We’re in this together now

[Desiree Rose Goth]

• Incepura sa urce scarile catre Departamentul Misterelor la sugestia lui Ainsley - Desiree avea o vaga impresie ca colega sa Cercetasa nu va mai merge niciodata cu liftul, nu dupa ce se intamplase seara asta.
  - Deci, ce ai gasit despre parintii tai? o intreba Ainsley la un moment dat.
  Tanara o privi suspicioasa pe colega sa. Avand in vedere ca ea nu intrebase nimic despre ceea ce aflase in legatura cu Aria, crezuse ca nici Ainsley nu o va intreba despre ceea ce gasise ea. Insa raspunsul la intrebarea aceea parea deja inevitabil. Ofta scurt.
  - Am avut dreptate cand am facut presupunerea aceea, rosti Desiree, cu grija.
  - Ai facut o gramada de presupuneri despre ei.. nu doar una.

[Ainsley S. Everdeen]

• O vazu pe Desiree ridicand din umeri. Pentru o clipa, raceala ce se asternuse pe chipul ei disparu, fiind inlocuita de nesiguranta. Insa doar pentru o clipa.
  - Presupunerea ca ei ar fi fost Devoratori ai Mortii, spuse ea, incet.
  Tacerea se asternu in acel moment; doar pasii lor goi rasunand pe treptele din piatra mai reverberau in jur. Ainsley doar isi musca buzele timp de cateva secunde lungi, nesigura de ce sa spuna; cu siguranta ca Desiree s-ar fi lipsit de felicitari atunci.
  - Cum ai aflat de asta? replica ea, intr-un final.
  

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa pufni, nerabdatoare. De unde ar fi putut oare sa afle asta? Cautase doar intr-un singur loc, iar Ainsley fusese de fata. Exista un singur raspuns la intrebare.
  - In dosar, replica ea.
  Vocea nu ii era lipsita de sarcasmul obisnuit. Oricum, nu stia cum ar fi trebuit sa se simta la auzul vestii; poate dezamagita, intristata sau furioasa. In realitate, ea nu simtea nimic cand se gandea la parintii sai , tinand cont ca nici macar nu-si mai amintea de ei. In plus, se pregatise luni intregi pentru ce ar fi fost mai rau.
  - Ar trebui sa spun ca-mi pare rau? intreba Ainsley, nesigura.

[Ainsley S. Everdeen]

• Ii arunca o privire scurta lui Desiree in timp ce pasea pe o alta treapta. Aceasta se uita la ea cu o combinatie de ironie si exasperare asternuta pe chip; iar asta o facu pe Ainsley sa se intrebe din nou daca a facut ceva rau. Pentru o clipa, se simti ca si cand Desiree stia ceva ce ea nu avea habar.
  - Doar daca-ti pare rau cu adevarat, murmura ea. Si ma cam indoiesc, avand in vedere ca mie nu-mi pare rau de asa ceva.
  Ainsley ridica din umeri, avand grija sa nu-i cada foile impaturite in buzunarul blugilor. Incercase sa fie politicoasa , insa se parea ca Desiree lua totul in ras.
  - Mai e altceva ce incerci sa ascunzi? intreba Ainsley, pe un ton degajat.

[Desiree Rose Goth]

• Cine vorbeste, ar fi vrut sa-i spuna lui Ainsley, dar se gandi mai bine inainte sa rosteasca cuvintele. Capul o durea si simtea ca daca ar mai fi aparut o complicatie in noaptea aceasta, ar fi inceput sa dea cu pumnii de pereti din cauza frustrarii. Era de preferat sa pastreze reprosurile pentru dimineata urmatoare, cand va avea mintea limpede.. si va putea sa gaseasca argumente si mai bune pentru a se certa cu colega sa.
  
  Se abtinu sa ranjeasca la acel gand, fiindca stia ca Ainsley nu ar fi inteles.
  - Eu nu incerc sa ascund nimic, ridica ea din umeri. De fapt, chiar cred ca ar fi bine sa stii tot ce am aflat.
  Isi musca buzele cand isi aminti de partea despre Aria - bine, poate ca tot va exista ceva ce o sa-i ascunda lui Ainsley. Dar nu era nevoie ca Cercetasa sa stie.

[Ainsley S. Everdeen]

• Glasul Cercetasei sunase sincer; pana si Ainsley trebuia sa recunoasca asta. Isi aminti ce-i spusese ea lui Desiree cand o intalnise prima oara - ca o prietenie nu avea niciun rost daca era intretinuta cu minciuni. Fata de acum cateva luni, rolurile parca se inversasera; Desiree se oferea sa-i spuna colegei sale tot ce dorea sa stie, iar Ainsley incepuse sa ascunda din ce in ce mai multe lucruri. Nu aveai cum sa castigi.
  - Ascult, rosti ea.
  Terminara de urcat scarile pana la etajul trei, unde se afla incaperea unde trebuiau cele doua Cercetase sa intre. Coridoarele aratau deocamdata pustii; iar Ainsley presupuse ca Desiree nu va sti niciodata ca se intalnise cu unchiul sau in acea noapte. Vraja de memorie era eficienta.

[Desiree Rose Goth]

• Desiree rasufla adanc, intrebandu-se de unde sa inceapa. Era o informatie foarte simpla, insa pentru ea cuvintele erau atat de greu de pronuntat. Fiecare parca avea un ecou straniu in mintea sa. Cele doua Cercetase deja ajunsesera in fata Departamentului Accidentelor si Catastrofelor Magice inainte sa inceapa sa vorbeasca.
  - Ai avut dreptate, nu numai o presupunere de-a mea a fost adevarata, zise Cercetasa, incet. Am aflat ca ..parintii mei sunt morti.
  Inainte sa-i dea ragaz lui Ainsley sa inteleaga gravitatea cuvintelor sale, tanara impinse usa incaperii si intra inauntru; nu ar fi vrut ca Ainsley sa ii vada cumva expresia intiparita pe chip.

[Ainsley S. Everdeen]

• Oh, la naiba, se gandi ea.
  Colega sa pleca de langa ea inainte ca sa aiba macar timp sa-si ridice privirea; si , cand o facu, se asteptase ca sa vada expresia incarcata de superioritate a colegei sale. Insa reusi doar sa o vada cum pleca de langa ea , mergand cu pasi mari in incapere. Ainsley isi reveni insa destul de repede si intra imediat dupa ea, aprinzand si lumina totodata.
  - Cred ca acum ar trebui sa-mi para rau, nu-i asa? o intreba.
  Isi aducea insa destul de bine aminte de prima oara cand Desiree vorbise despre parintii ei ; si spusese ca nu o interesa daca erau in viata sau nu, atata timp cat ea va afla cine au fost ei cu adevarat.

[Desiree Rose Goth]

• Incerca sa se intoarca catre Ainsley fara ca chipul sau sa tradeze vreo urma de emotie sau nesiguranta. Isi dadu seama ca reusise sa para indiferenta cand vazu expresia neschimbata pe fata lui Ainsley. Dintr-o data, se intreba daca colegei sale macar ii pasa de ceva in afara de sora ei moarta.
  Ce ar fi trebuit sa fie moarta , dar nu este, isi aminti Cercetasa.
  - Din nou, poti sa spui asta daca crezi cu adevarat in cuvintele tale, ridica ea din umeri.
  Se intreba ce gandea Ainsley cu adevarat; fiindca era aproape sigura ca nu ii parea rau ca aflase ca parintii sai erau deja morti. Ii pasa doar de ce avea legatura cu ea.

[Ainsley S. Everdeen]

• Observa privirea ciudata pe care i-o arunca Desiree; incarcata de nepasare si amaraciune totodata. Stia cum se simtea colega sa in momentul acela.
  - Deci, tu m-ai adus aici ca sa afli despre.. circumstantele in care au murit, spuse Ainsley, avand grija la cuvintele pe care le folosea.
  Se uita la incaperea in care se aflau. La fel ca si camera in care cautasera mai devreme, era intesata de rafturi si corpuri de biblioteca inclinate precar; numai ca aici fiecare raft avea cate o notatie, care arata data.
  Desiree aproba din cap auzindu-i cuvintele.
  - Iar tu o sa ma ajuti, adauga ea.