Late in the night

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie & Sayoko

Tresarise in clipa in care ceasul sau anuntase ora 00:00. Ranjise multumita. Cat asteptase acest moment, acum era cel potrivit. Isi luase Pelerina Neagra, dar si cea Invizibila uitandu-se inca o data prin dormitorul sau daca totul era in regula. Un singur detaliu mai lipsea si putea sa se indrepte catre Sectorul Interzis. Gluga pusa .. nu ii luase mult sa aiba aceasta reactie, dupa care iesise din turn inchizand bine usa in urma sa si totodata in liniste.

Isi daduse ochii peste cap. De cand astepta acest moment ..? sa fie din nou eleva si sa poata intra prin 'efractie' in biblioteca? Si mai exact spus in Sectorul Interzis. Chicotise la acest gand si patrunse cu usurinta in incinta bibliotecii.

Desi stia ca la acea ora nu prea putea sa fie nimeni acolo privise precauta in jurul sau. Chiar voia sa verifice orice urma de persoana. Spera sa nu dea de bucluc, cel putin nu din prima ...

[Asaki Sayoko]

Sprijinită de un raft cu cărţi care fremătau ciudat, în picioare, la lumina caldă a unei Lumânări Plutitoare vrăjite în aşa fel încât doar ea vedea lumina, fata de origine niponă copia liniştită un desen dintr-o carte pe care o sprijinise, deschisă la pagina cu pricina, de raftul din faţa ei.

Cum creionul ei aluneca pe hârtie ca o fâşie de mătase pe o alta, şatena putu jura că aude pe cineva apropiindu-se şi, fără să-şi dea seama, stinse lumânarea. Pisica ghemuită pe raftul din spatele ei, ceva mai la stânga de locul de care se sprijinea, lăsă urechile pe spate şi închise ochii, pentru ca strălucirea lor chihlimbarie să nu o dea de gol pe stăpâna ei.

Sayoko zâmbi. Datorită lejerităţii cu care se mişca, în absolută linişte, intrase în sectorul interzis având ca singur ajutor din partea magiei Lumânarea Plutitoare, pe care o aprinsese doar când ajunsese unde stătea acum. Ceea ce, dacă te gândeai, era puţin. Însă acum, cu această a doua persoană, să spele putina insesizabil avea să fie dificil.

Adora provocările!

[Rosalie Vivienne Alden]

Nici bine nu intrase in Sectorul Interzis, caci batai de aripi se auzisera in spatele sau. Se strambase. Stia despre ce era vorba. Sabri .. care ii perturba din nou linistea. Voia sa o goneasca din acel loc, insa nu putuse sa nu se gandeasca la cat de mult ar fi regretat apoi. "Hai si tu atunci.." Atat asteptase micuta faptura pentru a avea permisiunea oficial de a se aseza pe umarul sau. "Dar fara zgomote!" , ridicase Rosalie usor tonul la ea. Se indreptase catre masuta dintre doua rafturi si .. observase o persoana cunoscuta de curand.

"Hey, Sayoko!" , rostise ea fara sa se gandeasca la faptul ca tocmai isi distrusese intrarea prin efractie si cotrobaitul prin acest sector fara nimeni prin jur.

Sabri isi ridicase o aripa in semn de salut catre pisicuta Soimencei. Surase usor bagand de seama faptul ca isi mai schimbase comportamentul fata de animalul fetei.

[Asaki Sayoko]

-Tu? făcu şatena, în chip de salut. Da, bună...

Fără să mai spună ceva, aprinse lumânarea şi scoase creionul minuscul înfipt în suportul special de lemn. Observă că paginile alunecaseră mult spre stânga, aşa încât acum privea un cu totul alt desen. Se duse şi, trecându-şi degetele peste muchiile subţiri, dintr-o singură mişcare reveni la pagina 247, de unde copiase pe jumătate efectul unei vrăji asupra sistemului circulator al ţintei.

Privi cruciş creionul şi-l băgă înapoi în buzunar. Reluându-şi locul, scoase un altul şi începu să deseneze intuitiv, fără a-şi muta privirea de la carte la foaia ei.

[Rosalie Vivienne Alden]

Facuse o scurta pirueta fiind dispusa sa plece, caci observase reactia rece a colegei sale de la Ochi-de-Soim. Strambase din nas gandindu-se ca daca asa se intelegea cu colegii de casa cum este cu restul? Suspinase atat de usor incat nu lasase pe nimeni sa auda acest gest. Se uitase la Sabri care parea oarecum dezamagita si se intorsese cu spatele la Sayoko si pisica stand pe umarul Rosaliei cu fata catre cealalta parte.

Se razgandise. Doar nu avea de ce sa plece .. era seara in care avusese timp sa intre in biblioteca, mai ales in Sectorul Interzis. Ii intoarse spatele alegandu-si o carte despre Voldemort care era vrajita scriindu-i numele intr-o alta limba pentru a nu ajunge oricine la ea si se asezase la o alta masa la doar vreo doi, maxim trei pasi decat Soimeanca.

[Asaki Sayoko]

Fata zâmbi nesigur. Celeilalte nu-i convenise reacţia ei... Eh, mare păcat. Adică, aşa făceau toţi. Ceea ce mulţi considerau un fel de a fi caracteristic ei şi ostil, era de fapt un comportament pe care îl aborda faţă de majoritatea prietenilor ei. Era o persoană mai închisă, nu avea ce face.

Gândindu-se puţin, constată că era totuşi o persoană ciudată. Era periculoasă când era calmă, nu când era nervoasă. Era mai de încredere atunci când ascundea adevărul şi o mai bună prietenă atunci când era distantă. Dădu câteva pagini mai în urmă şi scoase din buzunar o cutiuţă cu pasteluri, începând să coloreze desenul cu pricepere, pentru a-i da o notă tridimensională.

[Rosalie Vivienne Alden]

Isi mutase privirea de la coperta neagra inspaimantatoare incrustata cu un sarpe verde de jad pe ea catre prima pagina a cartii. Nimic din ceea ce nu stia .. si ceea ce era ciudat era faptul ca incepuse cu moartea sa , nicidecum asemenea unei bibliografii unde se incepea cu viata celui despre care se scria. Rasfoise cateva pagini in graba pentru a observa modul in care cartea era scrisa. Nu ii displacea, deci se intorsese deodata la primele pagini si incepuse sa citeasca ignorand-o pe Sayoko.

Sabri statea pe umarul sau, insa devenea din ce in ce mai impacientata. Nu stia ce sa ii spuna .. daca sa o certe sau nu. Nu considera ca era momentul potrivit. Mdeci clar .. nu era seara pe care si-o dorise si nici nu putea sa inspecteze intreg Sectorul cu Soimeanca stand la doar o masa departare de ea.

[Asaki Sayoko]

Când termină de desenat, îşi deprinse plictisită părul şi începu să se joace cu el, cu o atitudine puerilă. vorbind, în acelaşi timp, cu pisica.

"Oare ce face aici?"
"Evident, voia să fie... autodidactă pe tema celor conţinute de cărţile de aici, dar cu tine nu poate. Te teme c-ai s-o torni."

Aşezându-şi cu grijă bluziţa de mătase albă cu m-neci scurte şi cu o dantelă subţire în talie, pentru a cărei frumuseţe delicată renunţase la vestele de blugi şi la pelerina neagră - lucru nu tocmai practic în vederea unei intrăti neautorizate undeva, pentru că albul ca zăpada aproape făcea lumină - Sayoko râse.

"Deloc logic. Eu nu aş putea şti că era aici decât prin propria prezenţă. N-aş declara nimic care să mă incrimineze..."

[Rosalie Vivienne Alden]

Rasfoia in continuare cartea despre Lordul Intunericului, insa incepuse sa se plictiseasca si o inchise involuntar printr-o usoara trantire a copertei. Se ridicase de la masa si se lovise usor de piciorul acesteia strigand un 'Auch usor infundat. Isi daduse ochii peste cap. De ce mereu trebuia sa fie atat de neatenta, atat de aiurita? Luase romanul biografic si se indreptase catre raft.

Facuse o vraja pentru a nu-si da nimeni seama ca il luase de acolo si la intoarcere se gandise ca totusi ar fi meritat sa vorbeasca cu Sayoko. Cu pasi marunti pasise catre ea. "Hei. Esti suparata cumva pe mine?" Era o intrebare stupida, caci nu ar fi avut de ce sa fie, insa totusi .. simtea nevoia sa o intrebe.

Nu vorbisera pana acum aproape deloc in acea seara.

[Asaki Sayoko]

-Nu. replică. Atitudinea mea are darul de a lăsa impresia asta.

Oftă neauzit. Colege sau nu, prietene sau nu după seara din Hambar, nu avea suficiente motive să-şi ia de-a fira-păr propria istorie pentru a o face pe Rosalie să înţeleagă de ce era ea aşa. Cert eraa că acel fel de a fi nu putea fi "îmbunătăţit". Oricum, funcţionase cu el timp de paisprezece ani şi tot el o adusese la Ochi-de-Şoim. Existau doar trei soluţii: Să o ignore, să o suporte sau să schimbe criteriile de sortare. Varianta cu criteriiile cădea din prima. Nici de ignorat nu poţi ignora pe cineva cu care te întâlneşti în medie de cinci ori pe zi, odată în Sala de Mese, pe urmă fiindcă aveţi amândouă nevoie la baie, apoi pentru că te duci la cursul predat de persoana cu pricina, pe coridor, pentru că ea se duce de unde tocmai vii tu şi, în final, sus, în turn, cu diverse ocazii. Ce să mai spunem de eventualitatea unei escapade nocturne.

Deci n-avea decât să o suporte. Zâmbi.

-Dacă vrei să cotrobăi pe aici, eşti invitata mea. Eu vorbesc atât de puţin din motiv că m-aş putea incrimina singură.