This is gonna hurt

[Desiree Rose Goth]

• - Eh, ma bucur ca te distrezi, murmura Cercetasa, pe o voce mohorata.
  Observa abia atunci ca tigara s-a stins, iar ea nu avea nicio scrumiera prin preajma. Incruntandu-se , o sfarama intre aratator si degetul mare. Simti o placere stranie cand scrumul se imprastie pe podea. Desigur , cineva va remarca in ziua urmatoare ca cineva venise noaptea aici doar pentru a fuma o tigara.
  - Rosalie, ce vezi tu in oglinda? intreba ea, dintr-o data.
  I se parea corect ca tanara sa-i marturiseasca si ea care era dorinta sa cea mai arzatoare, tinand cont ca Cercetasa ii spusese.

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse din cap afirmativ in semn ca ii va spune ce vedea ea in oglinda, insa pentru inceput trebia sa-si gaseasca cuvintele. Isi scosese bagheta din roba si o licarire scurta iesise din ea curatand astfel scrumul de pe podea. Chiar nu voia sa existe urme ca in aceasta seara cineva a fost in aceasta incapere, avand in vedere ca inca era interzisa pentru elevi, deci .. nu ar fi avut nicio logica sa isi petreaca timpul aici, cu exceptia faptului ca ea se simtea oarecum atrasa ca un magnet in aceasta incapere.

"Stii ca in acea seara ti-am povestit de Jake? Ei bine, nu m-am mai uitat de mult in oglinda, insa ori de cate ori o fac il vad pe el cu un trandafir rosu in mana .. astfel s-a petrecut ultima noastra intalnire, inceputul ei .. si .. e ciudat sa tot revad acea scena." Se incruntase aducandu-si amintea, brusc se crispase.

[Desiree Rose Goth]

• Isi ridica privirea si remarca imediat ca Rosalie se crispa dupa ce rostise acele cuvinte. Cercetasa se simti de parca temperatura camerei ar fi scazut dintr-o data cu cateva zeci de grade. Incerca sa scape de senzatia ca trupul ii era napadit de umbre glaciale.
  - Pai.. asta e cam naspa. Probabil ca acum cam eviti Oglinda.
  
  Asta era singura descriere ce putea sa o atribuie spuselor lui Rose. Si ea se gandise ca, dupa ce murise varul sau, era posibil ca dorinta ei sa se schimbe.. insa imaginea in oglinda se incapatana se ramana aceeasi. Si stia ca intotdeauna va ramane aceeasi.
  Ii veni dintr-o data o idee.
  - Dar inainte ca logodnicul tau sa moara.. presupun ca Oglinda iti arata alta imagine, nu-i asa?

[Rosalie Vivienne Alden]

Daduse cu amaraciune negativ din cap. Acum ca se gandea aceasta poveste devenea din ce in ce mai ciudata, insa rasuflase usurata amintindu-si ceva care era un factor important in a dezlega misterul oglinzii. "Nu. De fapt, alta este problema .. inainte sa moara el n-am privit nici macar o singura data in oglinda." Asa si fusese, nu a mintit. Nu avusese niciodata curajul, insa la inceput durerea aici o adusese si ei bine .. vedea cam ce vede si acum. Nimic altceva.

"Dar tie .. ti s-a schimbat vreodata imaginea din oglinda?" , intrebase Rosalie, caci acum curiozitatea i se amplificase. Intr-adevar era ceva la mijloc. Nu degeaba se spunea ca nu e bine sa intri in aceasta incapere - oglinda putea sa provoace o oarecare dependenta -.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa clatina reticenta din cap. Era dezamagita de faptul ca nu va afla niciodata care era dorinta initiala a lui Rosalie; insa era aproape sigura ca se schimbase in urma mortii logodnicului sau. Daca schimbarea dorintelor se datora unor emotii prea puternice pentru a fi tinute in frau? Nu stia daca asta era solutia. In fond, singurele sentimente pe care le simtise de ani in sir erau nepasarea, furia si gelozia; asta daca puteau fi numite sentimente, tinand cont ca ultimele doua se incadrau mai mult la capitolul pacate.
  - Nu, imaginea nu s-a schimbat de cand ma stiu, rosti ea, in cele din urma. Iar prima oara cand m-am uitat in Oglinda a fost.. tocmai in anul I. De atunci si pana acum, reflexia a refuzat sa se schimbe.

[Rosalie Vivienne Alden]

Ramasese pe ganduri incurcata in propriile sale pareri. Nu stia ce sa spuna, chiar nu stia. Daca in acea clipa Desiree ar fi intrebat-o in legatura cu un sfat, daca i-ar fi cerut unul .. chiar nu stia ce ar putea rosti. La un moment dat, insa, rasuflase linistita stiind ca nu va exista un moment in care Cercetasa sa ii ceara asa ceva. Putea sta linistita, in concluzie.

"Stii .. chiar daca suferinta s-a mai atenuat .. tot nu dispare acea 'mare dorinta' .." , rostise Rosalie intr-un final singurul adevar pe care il stia in acel moment. Ii era greu sa isi schimbe parerea despre acea oglinda. Nu ii facuse rau, insa nici prea mult bine ...

[Desiree Rose Goth]

• Desiree aproba incet din cap. Desi incerca sa-si indeparteze mereu din minte imaginea dorintei sale, aceasta tot o urmarea, peste tot, precum o umbra; o vedea pana si in vise, inainte ca sa se trezeasca, si dupa aceea se intreba daca era persoana daca trebuia sa fie. Pentru ca reflexia pe care o vedea intotdeauna in Oglinda o facea sa fie sceptica pana si in cazul originilor sale..
  - De ce ai venit la Oglinda abia dupa moartea logodnicului tau? o intreba, manata de curiozitate. Probabil ca Rosalie stiuse de ani intregi de existenta Oglinzii inainte sa se hotarasca sa vina, in sfarsit, in fata sa; dar de ce atat de tarziu?

[Rosalie Vivienne Alden]

Primul impuls fusese sa dea din umeri, dar asta nu ajuta la un raspuns concret. Era confuza, iar acum ca ii veneau toate acele macabre amintiri in minte se simtea din ce in ce mai deznadajduita. I se facuse pielea de gaina caci se temea sa nu cada din nou intr-o depresie ca atunci .. in acea clipa terifianta in care a aflat de moartea lui Jake.

"Nu stiu, probabil atunci am simtit nevoia .. mi-a fost atat de dor de el incat .. stiam ca cea mai mare dorinta a mea era sa il revad." Trase adanc aer in piept incercand sa se abtina, dar inima nu o lasase. Lacrimile incepusera sa ii curga fara sa isi doreasca acest lucru.

[Desiree Rose Goth]

• Isi intoarse privirea de la Rosalie, putin nesigura de ce ar fi trebuit sa spuna in momentul acela. Isi dadea seama ca tanara il iubise cu adevarat pe logodnicul sau, putea zice asta dupa lacrimile ce ii alunecau pe obraji. Era cam jenanta pentru ea clipa aceea, tinand cont ca nu iubise niciodata pe nimeni in viata sa si nu stia cum sa reactioneze. Nu stia cum unii oameni puteau fi legati de sentimente si emotii atat de puternice.
  Macar Rosalie stiuse de dinainte sa se uite in Oglinda ca avea sa-l revada pe logodnicul sau. Desiree nici macar nu stia ce-si dorea de la viata.
  - Imi pare rau ca am adus vorba de asta, murmura Cercetasa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Facuse semn din maini ca nu era nimic si pana la urma avea dreptate. Ce vina avea Cercetasa? Timpul nu putea fi dat inapoi incat ca Jake sa se intoarca, desi acele lacrimi uneori ii faceau atat de bine - in acele clipe in care se intorcea in trecut si isi readucea aminte de clipele celor doi fericite care au fost destul de multe, desi au fost intrerupte la fel de brusc cum au si aparut. Isi aprinsese inca o tigara sperand ca macar asta sa o calmeze. Avea nevoie de putina liniste.

"Stai linistita. Dupa cum mi-ai spus tu odata .. nu ai de ce sa iti ceri scuze pentru ceva ce nu ai facut." , murmurase Rosalie cu un suras sincer pe buze. Ii placea atitudinea Cercetasei. Nu mai erau atat de reci ca la inceput, puteau sa vorbeasca mai deschis.