In your imagination

[Lucas Sasha Neitzke]

Just me and India

Nu stia de ce insa ii venise in minte doar acest loc pe care obisnuia sa-l viziteze cam des in ultimul timp, deci, aici si aparuse cu micuta domnisoara pe capul sau, ar fi trebuit sa o arunce undeva in timpul disparitiei si vedea ea unde nimerea insa nu era el chiar atat de dur si nesimtit, cel putin nu voia sa fie asa in special cu ea, care ciudat, nu-i facuse nimic ca sa-l infurie...exceptie intamplarea pe care o avusese cateva momente in urma. Nu o elibera din bratele sale, tinand-o doar cu o singura mana cu cealalta libera ii mangaie obrazul fierbinte. Rase nebunesc auzindu-i replica..ii luase ceva timp sa-si dea seama ca nu-i pasa de ea. Slabi stransoare in cele din urma lasand-o libera. Sincer vorbind, esti naiva si poate un pic cam proasta daca te doare...nu ar trebui sa-ti pese.Ultima parte o sopti incet la urechea ei indepartandu-i in acelasi timp o suvita de par rebela. Isi dezlipi ochii de la ea spunandu-i cu duritate si raceala in glas. Esti libera sa pleci...daca asta vrei cu adevarat. Ii facu scurt cu ochiul, ea dorea sa fie alaturi de el, ce pacat ca nu putea sa recunoasca acest lucru. Iar tu vrei sa stai aici...cu mine...nu-i asa? Zambi sarcastic, insa chiar si acel zambet prefacut era atragator.

[Isolde du Maurier]

India rosi, auzindu-i ultimele cuvinte. Avea dreptate, insa nici ea nu stia de ce ii pasa, si de ce dorea sa stea in compania acestui om, care ei bine, nu o trata prea frumos. Cel putin ea nu gandea asa."Da, stiu ca sunt o proasta, dar nu inteleg ce se intampla cu mine. O singura data m-am mai simtit in asemenea hal, si ei bine, nu a fost o intamplare cu final fericit. ", spuse ea, inclestandu-si maxilarul pentru a nu vorbi mai mult decat trebuia. Insa amintirea ii reveni in minte, iar ochii ei caprui si mari se umplura de lacrimi. Inima incepu sa-i bubuie, de o simtea ca pe un tun, iar ochii ii cautau privirea, insa se intoarse, si isi ascunse capul in intunericul noptii, stergandu-si pleoapele care oricum nu aveau de gand sa dea drumul lacrimilor. Si in plus, nu vroia sa o vada, si sa creada ca mai e si plangacioasa, ceea ce nu era adevarat, pentru ca ea plangea foarte rar.
Isi aminti de ce i se intamplase acum 1 an, cand i se intamplase exact ce i se intampla acum. Doar ca totul sfarsise mult mai rau, cu o India trista si cu 'broken heart and still in love', si un baiat nepasator si arogant. Incepu sa-si tarsaie picioarele, indepartandu-se, pentru a-si da seama ca habar nu avea unde mergea. Se opri in fata unui bar, si dupa ce-i arunca o ultima privire nefericita, disparu inauntru.

[Lucas Sasha Neitzke]

Se incrunta zarindu-i ochii umpluti cu lacrimi, deci reusise sa o raneasca zdravan, cum facea si cu restul persoanelor pe care le intalnea, insa uitase un lucru, ea era o fata si ea...il sarutase, inchise ochii oftand in acelasi timp, daca era adevarat ceea ce gandea in acel moment atunci o incurcase rau de tot. Inghiti cu greu o farama de saliva uitandu-se vinovat la India care se indeparta de el cu fiecare secunda. Avea nevoie de o replica..doar una, fara ea, nu putea sa-i ofere nimic mai mult decat niste vorbe nesuferite, vorbe care o raneau, din ce in ce mai mult, iar el se purta ca un dobitoc, continuand cu sarcasmul la adresa ei. Isi miji ochii urmarind-o pana in barul in care intrase, deschise usa... nu arata prea fericita, ca si putinii oameni care se aflau acolo..Niste indivizi se holbau la ea cu ochii lacomi, unul indraznind sa se aprope de ea pe la spate. Grabi pasul si il apuca de camasa tragandu-l inapoi..Daca te mai uiti la ea...crede-ma ca nu o sa mai vezi nimic dupa aceea. Ii spuse el ochii aproape iesindu-i din orbita la cat de furios era. Se intoarse inspre India, cuprinzand-o de la spate si soptindu-i bland. Sa plecam...locul tau nu este aici. Nu avea de gand sa o ia cu forta, daca voia putea sa iasa de acolo impreuna cu el, daca nu...avea sa stea acolo langa ea pana se va plictisi si va iesi singura.

[Isolde du Maurier]

Fata se uita cu ochi uimiti la el. Oare chiar se intorsese dupa ea? Ceea ce era ciudat, din moment ce lui evident nu-i pasa catusi de putin de ea. Sau nu? Se uita nehotarata la bar, si la omul care dorise sa..nu stia ce, si nici nu vroia sa se gandeasca. Apoi, se uita iar la Sasha, si ofta.
"Bine, ai dreptate. Aici nu e locul meu. Dar orice minut petrecut in plus in prezenta ta nu-mi face bine. Asa ca, voi ramane aici, facand ca oamenii astia, inecandu-mi amarul.", spuse ea si intra in bar, asezandu-se la o masa intunecata, si comandandu-si o cafea tare, care spera s-o trezeasca. Isi inclesta iar maxilarul, incercand sa nu se gandeasca la nimic altceva. Apoi isi dadu seama ca o cafea nu o ajuta, si isi comanda un whisky. Bautura era noua si ciudata pentru ea, si o ametea destul de rau. O dadu cu mana la o parte, si reveni la cafea.

[Lucas Sasha Neitzke]

Se aseza imediat langa ea privind-o suspicios, cu ochii mijiti si plini de ura, ce-i drept ii parea destul de rau ca nu-l ascultase, dar ce putea face? sa o ia pe sus cu forta nu era o alternativa, insa ar fi putut sa o convinga frumusel sa mearga cu el, problema era ca el nu stia sa vorbeasca frumos. Amar? ce amar? Era perfect constient de ce putea sa-i fac bautura din acest bar, ori sa o otraveasca ori sa o otraveasca...deci doar asta putea sa-i faca avand in vedere cat de frageda era si deasemenea faptul ca era o domnisoara. Inghiti in sec privind-o cum incearca sa para o fetita care tocmai fusese ofensata. Ofta adanc, si se ridica. Nu ai de cat...m-as mira daca ai iesi din barul asta intreaga. Clatina usor din cap si pleca...iesind din bar isi aprinse o tigara in drum..insa o arunca imediat pe jos. La naiba cu ea. Se referise si la fata si la tutun. Se opri..iar in secunda urmatoare era deja din nou intrat in bar...la spatele Indiei.
O insfaca brutal de brat tarand-o dupa el intr-un un hol din incaperea respectiva. Erau singurii pe acolo cand o izbi cu putere de un perete si se pozitiona langa ea sarutand-o apasat, furia si ura fiindu-i clar simtita. Opri repede sarutul pentru a o mangaia usor pe obraz cu dosul palmei.

[Isolde du Maurier]

India il privi cum iesi si pufni in sinea ei. Nu se imbatase niciodata, si vroia sa vada cum e, pana la urma, ce putea pati? Avea bagheta la ea, si oricum, omul beat e si mai intaratat. Azkabanul nu o putea inlantui. Era clar, nu avea ca sa pateasca prea rau. Ridica iar paharul cu alcool si il ridica pana la nivelul buzelor, oprindu-se cand cineva se holba la ea. Insa, curand isi dadu seama ca nu la ea, ci...mai sus de ea. Pana sa apuce sa ridice capul, simti o durere in brat cand cineva o trase de la masa. Simti parfumul familiar, si se mira de ce se tot intorcea. Poate ca se inselase si chiar ii pasa de ea. Era putin probabil, insa era o alternativa.
Fu trantita de perete, iar in clipa urmatoare nu stiu altceva decat buzele lui, strivindu-le pe ale ei. Insa nu-i placea acest mod de sarutat brutal, si se uita la el urat, in clipa cand se opri, si incepu s-o mangaie pe obraz. Privirea ei era confuza, nici ea nestiind daca mai era in stare sa inteleaga tot ce se petrecea.
"Spui ca nu-ti pasa, dar continui sa te intorci. Asta inseamna ca totusi iti pasa." sopti ea, cu speranta in glas si duiosie in privire, prinzandu-i mana intr-a ei, si incercand sa descifreze misterul.

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu o privea in ochi si nici nu o lasa sa-i vada ochii sai care ascundeau minciuna....ce-i drept ii pasa de ea, insa doar dintr-un motiv..nu voia sa fie din nou vinovat de nefericirea unui om, nimic mai mult...iar acel sarut rece...era defapt rece insa pacat sau mai bine zis norocul sau ca ea nu observase acel lucru. De ce se intorcea? ei bine, nu-i placuse felul in care toti se holbau ca niste canibali la ea fiind gata sa o manance in urmatoarea clipa. Se indeparta un pic de ea..gata sa dea inapoi si sa pecetluiasca acel sarut ca fiind unicul, hotarit sa nu-l mai repete niciodata.
O elibera incet, ca mai apoi sa o cuprinda brusc din nou in bratele sale lipind-o usor cu spatele de perete. Crede-ma...nu-mi pasa. Ii sopti el incet la ureche si incepu sa-i sarute gingas gatul pornind de la baza, ridicandu-se in sus pana la ureche. Ii inhala parfumul sau care ii placea... Cu o mana libera ii intoarse capul oferindu-i un alt sarut mai lung dupa ureche...nu-si mai amintea de cand nu avusese o fata in mainele sale, de cand buzele sale atinsesera pielea feminina...iar India, poate daca s-ar fi chinuit putin..insa, nu...prefera sa o tina proape doar pentru a o apara...cat timp o sa-i mai joace fluturii in cap si o sa constientizeze cat de dura este lumea...si cat de dur este el.

[Isolde du Maurier]

Iar o intepatura in mandria ei. Isi lasa capul in jos si se indeparta, vrand sa plece, insa se intoarse, lasandu-se sarutata de el. Nu putea spune ca ii placea, stiind ca el cu siguranta nu o facea din...dragoste sau ceva, insa se simtea placuta. Macar atat. Isi baga mana in parul lui ciufulit, apucandu-l si tragandu-l incet, apoi eliberandu-i-l, si cautandu-i gura, sarutandu-i-o cu lacomie.
"Oare?", ii raspunse la singurele cuvinte pe care le scosese de cand venisera aici. Isi puse fruntea pe pieptul lui si lasa o lacrima fierbinte sa-i curga pe obraji. Acum era sigura ca istoria se repeta. O sa ramana iar India cea cu inima franta, retrasa si ciudata. Prostuta. Imbecila. Fraiera. Ticaloasa. Copilaroasa. Ignorata. Ignoranta. Snoaba. Isi inclesta pumnul si se aseza in fund pe hol, cu genunchii la piept si cu barbia pe ei.

[Lucas Sasha Neitzke]

Ofta..ii facea rau, si chiar fiind constient de acest lucru tot continua sa o sarute fara pasiunea de care era in stare sa o faca. Vazand-o asezata jos, lua loc in fata ei strangandu-i in acelasi timp mainele intr-ale lui, le duse la gura si le saruta dulce, privind-o in ochi observa pe fata ei o lacrima scurgandu-se incet pe obrazul ei rumen. Duse mana dreapta la ochiul fetei si ii culese micul strop de apa sarata. Spune-mi...ce te doare..te rog, spune-mi. Nu obisnuia sa folosasca si "te rog" in cuvintele sale, tot timplul trebuia doar sa spuna ceva intr-un mod foarte elegant si primea ceea ce dorea insa acum, era alta poveste. Nu voia sa-i faca rau, in nici un caz..si nici nu voia sa-i faca altcineva rau, s-ar fi bucurat enorm daca ar vedea-o intreaga si nevatamata acasa la ea...totusi se simtea responsabil de faptul ca o aduse aici. Plus la asta voia sa se asigure de un lucru inainte de a-si lua ramas bun.

[Isolde du Maurier]

India se uita la el, cand se aseza langa ea. Zambi, dar cu un zambet amar, pe care nu dorise niciodata sa-l infatiseze pe chipul ei frumos. Isi lua mana dintr-a lui si spuse cu glasul ragusit.
"Daca tii mortis sa aflii...Uite, stiu ca pare prostesc, si au trecut doar cateva ore de cand te cunosc, si poate ca sunt eu idioata, dar asta sunt, si nu ma pot schimba. Presupun ca-mi place de tine. Nu stiu de ce, pentru ca nu o meriti, esti un ticalos si jumatate, dar...chiar imi place de tine. Si acum nu vreau sa-ti fie mila de mine, asa ca poti sa pleci. ". Ofta si isi lipi capul de perete, intinzandu-si in fata picioarele, si incercand sa-si elibereze mintea, inchizand ochii.