fel de bine sa fiu mut si tot ar stii ca o iubesc.. indiferent ca ii spun asta sau nu.

Când am scris cuvinte, nu mă refeream strict la vorbe. O privire, o mică atenţie, orice. Nu trebuie doar să simţi, ci să o şi arăţi când este nevoie ..fiindcă ceea ce simţim e de cele mai multe ori abstract. Totul trebuie să fie în echilibru, iar echilibrul acesta e cel mai greu de menţinut.

[Raizen Isildur]

Pai oricum sentimentele sunt ceva abstract. Nu e ceva ce poti atinge sau intelege foarte bine. Cat despre echilibru, nu stiu ce sa zic, eu cred ca vine de la sine. Asa e lumea facuta. Nu trebuie sa-ti bati capul cu asta.

[Isabella River]

• Stiu ca s-a mai discutat, insa.. care e parerea voastra despre relatiile la distanta ?

[Matt I. River]

Deci practic, sunt super faine ! :>

[Isabella River]

• Mhm, parerea ta o stiu.

[Ivy Thibault]

• Parerea mea despre relatiile la distanta este ca nu merg decat daca ai gasit ACEA persona, asa cum v-ati gasit voi, unul pe altul ><. Ma gandesc ca e greu, sa stati atat de mult timp despartiti, vorbind doar pe Skype, sau la telefon, dar poate ca asta va ajuta si sa pretuiti mai mult momentele pe care le aveti impreuna. Nu cred ca orice relatie rezista la distanta, pentru ca atunci apare neincrederea si gelozia, si tot atunci apare si tradarea si celalalte chestii.
  Si desigur ca fiecare trebuie sa fie loial celuilalt, chiar daca sunt multi kilometrii intre ei. Si asta nu se poate decat daca dragostea e adevarata.
  

[Isabella River]

• Indeed, apare neincrederea si gelozia la un moment dat - este inevitabil, oricat de calm ai fi de fel, dar tot ce trebuie sa faci este sa stii sa controlezi asta. Hmm, imi amintesc ca acum un an, poate mai mult, eram eu ingrijorata din nu mai stiu ce motiv si ma plangeam la Raizen, iar el mi-a spus: "Ok, am inteles. Acum numara pana la 5 si calmeaza-te. Stii ca niciodata n-o sa vrea pe altcineva."
  Ma rog, asta nu inseamna ca *boom* dispare sentimentul acela, insa te ajuta.
  
  Eu stiu ca amandoi ne-am schimbat, pentru ca.. well, au trecut doi ani si doua luni, el face 18 ani in curand, eu 16, dar ce ma bucura cel mai mult este ca sentimele noastre au ramas aceleasi. Poate doar sunt mai puternice acum.
  Si mai este un an si va fi la facultate, mult mai aproape de mine si voi putea sa-l vad in fiecare saptamana. Iar acum ca mai sunt fix trei saptamani pana sa il vad din nou..
  
  Dar daca ar fi sa pot da timpul inapoi si sa pot schimba ceva - nu as face-o. Tot pe el l-as alege.

[Matt I. River]

@^ Nu-i asa ca e scumpa? Daa estee! :>

Well, cred ca nu are rost sa mai spun ce parere am despre relatiile la distanta, din moment ce "particip" la una. :> Are avantajele si dezavantajele ei. Daca ar fi sa aleg intre la distanta pentru un timp, apoi impreuna, si impreuna direct, as alege prima varianta, din motive evidente. Ai timp sa iti cunosti partenerul, ai timp sa vorbesti cu el (cam asta faci mai mereu), sa il intelegi pe deplin si sa vezi o alta fata a sa, daca pot spune asa. Important este sa va potriviti, ca atunci cand va intalniti, sa fie totul bine. Si, desigur, schimb de poze, ca sa nu apara surprize.

La noi a fost si este totul bine si asa cum a spus si Isabella, nu as schimba nimic. Absolut nimic.