Late in the night

[Rosalie Vivienne Alden]

Chicotise usor. Desi nu obisnuia sa relationeze cu astfel de persoane, trebuia sa recunoasca in mare parte ca ii placea atitudinea Soimencei. "Ok, dar poti sa faci si tu asta. Doar stii ca nu te-as da de gol." , rase scurt Rosalie. Explicatia ei fusese de prisos, caci Sayoko stia cu siguranta ca nu ar 'da-o in gat' altcuiva. Pana la urma aveau o oarecare acoperire. Era profesoara, deci ar fi putut sa inventeze orice pentru a se scuza ca se afla tocmai aici.

"Haide, fa-o si tu. Doar nu ai de gand sa stai toata noaptea aici si sa desenezi." Batuse din picior impacientata. Se baza ca va alege sa o acompanieze pe colega sa de casa in cautarea unor carti mult prea interesante ca sa stea in rafturi prafuite de vreme.

[Asaki Sayoko]

-Ba chiar voi sta toată noaptea, copiind schiţa efectului unei vrăji interzise. Un grup entuziast de Cercetaşi m-a rugat frumos şi nu prea să le copii şi lor nişte cărţi de pe aici, sau, mă rog, doar desenele, cu mici precizări, eu având talent la asta, ceea ce e hilar, pentru că în general Cercetaşii au talentul de a nu intra în bucluc mai mult ca restul...

Se aşeză mai comod cu spatele lipit de raft, dădu pagina şi-şi luă o altă foaie bej-cenuşie.

-În plus, interesul meu faţă de aceste cărţi echivalează cu zero.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din umeri. Daca tot se intalnise cu Sayoko tocmai aici macar sa stea de vorba cu ea, desi era destul de greu sa poarte o conversatie cu fata de la Ochi-de-Soim. Nu prea aveau ce sa vorbeasca si din pacate acesta era adevarul, insa va trebui sa faca un efort, caci un lucru era sigur: nu voia sa fie data de gol, insa nu voia nici sa se simta nevoita sa plece din Sectorul Interzis pentru a o lasa pe eleva cealalta in linite.

Se asezase pe un scaun la aceeasi masa la care statea Soimeanca si ii spusese. "Atunci presupun ca nu te va deranja daca voi lua si eu un loc aici." Ei,poate i-ar fi spus ceva .. dar era prea tarziu. Isi ocupase locul si spera sa nu se supere pentru acest lucru si sa plece.

[Asaki Sayoko]

OOC: Rosalie, fii atentă. Sayo se sprijină de un raft, nu stă la masă.

BIC:

-Nu mă deranjează, zâmbi ea. Dar cred că eu şi lipsa mea de cooperare îţi stăm în gât.

Îşi plimbă degetele peste cotoarele cărţilor din raft şi dădu de una oarecum agresivă, care o elctrocută, luând-o aşa de tare prin surprindere, încât şatena răspunse involuntar atacului, dându-i foc cărţii. Paginile şi coperţile din piele arseră în clipa care, pentru asiatică, păru o veşnicie, dar apoi, în gumul care se ridica din cenuşa care rămăsese, manuscrisul pur şi simplu răsări la loc.

-Nu cred...

Deşi, aşa cum spusese, nu era interesată de cărţile interzise, care-şi păstrau acest statut cu un motiv foarte bun, ceea ce tocmai se întâmplase o intriga. Luă mecanic cartea de pe raft şi se aşeză la masă.

-Măi să fie...

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se uitase curioasa la Sayoko. Chiar voia sa afle ce scria in acea carte insa nu avea dreptul sa ii spuna nimic Soimencei atat'a timp cat ea descoperise prima cartea. Oftase, dar isi revenise repede dandu-si seama ca va putea sa cerceteze si ea cartea mai tarziu. Se uitase la coperta care parea destul de .. dubioasa, in caz ca se putea spune asa. Voia sa afle cat mai repede detalii despre acel volum.

"Ei ? Ce e asa de interesant de te-a facut sa iti calci peste principiu si sa urmaresti o carte interzisa ? Huh? Chicotise usor, desi devenise apoi din nou serioasa. Ar fi fost cazul. Nu voia ca eleva de la Ochi-de-Soim sa o considere batjocoritoare.

[Asaki Sayoko]

-E despre... Mda, e despre ceva care mă priveşte în mod personal. Vezi tu, magia e şi ştiinţă. Adică, vrăjitorii sunt oamenii care-şi pot controla întregul creier, nu doar 10 procente. De exemplu: Moleculele se încălzesc prin vibraţie. Faptul că ne controlăm tot creierul ne permite nouă, prin prisma unei baghete - mie şi fără - să le facem să vibreze atât de repede, încât iau foc. Prin această carte descopăr chiar acum legătura între magie şi a doua mea natură, şi anume că baza fiecăreia este ştiinţa, la care se adaugă capacitatea de a controla o mai mare parte a creierului. Dar deja am zis prea mult, numai că nu am de gând să mi-o ridic în cap pe şefa Casei fiind... "ostilă".

Începu să dea paginile din ce în ce mai repede, căutând cu înfrigurare ceva. Se opri abia atunci când grosimea teancului de pagini la care nici nu se uitase ajunsese de vreo trei degete.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ascultase cu atentie cuvintele colegei sale Soimence, caci era sigur ca orice informatie capcana putea sa ii fie de folos in caz ca voia sa afle ceva. Un zambet scurt ii aparuse pe buze gandindu-se ca totodata cand vorbea cu Sayoko trebuia sa fie extrem de 'pe faza' - dupa cum se spunea, deoarece vorbea repede. De multe ori vorbea putin, insa cand incepea .. era necesar sa prinda discutia de la inceput pentru a nu pierde firul epic. Chicotise usor. Prea batuse campii.

"Interesant .. si ce anume ai vrea sa afli?" , rostise Rosalie incercand sa faca cat mai placuta conversatia celor doua fete. Era aproape evident ca Sayo nu prea avea chef de discutii, insa dupa cum gandise si mai devreme: Rose nu avea de gand sa plece din biblioteca acum expres pentru a o lasa pe fata singura.

[Asaki Sayoko]

-Ţi-aş povesti şi ce caut, şi ce sunt, dar prea puţini vrăjitori sunt suficient de destupaţi să accepte printre ei pe cineva care aparţine simultan de o cu totul altă lume decât cea a magiei. Şi pereţii au urechi. Un lucru e însă clar. Nu sunt Vampir, Vârcolac, Centaur, Sirenă, nu am rude care să fie Iele şi, cu siguranţă, sunt o porţiune limitată de materie cu o consistenţă incontestabilă care strigă tare că n-am cum să fiu fantomă.

Privi fix o pagină, surprinsă. Luă o foaie şi începu să-i copie în viteză conţinutul. Un lucru nu înţelegea, totuşi. Conţinutul acestei cărţi nu avea nimic legat de magie neagră, vrăji periculoase sau personaje negative de-a lungul istoriei. Era un secret doar pentru ea, pentru că o privea. Atunci, de ce era aici?

[Rosalie Vivienne Alden]

Oftase, caci nu stia cum sa afle la ce se referea Sayoko si tocmai asta o intriga pe Rosalie. Ea de ce mereu trebuia sa afle ultima ceva care .. ei bine, parea destul de important?! Si mai era un lucru destul de grav .. se pare ca fata nu avea de gand sa ii spuna sau cel putin nu prea curand. In orice caz, la cat de apropiata era de pisicuta ei cu siguranta era ceva legat de animale. Apropo de aceste fiinte .. unde era Sabri? Se strambase. Uitase complet de ea pentru cateva secunde.

"Sabri, unde esti?" , rostise Soimeanca pe un ton destul de joc fiindca era sigura ca bufnita o auzea. O usoara bataie de pene si isi ridicase privirea. Bufnita de un alb imaculat a Rosei aterizase deasupra capului ei in graba. Chicotise.

[Asaki Sayoko]

Sayoko privi admirativ şi cu simpatie mica zburătoare albă, la sosirea căreia pisica alunecă precum o luminiţă portocalie şi fluidă din raft, pentru a o întâmpina.

Privi peste umăr înspre şatenă, cu un aer întrebător.

"Eu pot să-i spun?"
"Ce?"
"Ce eşti. Ce suntem."
"Dacă nu-i spune lui Rosalie."

Mulţumindu-i din priviri, Okuni se aşeză în faţa celeilalte Şoimence şi privind bufniţa cu ochii ei mari, perfect rotunzi, ca nişte picături de cerneală neagră pe o hârtie cu marginile-n flăcări, începu să-i vorbească, fără a scoate vreun sunet. Asiatica zâmbi. Se îndoia că pasărea avea să-şi ţină pliscul, dar nu conta. Unele lucruri se întâmplau cu un scop.