Quedate.

[Ginny Anne Alden]

Just me and sys!

Pasea ingandurata pruntre copacii impunatori ai padurii,voia sa fie singura avea nevoie de putin timp pentru ea. Era confuza si avea mereu impresia ca totul iese mereu total pe dos. Aparusera chestii noi in viata ei si asta o deruta,aflase multe lucuri tulburatoare si tot ce voia era putin timp pentru ea,putin timp pentru as-i pune gandurile in ordine.
Doar ca un anume tip posesor al unei priviri de jad nu ii lasa gandurile in pace nici macar o clipa,tot ce putea sa vada erau acei ochi verzi,acea sclipire malefica din ochii lui,acel ras melodios,si ironicismul persoanei lui.
Se aseza pe o buturuga aflata acolo si privii prin jurul ei incercand sa se calmeze,voia asta,trebuie sa isi faca ordine in ganduri si asta foarte curand altfel avea sa ajunga cu siguranta la nebuni.
Nu stia care era faza cu medalionul de la bunica ei,bine bunica ei vitrega,trebuia sa afle asta,insa singura sursa era Rapahel iar ei bine,nu prea avea chef de discutii cu el acum,si mai era si acele accese de furie care o cuprindea dese ori,si se parea ca nu exista decat un leac,si asta impilca acea privire de jad. Ura sa recunoasa asta,era prea incapatanata si prea mandra,insa i cam picase cu tronc tipul.
Isi dadu ochii peste cap oftand,avea sa fie o zi lunga,o zi in care avea doar sa se gandeasca,sa mediteze la situatia in care se afla. Trebuie sa o rezolve cumva.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ultima data cand fusese in Padurea lui Dean avusese parte de niste intamplari destul de tulburatoare, iar acum cand avea putin timp liber isi dorea sa se afle din nou acolo. Cerul era mult prea intunecat pentru aceasta ora a dupa-amiezii. Pielea i se facuse de gaina doar gandindu-se la posibilitatea ca ceva rau sa se intample astazi. Cand patrunse in padure o coplesitoare sezatie de familiaritate o cuprinse. De ce? Habar nu avea. Nu putea sa spuna ca ii displace acea padure, caci arborii din ea uneori ii acopereau singuratatea si de cate ori se aflase aici aflase cate ceva .. bun sau rau - nu mai conta.
Nu durase foarte mult pana descoperise de ce acel sentiment o cuprinse brusc la doar cativa pasi de la intrarea in imensa si misterioasa Padure a lui Dean.
"Ginn'." , murmurase Rosalie miscata alergand catre sora sa. Ce se intamplase cu ea? Acum putea sa realizeze ca ea nu mai era la fel. Chiar deloc.

[Ginny Anne Alden]

Isi ridica privirea si o vazu pe sora ei alergand spre ea. Ce cauta ea aici? Nu prea mai conta se ridica si ea de pe acea buturuga si alerga catre ea.
Se intalnisera la jumatatea drumului si o imbratisa scurt punandu-si capul pe umerul ei. I fusese dor de ea,dar si mai mult avea nevoie de ea,avea nevoie de sprijinul ei.
-Rose...
Soptii fosta cercetasa ingropandu-si mai mult capul in umarul surorii ei inspirand aroma ei atat de familiara. Nu stia ce cauta aici insa multumea Domnului ca o adusese aici langa ea.
Isi stranse mai mult bratele in jurul ei si statura asa intepenite in mijlocul padurii una in bratele celeilalte.
Cand se desprinse de ea o privii zambind,isi isi dadu parul dupa ureche,un vanticel se pornii in padure iar asta o facu se se simta mai bine.
-Rose ce cauti pe aici?

[Rosalie Vivienne Alden]

Pentru o secunda, dar doar pentru o secunda considerase ca Ginny o voia departe pe sora sa astazi de aici. Rasuflase linistita intr-un final sesizand ca nu avea de ce sa isi faca griji. Dimpotriva. Chiar avea nevoie de ea, probabil sa o consoleze, sa o sfatuiasca in legatura cu ceva. "Raman sau plec?" , rostise Rosalie punand-o la incercare pe Ginn. Chicotisera amandoua. I-a fost dor de astfel de momente."Quedate!" , rostise sora ei incercand sa o ia pe limba lor favorita.
"Esta bine. Que paso?" Era curioasa. Abia astepta sa ii povesteasca. Presimtea ca aveau atat de multe sa isi spuna. Era cu capul in nori .. cu siguranta ceva se petrecea inauntrul sau si nu stia cum sa ii destainuie, insa stia ca la un moment dat cuvintele ii vor veni rapid.
Doar sa prinda curajul de a-i spune problemele, pasurile sale.

[Ginny Anne Alden]

-Me siento mal hermana.
Spuse Cercetasa si o trase dupa ea pe acea buturuga,nu stia ce ar mai fi putut spune,explicase tot in acea fraza. Se simtea rau nu stia ce e cu ea. Nu stie defapt ce se va intampla cu ea. Pluteau atatea mistere in jurul ei incat o derutau,nu stia ce sa faca cand sa faca si daca o sa faca ceva.
Ofta si isi puse capul pe umarul suroriii ei,insa nu spuse nimic se simtea bine aici cu sora ei in acea linsite. Natura intotdeauna o linsitise si se pare ca si acum avea efectul asteptat.
-Tu cum ai trecut peste toate? Cum ai reusit?
Nu mai avea glas,isi simtea lacrimile in colturile ochilor insa clipii indepartandu-le nu voia sa fie slaba,voia sa fie tare,trebuia sa fie tare. Raphael credea in ea,credea ca poate mai mult. Insa ea nu credea asta,era slaba stia de mult timp chestia asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

De atat a avut nevoie ca sa se intristeze din nou. Ca sora sa sa fie nefericita si ca tot ea sa ii spuna ei ca ea a trecut peste toate. Nu era adevarat .. i-au ramas atatea rani adanci in suflet si daca ar fi intors cutitul rana s-ar fi 'desfacut' din nou ca si cum acum de curand se intamplase. Nu a uitat de Jake, de Asla, de matusa si de verisorul lor .. nu a uitat ca atatia ani a fost despartita de sora sa de un nemernic care in final se dovedise a fi unchiul lor. Cum era posibil asa ceva? Un nod i se oprise in gat si se innecase involuntar. Dumnezeule, ce intorsaturi le pregatise soarta celor doua fete.
"Nu, nu am trecut peste toate. De fapt peste nimic .. si nu am sa reusesc vreodata. Mereu au sa ramana acele amintiri crunte, dar si unele placute in adancul sufletului."
Cu asta spusese totul. Ginny putea sa inteleaga sentimentele sale mai bine ca oricine, doar nu degeaba erau surori.

[Ginny Anne Alden]

-Mie frica Rose.
Cateva lacrimi cazura pe obrazul fetei. Ii era frica pentru prima data chiar ii era frica. Ii era frica de ea,frica der sentimentele ei,frica de tot. Nu stia cum avea sa treaca prin asta insa de un lucru era sigur. Sora sa va fi alaturi de ea,iar ea alturi de Rose. Se completau recproc. O iubea atat de mult.
Nu stia ce sa zica,pur si simplu stateau asa in liniste. Erau calme deocamdata insa nu stia ce avea sa se intample. Isi duse din obinsuinta mana la gat voind sa pipaie medalionul pe care il purta mereu,insa acum nu era. Pieptul sau era gol,medalionul nu mai era,si normal era la Raphael,pentru asta il ura,ii luase medalionul pretindea ca o cunoscuse pe bunica ei vitrega,insa ea nu stia ce sa creada. Nu stia ce se mai creada.

[Rosalie Vivienne Alden]

Oftase. Ce vorbe de consoloarea putea sa rosteasca cand ea nu era pe deplin linistita? Era nelinistita pentru ea, pentru sora sa,pentru intreaga familie si pentru prieteni. Stia ca nu se terminase totul, nu inca .. mai aveau atat de multe de impartasit inainte ca fericirea sa ajunga din nou si pe strada lor vrajitoreasca. Chicotise la aceasta comparatie. Nu avea nicio legatura, dar .. ea mereu il facea pe dracu'n patru sa fie totul bine. Acum, insa era diferit .. Nu ii placea acest lucru, dar nici nu-l putea evita.
"Stiu. Si mie." Inghitise in sec si tresarise. Ce putea sa ii mai spuna? De fapt , stati putin .. a uitat sa o intrebe ce avusese. "Deci, ce e ?! mai ai tu ceva, sunt sigura .." , isi incheiase Rose pledoarea asteptand un raspuns din partea surorii sale cat mai repede.

[Ginny Anne Alden]

Incepu sa isi frece mainile agitata,nu stia cu ce sa incepa,ce sa ii spuna sau cum sa inceapa,era clar ca mintea ei era o varza totatala,de aceea venise si aici. Era confuza si tot ce voia era sa se clarifice totul,sa faca cumva ca totul sa para foarte sigur desii nu era.
-Rose imi este frica,am aflat ca medalionul de bunica vitrega avea ceva,nu stiu care ma facea sa devin intunecata,adica stii tu asa ca un devorator,era cumva o amuleta ce ma apara,imi e frica Rose imi este frica pentru ca amuleta aia este acum la Raphael.
Isi freca in continuare mainile incercand sa isi ascunda agitatia din glas insa nu stia cat de bine ii reusea. Nu stia cum ajunsese in situatia asta,insa o facuse asa ca trebuia sa iasa urgent din ea,asta daca se mai putea.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din umeri aparent nepasatoare, insa nu era deloc asa, ea doar voia sa incerce sa isi calmeze sora, macar putin. Era mult prea agitata si asta nu ii facea bine deloc. "Ei, nu e nimic. Ti-l va da inapoi .. in plus nu are rost sa te stresezi cu asta. " Inghitise in sec. Ba cam avea, cel putin .. macar o parte. Nu era un subiect grav, care nu avea sanse de scapare, insa nici unul usor peste care poti sa treci cu vederea. Era ceva foarte ciudat. Trase adanc aer in piept, dupa care isi indreptase privirea catre sora sa pregatindu-se sa isi urmeze ca de obicei un discurs logic pe baza discutiei lor.
"Ar cam trebui .. ia stai putin. Cine e Raphael? " , intrebase ea de-a dreptul surprinsa. La asa ceva tocmai nu se prea astepta. Rase facandu-i cu ochiul Ginnervei.