Funny Faces

[Mina Fabienne Potter]

Mina facea acelasi lucru ca Sayoko. Statea si se gandea care ar putea fi raspunsul la o asemenea ghicitoare. Stia ca exista o explicatie logica la acest lucru, dar momentan nu stia care este. Stia suta la suta ca daca profesorul o va mai lasa cateva minute va putea deslusi taina.

Soimita se aseza pe un fotoliu si incepu sa se gandeasca. Privea cum oamenii din tablouri se plimba, citesc, unii chiar le priveau cu mare atentie. Dar soimita nu putea uita acea creatura care statea in spatele lui Dumbledore si arata ca...nu exista un asemenea cuvant

Mina inghiti in sec dupa acre continua sa se gandeasca. "Oare cat timp mai putem sa ne gandim la ghicitoare?Pfff..isi trase o palma, oricum suntem inchise aici!" isi spuse ea..

[Asaki Sayoko]

-Cuvintele îmi sunt în general cel mai mare duşman, dar acum mi-ar plăcea nespus de mult unul ajutător.

Tresări.

-Cuvinte! Da, nu pot să cred că n-am fost atentă la propriile mele replici! Stau de un timp lung aici, dar timpul pe care-mi permit să-l pierd este scurt. Regret că-mi irosesc timpul rezolvând ghicitori. Preţuiesc şi mi-e nespus de dor de timpul când încă priveam lumea cu impresia că poate fi schimbată. Timpul curge repede când citeşti şi trece tare încet aici. Aşadar, ăsta e răspunsul meu la prima ghicitoare. Timpul.

[Mina Fabienne Potter]

In tot acest timp, Mina se gandea la acelasi lucru. Era foarte curioasa ce va spune Dumbledore si de raspunsul ei.
-Da! spuse soimita. Cred ca Sayoko are dreptate. Dar raspunsul la aceasta intrebare nu ar putea fi ziua si noaptea? intreba soimita, gandindu-se daca ce spusese ea ar putea fi adevarat.

Mina nu stia exact raspunsul la aceasta intrebare insa Dumbledore il stia sigur. Acesta isi intoarse capul si incepu sa le priveasca. Dadu din cap afirmativ.
Mina incepu sa se uite intrebatoare la el.
-Da! Aveti dreptate amandoua! Insa cum puteti imbina aceste doua lucruri?intreba el.
Soimita incepu din nou sa se gandeasca, pana cand ii veni o idee.

-Daca am incerca sa deschidem usa cand este noapte?

[Asaki Sayoko]

-Intuitiv, mai avem de aşteptat măcar patru ore. Mi se pare inutil să fim ţinute aici doar de dragul ghicitorii. Ar trebui să fie ceva care să meargă pe moment. Aş putea să iau la puricat camera cu bazele mele în arhitectură, pentru că, indiferent câtă magie are locul ăsta, o gaură-n plus în peretele care nu trebuie şi la prima cârtiţă care sapă pe sub fundaţie locul ăsta se duce.

Râse, începând să facă ture de-a lungul odăii.

-Am însă mai multe şanse să descopăr uşa mai repede încercând o vrajă revelatoare pe fiecare cărămidă-n parte.

[Mina Fabienne Potter]

Mina o privea pe colega ei de la Ochi de Soim.
-Incearca! ii spuse soimita. Nu avem nimic de pierdut. Trebuie sa incercam toate posibilitatile, nu?

Soimita se ridica din fotoliu, dupa care se apropie din nou de locul unde era usa. Incepu sa caute cu mana orice indiciu care ar putea sa ii arate usa, dar totul era in zadar. Stia ca singura modalitate era sa gaseasca o solutie, si un raspuns logic la acea ghicitoare. Se apropie de portretul lui Dumbledore. Acesta nu mai era la locul lui in tablou, tot ceea ce se mai putea vedea era acea creatura cu fata rosie care statea suspendata pe perete. Mina ii facu semn lui Sayoko pentru a se apropia de ea. Trebuia sa vada si colega ei, ceea ce ea vazuse de cand aparuse Dumbledore in tablou.?

[Asaki Sayoko]

-Luând în calcul masa aproximativă a unei... Din ce naiba e făcut locul ăsta? Piatră?

Asigurându-se că Mina nu se uită, Sayoko făcu un semn cu ambele mâini şi apoi atinse o piatră din zid, clipă în care aceasta căzu.

-Ups! Aşa deci, pietre suprapuse cu masă aproximativă de, să spunem - o ridică greoi - vreo două, trei kilograme... Omoi desu nee... Sunt aproximativ 25 de pietre pe metru pătrat pereţii însumează... Păi sala asta e mare... Cam 30 pe 25 şi înaltă de trei metri, înseamnă de 30 de ori trei adunat cu de 30 de ori 25... 330 de metri pătraţi. Ori 25 de pietre pe metru pătrat, 8250 de pietre...

Văzând cu coada ochiului semnul colegei sale, îşi notă undeva cifra şi se duse către ea.

-Da?

Apoi zări creatura din tablou.

-Vai...

[Mina Fabienne Potter]

Soimita reactiona la fel. Stia ca era ceva putred aici, dar nu fu nevoita sa ii spuna si colegei sale, deoarece stia ca aceasta isi dadu seama. Mina se apropie mai mult de tablou, si in acel moment creatura se apropie si ea foarte apropae de rama tabloului. Mina sari ca de pe jar si se trase inapoi vreo cativa pasi. Creatura era foarte urata. Avea fata rosie, parca aresa si din gura ii ieseau doi dinti ca de vampir. Avea corpul negru, plin de panze de paianjen. De fapt cred ca si corpul ii era facut din panze de paianjen. Mina nu se mai putu uita si isi intoarse capul. Creatura marai satisfacut.

Mina o trase pe Sayoko de mana si isi scoase bagheta. In minutele urmatoare Dumbledore aparu subit in rama si soimita scoase un tipat. Ina cel moment parca ii pica fisa. Dumbledore si creatura erau aceeasi perosna. Nu erau niste personaje bune, din contra erau rele, si nu doreau ca fetele sa iasa tefere si nevatamate din aceasta poveste. Ii sopti repede lui Sayoko ce gandea ea si in acel moment, Dumbledore zambi. Soimita il vazu si isi dadu seama ca se dadu de gol.

[Asaki Sayoko]

-Nu vorbi prostii, mârâi şatena. De unde personaj negativ? Omul se joacă puţin cu noi. Şi ascultă ce-ţi spun, pentru că deobicei eu sunt aia paranoică.

Apoi spre Dumbledore:

-Nici în castel, nici afară, dar şi-n castel, şi afară. A doua ghicitoare. O uşă su un geam. Probabil că asta căutăm dar nu se vede. Şi, probabil, ca să vedem ieşirea, trebuie să găsim legătura cu răspunsul primei ghicitori. În varianta declarată improbabilă cu majoritate de voturi în care nu intenţionaţi să ne lăsaţi să ieşim, ar fi bine să scoateţi din pălărie ceva mai dificil.

Apoi tresări. Dumbledore fusese director. Atunci portretul lui trebuia să fie, la fel ca al celorlalţi directori, în Biroul care fusese odată al fiecăruia. În schimb el se afla aici. Desigur, personajele pictate se puteau mişca, dar din câte observase ea, doar între tablourile din cameră şi, în cazul lui Grizelle (sau cum o chema), cel mult până pe faţa cealaltă a peretelui.

Brusc, Sayoko se întrebă de ce nu se putea deschide uşa pe dinăuntru.

Hotărî să nu lase frica să i se citească în priviri.

"Măcar nu are ce altceva să ne facă."

[Mina Fabienne Potter]

Mina asculta atenta ceea se spusese colega ei, dupa care su prabusi in cel mai apropiat fotoliu. Isi arunca din nou privirea spre tabloul fostului director de la Hogwards si ofta. Dupa un moment de liniste Dumbledore isi parasi portretul si Soimita se ridica brusc de pe fotoliu. Alerga pana la Sayoko si o trase putin de maneca, pe fata putandui-se citi teama.

-Uite, stiu ca e ceva incredibil, paranoic, ceva chiar greu de crezut, dar fratele meu eu chiar am vazut chestia aia acolo in portret! aproape ca striga Soimita. Se aproprie din nou de tablou cercetand foarte atenta cu privirea interiorul acesteia. In acel moment acel prim soc ii aparu din nou pe chip. Mina facu ochii mari si ii facu semn Soimitei sa se aproprie. "Intr-unul dintre colturile camerei" se afla din nou acea chestie scarboasa si urata.

Ochii creaturii o tintuiau pe Soimita. Mina se dadu un pas in spate si se impiedica de piciorul unui scaun. Facu acest lucru deoarece vazu cum scarbosenia se apropie de ramele tabloului.


OOC:Scuze ca a durat atata

[Asaki Sayoko]

OOC: Foarte supărată, dar nu mi se dă dreptu, că şi eu am chiukit, deci, u're forgiven
BIC:

-Ştii ceva? făcu asiatica, brusc.

Se ridică din fotoliu, scoase un cuţit şi tăie rama tabloului suspect, apoi luă pânza pictată, o făcu sul şi o ascunse în gentuţa mică. Pe urmă, se-ntoarse liniştită pe călcâie şi se duse la uşă. Îşi propti mâna pe clanţa de fier suflat cu argint, plină de înflorituri, privind-o atentă pe Mina, în aşteptarea unei reacţii care să trădeze că pricepuse ce intenţiona Sayoko.
Cum reacţia se lăsă îndelung aşteptată, ea oftă scurt şi decise să i-o zică pe şleau.

-Asta e cea mai simplă formă de manipulare mintală. Ni s-a zis că uşile nu se deschid şi pentru că falsul ăsta în acuarelă îl juca binişor pe Dumbledore, pentru noi, care niciodată nu l-am văzut, iar Dumbledore a fost de-ncredere la viaţa lui, nici o clipă nu ne-a trecut prin cap că faptul cî nu se poate ieşi simplu e o minciună. Ca atare, sugerez să...

Şi trase de clanţa ciudată, iar uşa se deschise scârţâind.