A new vision..

[Eliza G. Blest]

Just me and Salathiel Donnerkrieg !

In sfarsit , o gasise ! Era acolo , dupa colt , cu coada cenusie si stufoasa iesind in evidenta in lumina puternica a miilor de lumanari de pe coridorul vast . Facuse un pas , doi pasi , tiptil tiptil o saritura si poc! Cazuse pe covorul gros langa pisica , care o privea cu ochi mari , nepasatoare , lingandu-si o labuta . "Cand am sa invat si eu o data cum se face ! " se certa ea privind cu dusmanie spre felina mica . "Sunt o pantera iar u o mica faptura , cum de nu iti este frica de mine ? " Imediat isi adusese aminte de cateii mici care latrau fara nicio problema la cei mari si cum sareau la ei . Semanau asa de bine cu Eliza si Doamna Norris .

"Chh, nu imi convine sa cred asa ceva , dar ce pot sa zic in momentul de fata ? Heii !! Unde fugi pramatie ? Nu scapi tu de mine !! " Se ridicase repede in picioare , scuturandu-si roba de praf adunat si fugise in patru labe spre mica faptura care era cu cativa metrii in fata ei .Daduse primul colt , apoi pe al doilea , stanga , dreapta , din nou dreapta . Coborase niste scari , sarise peste o balustrada ce ducea spre celalalt etaj si cazuse lent pe podeaua de marmura . "Unde s-o fi dus ? " Se intrebase aceasta , revenind inapoi pe doua picioare si privind in jur indignata . Ochii ii cazusera asupra unui baiat , care era la numai cativa metrii departare de ea . "Ho..pa ."

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel isi facu o nota mentala de a nu mai juca niciodata baba-oarba cu astropufii, in varianta lor proprie in care toti erau baba-oarba si trebuiau sa se prinda reciproc. Dupa ce rasturna vreo doua tablouri si o vaza si dadu peste un profesor care isi vedea de treaba lui pe holuri, cazu cateva randuri de scari si se impiedica de un prag. Habar nu avea unde se afla si totusi continua sa mearga.
Dupa toate aceste peripetii ramasese totusi in picioare, mai mult sau mai putin intreg si probabil cu cateva cucuie si vanatai, dar inca pastrandu-si ochii acoperiti de panglica neagra. Nu avea de gand sa se lase batut asa usor.
Auzind un zgomot in apropiere, zambi satisfacut si intorcandu-se, deoarece zgomotul se auzea in spatele lui, sari spre sursa lui strigand:
"Baba-oarba te-a prins!"

[Eliza G. Blest]

Pufnise si rasese scurt , amuzata de ceea ce spusese baiatul din fata ei . "Hai te rog , chiar asa ? " Ramasese locului , privindu-l incruntata si observase ca la ochi era acoperit de o panglica neagra . "Vrea sa isi bata joc de mine sau ce ? " Cu o mana , i-o luase de la ochii aruncand-o la podea .
"Dragut .Mai nou , de cand se joaca baba-oarba in scoala asta ? "
Viperinei ii placea la nebunie sa se lege de alte persoane , dar asta nu insemna ca cu ea nu facea la fel . Desi tinea mii de morale la cateva persoane , tot nu putea sa scape de ei , si exact cand avea nevoie de putin liniste , da nas in nas cu ei si acestia doresc ceva de la dansa .

"Like always ..", gandise ea si cu mana stanga , o trecuse prin par , luandu-si cateva suvite verzui din ochii violeti . Nu stia cum , dar simtea din partea baiatului o unda de bucurie , de extaz , de joaca , o unda pe care viperina nu o mai simtise de mult timp .In ea salasluiau numai tristetea , suferinta si amintirile vechi , care marea majoritate erau triste , si antipatice ei , altele , cele mai putine , frumoase, petrecute la Hogwarts si cu sora ei . "Cred ca incep sa ii duc dorul acelui astropuf caruia ii placeau la nebunie vrajile si sa se joace cu ele , chiar daca erau extraordinar de complicate . " Rasese in sinea ei si dezvaluise un zambet vag , simplu pentru ea .

[Salathiel Donnerkrieg]

Primul gand al lui Sal continu un cuvant nepotrivit pentru urechile viperinei, asa ca baiatul facu foarte bine ca isi pastra gandurile in...gand. Dupa ce termina de injurat podeaua tare si dupa ce panglica ii fu smulsa de la ochi observa doua lucruri extrem de ciudate: in primul rand desi acum vedea imprejurimile, tot nu avea nicio idee unde se afla, iar in al doilea rand nu era picior de astropuf prin apropiere. Se intoarse dezamagit catre viperina.
"Sincer e prima data cand joc baba-oarba pe aici dar pare sa fie foarte interesant si provocator." concluziona el.
"In afara de asta nu mi-as fi imaginat ca astropufii pot atat de amuzanti." continua, privind spre parul fetei, a carui culoare il atragea.
"Poti sa imi spui te rog unde suntem?" o intreba el, incercand sa para cat mai prietenos posibil.

[Eliza G. Blest]

La auzul intrebarii , Eliza se intorsese pe calcaie , rotindu-se imprejur , analizand locul . Odata ce a terminat , spusese clar ca nu avea nici cea mai vaga idee , oftand trista .
"Ce-i drept , eu am ajuns aici dupa ce am vanat-o pe pisica aia vargata cenusie , mrs.Norri.. " dar nu apucase sa isi duca ideea pana la sfarsit caci isi daduse imediat o palma peste frunte , frustata la cat de proasta putea sa fie uneori . "Desigur!!! Ea e o fantoma !! De asta nu o puteam prinde . Ce proasta mai pot sa fiu si eu uneori !" Se certase pe ea insasi , nervoasa la faptul ca nu gandea deloc . "Trebuie sa ma invat minte odata si o data ... si cat mai repede posibil daca se poate. "
"Ahm , ai spus astropufi ? Dar ei de cand sunt asa de hazlii ? Stii daca unul dintre ei era cumva cineva pe nume John ? " intrebase ea , desi nu putea sa isi imagineze cum prietenul ei sa se joace astfel . "La urma urmei suntem oameni . Avem voie sa ne jucam , chiar daca avem o varsta anume . Pentru ce ne numim "homo ludens " ?"

[Salathiel Donnerkrieg]

Credea ca astropufii sunt amuzanti, dar uite ca nici viperina aceasta nu se lasa mai prejos. Din felul in care se rotea si se uita nedumerita la imprejurimi, Salathiel putea ghici ca nici ea nu stia unde se aflau. Faptul ca ajunsese aici vanand pisica aceea pe care nimeni dintre elevi nu o agrea facea lucrurile cu atat mai hilare, asa incat baiatul nu isi putu stapani zambetul.

"Nu, nu cred ca era niciun astropuf cu numele acesta pe acolo." ii raspunse el dupa o scurta pauza de gandire.
"Oh, scuza-ma, nu m-am prezentat! Salathiel Donnerkrieg, dar imi poti spune Sal' ii zambi el fetei.

Se simtea destul de in largul lui in prezenta ei, ceea ce nu putea spune ca i se intampla cu multe persoane.

[Eliza G. Blest]

Acel nume ii parea foarte cunoscut viperinei , insa nu lasase sa se vada acest lucru pe chipul ei .
"Incantata . Eliza Green Blest , si nu ai pentru ce sa te scuzi . Totusi , sunt surprinsa ca mai exista viperini care mai colaboreaza cu elevii celorlalte case. Adica , stii cum e . Esti de la o casa , stai numai cu membrii casei ei . Insa eu nu sunt asa . De fapt , nu sunt deloc asa . Nu am putut sa suport niciodata . In fine , pai , haide sa incercam sa gasim o cale de "evadare" din acest loc . Sincera sa fiu , nu am idee de unde sa incepem , dat fiind ca suntem in mijlocul intersectiei a 6 coridoare . Ahh , si sa nu uit faptul ca exista si coridoare secrete asa ca , in caz de dai de unul , sa ma anunti ... Acum , cum facem ? " intrebase ea intr-un final , privind cu iscusire in jur .

Era chiar culmea . Ea , care stia atat de bine castelul , mai ales noaptea cand se plimba fara voie , sa nu gaseasca acum locatia lor . Era peste masura ei de gandire si totusi , exista aceasta problema .

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel se roti o data, apoi se mai roti o data iar a treia oara simti ca ameteste, dar tot nu reusi sa se decida care din coridoare era cel bun. Se intoarse cu fata catre viperina.

"Cred ca ar trebui sa nu ne despartim, pentru ca in toate filmele in care doi oameni aflati intr-un loc necunoscut se despart iese ceva extraordinar de prost."

Se plimba putin incoace si-ncolo incercand sa gaseasca o idee buna. Profita de scurtul ragaz ca sa isi mai promita inca o data ca nu va mai juca baba-oarba niciodata, mai ales cu astropufii. Apoi se opri din nou si dadu glas gadurilor.

"Sa incercam sa ne amintim detalii legate de ce am simtit sau zarit inainte sa ajungem aici. Asta ar trebui sa ne ajute sa gasim macar coridorul care trebuie."

[Eliza G. Blest]

"Hmm..nu stiu daca e bine . Eu imi amintesc doar ca am sarit de la etajul anterior si ca zburdam prin corioare intunecate stii..dupa acea pisica enervanta . Dar tu? Iti amintesti pe unde ai cutreiera.." insa se oprisese , dandu-si seama abia la sfarsitul frazei ca Sal nu putea sa vada pe unde a mers .
"Scuza-ma , uitasem , " murmurase ea , indignata de prostia ei , a doua pe ziua aia . "Pff, ce e cu mine azi de is asa de ametita ? " Scuturase din cap de mai multe ori , enervata la culme si se asezase pe podeaua de marmura jucandu-se cu o suvita verzuie ce ii cadea in ochi . "Ca intotdeauna . " Ridicase capul spre viperin asteptand ca acesta sa vina cu o propunere apoi isi indreptase capatana spre cele 6-7 coridoare . Le pierduse sirul ce mai . "Daca ar fi sa mergem pe fiecare coridor in parte , amandoi , atunci as propune sa o luam pe acolo , " gandise ea , privind visatoare spre un culoar intunecat .

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel avea alergie cronica la coridoare intunecate dupa experienta cu Ronnie de la Azkaban, dar strangand din dinti porni spre coridorul indicat de Eliza cu un scurt oftat de ingrijorare. Fata nu parea ca s-ar fi temut de ceva, ceea ce il ingrijora si mai tare pe Sal. Stia din experienta ca oamenii care nu se tem de intuneric sunt ori puternici, ori nesabuiti, iar uitandu-se la viperina care se juca visatoare cu o suvita din parul ei verde nu ii veni in minte decat ultimul cuvant.

"Banuiesc ca daca am lumina coridorul acesta intunecos s-ar strica atmonsfera romantica, nu?" glumi el, incercand sa para linistit.

Pe de o parte chiar se mai linistise langa viperina asta care nu-si prea face griji pentru nimic, spre deosebire de el care de fiecare data se gandea la zeci de mii de planuri pentru zeci de mii de situaitii neprevazute.