Luna de la miezul noptii

[Aylee L. Lovel]

Deci, se parea ca, mai mult sau mai putin, erau amandoua de acord cu urcatul in turn. Lui Aylee nici nu ii trebuia mai mult de atat. O si lua inainte, neobservand ca amandoua stateau cu ochii in gol. Urca scara dupa scara, incercand sa treaca peste cat mai multe dintr-un pas. Simtea, dar mai ales auzea, pasii Elizei si ai boboacei cu cateva nivele sub ea. Nu putea nega ca simturile mai ascutite decat ale celorlalti o ajutau mult. Nici nu prea mai isi dadea seama ca vede, aude, simte, miroase si gusta mai tare ca altii. Ei i sar fi parut ciudat daca nu ar fi auzit pasii oamenilor desculti care se plimba pe covorul din camera de zi atunci cand e in dormitor. Cei mai multi oameni o considerau pe ea ciudata pentru ca auzea asa ceva. Dar ce conta? Aproape ca ajunsese sus. Urca inca o treapta si pasi in sala rotunda de piatra. Era mare si plin de gauri, goluri ce asteptau sa isi primeasca sticla. Dar toti stiau ca asta nu se va intampla. E mai usor sa vezi stelele daca nu e nimic intre tine si ele.Din pacate, una dintre ferestre era ocupata de un baietel cercetas. Boboc. 'Nu inteleg noua generatie... Sunt atat de mici...' Baiatul, intradevar, era scund chiar si in comparatie cu Aylee, ceea ce era mare lucru.
-Hei puiule, zise ea pe un ton dulce. Nu ar trebui sa fi la masa, cu toti ceilalti?
-Esti Viperina. Nu vorbesc cu Viperinii, zise mandru baiatul cand obsesva cine il strigase. Aylee se indrepta de spate. Vantul se inteti, venindu-i in fata. Acesta ii facu parul sa zboare dezlantuit in jurul capului. Mergand contra vantului, se aproprie de baiat. Acesta isi mentinu privirea ferma, dar se lipi de perete. Ochii albastrii priveau tot mai speriati irisul cenusiu. Acesta incepu sa se deschida la culoare, pana ajunse de un cenusiu aproape alb. Ochii albi, in care de abia se mai zarea pupila parca inghitita de haul alburiu din jur, se asortau perfect cu zambetul criminal ce luase nastere in timp ce isi scotea bagheta neagra din buzunar. Isi lipi palma cealalta de gatul micului cercetas si il ridica dintr-o miscare, fara prea mare efort. Acum, cei doi ochi albastrii priveau cand haul de sub ei, cand fata care ii atarna peste pervaz, avand fata micuta si zambitoare schimonosita intr-un zambet demonic. Tinea bagheta indreptata inspre el, aproape de propriai fata. Dintr-o data, varful acesteia se lumina verde, imprastiind culoarea peste pielea maslinie a lui Raven.
-Hai sa iti zic o poveste... incepu ea pe un ton jos si ragusit, atat de diferit fata de cel folosit anterior. Stiai ca prima persoana din lume care a folosit Adava Kedavra a fost un Viperin? Din acest motiv, vraja se manifesta printr-un jet de lumina verde. Pentru ca ultimul lucru pe care il vezi sa iti aminteasca de Noi. Ultimul lucru la care te vei gandi va fi un sarpe care isi infinge coltii in tine. Sti ce s-ar intampla daca te-as omora si ti-as da drumul? Nimic. Rase pe un ton inalt, atat de diferit fata de cel cu care vorbea.Toti ar crede ca a fost un accident nefericit. Un baietel care s-a jucat prea sus. As putea chiar sa iti privesc parintii in ochi si sa le zic plangand ca ai cazut exact cand am ajuns. Am sarit dupa tine, dar era prea tarziu ca sa mai pot face ceva...
Auzi in spatele sau un strigat de indignare, dupa care simti o durere puternica in antebrat. Scapa bagheta din mana. De durere, il arunca pe baiat inspre scari, pe care le parcurse rostogolinduse. Printesa tasni dupa el. Eliza o privea nervoasa, din nou in forma ei umana. Vantul se potolise in sfarsit, lasandui pletele sa cada libere. Ura camerele rotunde. Nu existau colturi in care sa te ascunzi. Se lasa ca sa alunece pe langa perete. Ateriza langa bagheta de salcie a carui varf inca palpaia slab. Aylee isi supse sangele din gaurile de pe brat. Gustul metalic al lichidului rosu o facea sa isi mai revina. Avea nevoie de asta.

[Eliza G. Blest]

O treapta ,doua , trei , dar multe mai erau . Eliza incepuse sa le numere , de obosita ce era si vrand sa isi revina tot mai mult . Surioara ei i.o luase inainte cu o viteza uimitoare . "Cum de mai are putere ? Asta da minune ! Eu sunt deja franta , si cu atat mai mult .. ametita . Si nervoasa ! " Ii aruncase o privise dispretuitoare , de foc , asupra ei apoi isi continuase drumul fara sa scoata vreo vorbulita . Prefera sa stea cu gandurile ei , fara ca cele ale printesei sa ii mai intre in capul ei . Din cand in cand mai trantea piciorul de o treapta , aceasta rasunand in intreaga scara , si zbarnaind , de parca ar fi din metal . Ii simtea sentimentele lui Claire , imbinante cu ale ei , care erau de fericire si durere . Durere de la palmele primite iar bucuria .. se stie de la ce vine . Isi schimonosise fata de furie si o luase inainte , sarind treptele , chiar daca nu mai avea deloc aer cand ajunsese la capatul lor .

Tragea aer in piept ca nebuna , dorind sa se incepe cu acesta , pana cand incepuse sa ii arda gatul . Era prea de tot , abia mai putea . Isi ridicase capul si ce vazuse o lasase cu gura cascata , ca la o fotografie cand nu stii cand ti s.a facut . Undeva , sus , era un copilas ce era sustinut de Aylee si aceasta se juca cu bagheta in fata lui . Tipase in sinea ei , injurase in gand si , cu o viteza de care nu era capabila de ceva timp , ii daduse un pumn in umarul ei . Stia ca o merita . Nu trebuia sa se joace cu o astfel de fiinta . Dar , ca urmare a furiei ei , sorsa scapase copilul si el o luase in jos pe scari . Surprinsa , se uitase dupa el , fara sa se clinteasca din loc , si ii zisese din priviri lui Claire sa mearga dupa el . Aceasta o luase imediat la fuga , transformandu.se in pantera neagra .
"Bon surioara . A trebuit sa lipsesc 5 minute . Ai auzit ? 5 minute am lipsit si deja ti.ai facut de cap! Ce naiba a fost in mintea ta ? Ai vrut sa il omori pe copil sau ce ? Stii ca aceasta nu e scoala ta ? Stii ca aici sunt numai reguli ? Stii ce ai gresit cel mai mult ? Trebuia sa ma fi asteptat...ca sa nu ai tu parte de toata distractia ! "
Zisese ea pe un ton sever dar cu sclipiri jucause in ochi . "Ohh , cat urasc uneori ca mi se citeste tot in ochii astia violeti . Numai tata e de vina .. in fine . "

Scosese un sunet arogant si se indepartase de fata , apropiindu.se de o fereastra , singura din incapere , si iesind pe veranda . Iubea veranda de la fiecare castel/casa/apartament . Te despartea de lumea aia inchisa , de acei pereti ce te tineau ostatica si odata ce ieseai afara .. te simteai mai bine , mai apropiat de natura . Ohh , cat iubea Eliza asta . Posibil ca este unicul lucru pe care il iubea cu adevarat . Cu exceptia surioarei ei mai mici Aylee , care ii arde de glume in momente nepotrivite si toate au ca efect scoaterea viperinei din pepeni . Rasese amuzata imaginandu.si cum ar arata ea scoasa dintr.un pepene . Uda toata , rosie din cap pana in picioare , si sambuii negri prelindu.se pe ea ca un scai . Era oribil , dar si amuzant , si o facea mai vesela .

[Claire Afere]

Se simtea vinovata si totusi , nu intelegea din ce motiv . Ce facuse ?Dar , Eliza , chit ca facuse bine sau rau , nu ii mai zisese nimic pe tot parcusul urcusului pana in turnul astronomiei . Nu intelegea ce era cu distanta aceea , dar , se simtea bine cand aparuse cazanul cu Aylee deasupra acestuia in mintea ei . "Sti , arata chiar bine , nu ar fi rau sa il desenez , desi , nu cred ca va iesi exact la fel . " Brusc , Eliza incepuse sa alerge pe scari si a lasat.o pe printesa singura . A fost cu intentie ? Claire spera ca nu . Urcase linisttia toate treptele , respiratia ei devenind pe parcurs tot mai sacadata si inima .. batea tot mai repede , fapt ca facuse prea mult efort . Poate chiar exagerase . Odata ajunsa sus , si cu picioarele pe podeaua neagra din piatra de onix , adus din nu stia ce parte a lumii , se daduse imediat la o parte cand un trup micut de copil trecuse pe langa ea , exact la cativa centimetrii departare . O intrebase din priviri pe viperina si aprobase din cap , fugind pe scari dupa el .

Se transformase in pantera , forma ei obisnuita de "animag" , dupa cum considerau vrajitorii . Acel copilas avea viteza si o voce ,,, de soprana . Nu ii placea deloc cum "canta" si din cand in cand isi mai scutura capul ca sa mai scape de acea senzatie ciudata si mancarimea din spatele urechilor . Coborase toate scarile , ajungand pana la parter , vocea baiatului incepand sa se stinga . Rasuflase usurata si aterizase langa el . Era intors cu spatele , deci nu putea sa vada daca era viu sau mort . "Ohh..de ce eu ? " Cu o laba , isi bagase cateva gheare in bluza lui si il intorsese cu fata spre ea . Avea un chip inspaimantator si plin de sangele rosu , aprins , ca la flacara . "Oki..asta e de rau , mai bine il duc la infirmerie . Dar ce va zice de Aylee ? Stai .. pana la urma ce s.a intamplat ? " Copilul deschisese ochii mici si .. un tipat infiorator iesise pe gura lui micuta la zarirea panterei . "Hopa ! Am uitat sa ma schimb , minunat ! " Ii pusese o alta laba pe gura lui si cu o gheara la buzele ei .

Revenise la forma ei initiala , baiatul urmarind tot procesul speriat si cu atat mai mult .. infriscosat , insa viperinei nu ii pasa . Stia exact ce sa faca cu el , si unde sa il duca . Isi scosese bagheta din buzunarul robei si si.o apropiase de tampla acestuia . El transpira si parca voia sa spuna ceva , dar nu reusise .. doar
"LASA.MA IN PACE HOASCA DE PANTERA NEBUNA CE ESTI !!!!" tipase el cand Claire , din pura greseala , isi luase mana de la gura lui . Se pare ca acel copilas , avea dintii ascutiti , si a profitat de acest lucru , bagandu.si.i in mana fina a printesei , lasandu.i urme adanci in piele . Fata il privise nervoasa si fara sa mai stea pe ganduri , rostise vraja cea mai potrivita pentru acel moment . "Obliviate" ...

[Aylee L. Lovel]

Nu mai isi simtea picioarele. Sau mainile. Sau creierul. Avea ceva in gura. Ceva moale si cald. Oare ce era_ Parca ar fi fost un brat. Al cui brat era in gura ei si de ce? O intrebare foarte buna, nui asa? Dar cazu. Bratul ii aluneca din gura. De pe acum nici nu mai conta al cui era. Isi roti ochii in jur. Cer si din nou cer. Poate ca zbura. Da, parea plauzibil. Dar atunci oare pe ce statea? Sau doar plutea? O, ce dragut. Incepea sa vada in ceata. Poate ca ceata din creier coborase inspre ochi.
Chiar! Oare ea cine era? Asta i se parea mult mai important decat unde era. Intradeva, asta e o intrebare importanta. Cineva o atinse, iar capul ii cazu intr-o parte. Spera ca fusese o palma. De fapt, spera ca fusese o palma. Asta ar fi insemnat ca mai e cineva cu ea. Poate acel cineva stia cine este. Acum, trebuia sa o intrebe. Incerca sa isi deschida gura, dar aceasta nu reactiona. Magic. De undeva, de departe, razbira pana la ea niste sunete. "Raven! Raven!" striga cineva din alta lume. 'Ne crie pas, madamoiselle!' striga o voce dintr-un colt al creierului ei. Fraceza. Ce ciudat ca recunostea limba franceza, dar nu isi dadea seama cine e. Dar oare de ce gandea in franceza? POate ca era frantuzoiaca... Oricum, vocea avea dreptate. De ce striga cineva langa ea? Isi cauta dictionarul mintal. Omuletii din cap de la ea incepura sa lucreze. Super, acum vedea si mai rau. 'Corbeau! Raven le moyennes corbeau!' ii dadu raspunsul unul dintre muncitori. Corb? De ce ar striga cineva corb? Apoi totul capata sens. Daca ei si cealalta persoana zburau, poate ca se apropria de ei un corb. Nu credea ca era o vizita de cutuoazie... Dar ce putea face ea? NIci nu reusea sa se miste. O doamne, oare unde era? Oare persoana cu care era stia sa se apere de un corb in viteza? Spera ca raspunsul la a doua intrebare era da. 'Ne paniquez pas...' incerca sa o imbarbateze un alt omulet din creierul ei. Simplu de zis, vroia sa ii raspunda, dar nu reusi. Totusi, parea ca omuletul a inteles, caci nu ii mai zicea nimic. Hotari ca nici asta nu ii place. Acum era prea liniste. Dar omulteul nu mai vroia sa spuna nimic. Se suparase pe ea si o lasa la greu. "Descurca-te singura cu pericolul!" parea ca spune. O, de ce nu il lasase sa vorbeasca?

[Eliza G. Blest]

Razand singura , in sinea ei , nu era deloc atenta la surioara ei , Aylee , care inca se afla la podea , pesemne fara cunostinta . Desi o durea pe viperina , a asteptat , ca ea sa vina acolo , alaturi , si sa priveasca impreuna natura din fata lor , verzuie si vie , ca intotdeauna . Insa , spre surprinderea ei , se simtea atat calma , cat si trista , suferinda , ceea ce parea tare ciudat . Oftase si se intorsese pe calcaie , mergand incet , cu pasi mari , calmi , terorizati , tremuratori , spre fata cu parul negru si suvite jos . Inca se mai afla la podea , tremurand din toate incheieturile si respirand adanc si sacadat . "Asa ii trebuie daca...totusi e soramea" Se asezase pe vine langa ea si o atinse cu o mana , imbracata intr-o manusa neagra, cu piele lucioasa , si cativa dragon rosii desenati , iesind in evidenta .

Sentimentele de tulburare , de tristete profunda , de nesiguranta , o facusera pe Eliza sa cada la podea , langa ea . "Revino-ti mat-o !! Ce ai patit ? Eu te-am pus in starea asta ? " Imediat , o idee ii venise in minte . Cum de nu isi daduse seama mai inainte ? Dar , dupa ce isi daduse o palma peste frunte , se apropiase de ea mai mult , incrucisindu-si mainile cu ale ei si intrand in mintea ei cu forta . Mii de cuvinte in franceza , ii rasunau de peste tot , ca un ecou , ce o facea sa nu mai gandeasca deloc , nici macar sa isi auda propriile ganduri . Se desprinsese de acea lume , revenind de unde plecase . In aceeasi camera ovala , simpla , vazand-o cu mii de stelute verzui si violete. "Soro , ce ai ? "

[Aylee L. Lovel]

O simtise. Cineva o atinse, iar in acel moment totul se anima. Dintr-o data o dureau toti muschii, sau macar o mare parte din ei. Dar asta insemna ca simte din nou, ceea ce era o noutate binevenita. Clipi. Odata. De doua ori. Isi misca putin degetele. Functionau si ele cum trebuie. Atunci incerca sa se ridice, fara sa bage de seama ce spun vocile din capul sau. Inregistra informatia cum ca era periculos, nestiind ce va urma sau ce o astepta, dupa care isi continua ridicarea. Atunci vazu in fata ei o fata care o ajuta sa se ridice. Avea parul verde ca iarba si ochi violeti. Omuletilor nu prea le placea infatisarea ei, dar pe ea nu o deranja. O facea sa se intrebe cum arata ea insasi. Putea sa vada ca avea o imbracaminte destul de nonconformista, si niste degete destul de lungi. Dar se intreba cum arata la fata. Asta, totusi, nu era cea mai importanta chestie, dupa cum tineau sa ii aminteasca oamenii din capul sau. Inainte sa se uite unde e, isi dadu seama ce o deranjeaza. Avea ceva foarte greu in buzunar.
Ce fusta ciudata. Avea buzunare. Baga mana in buzunar si se afunda pana la cot. Cum era asta posibil? Nu isi putea explica. Oricum, socoase din buzunar o carte, si inca o carte... Pana la urma, se facu un mic deal langa ea. Cateva carti, niste manuale, pergamente, un carnetel, o pana neagra si lunga, o calimara cu cerneala neagra (Oare ce ii facuse sa nu se verse? Poate o vrajise. Incepu sa rada la gandul asta.) si un bat lung si negru. Parea o bagheta.'Étrange' ii zise unul dintre omuleti. Era total de acord. Fata din fata ei radea. "Ha-ha" si ii scoase limba in gand. Acum se simtea mai bine. Baga mana in buzunar ca sa verifice daca mai e ceva acolo. Atinse ceva tare si umed. In acel moment, acel ceva incepu sa i se rasuceasca pe mana. Scoase mana din buzunar si dadu fata in fata cu un sarpe negru cu reflexe rozalii (daca il tineahj inspre lumina). Incepu sa tipe si sa scuture bratul pentru a scapa de reptila. Aceasta ii arunca o privire dusmanoasa si aluneca pe jos, luand-o inspre Verzila din fata ei.
Era sigura. Incepuse sa o ia razna. Cum sa se uite urat la ea un animal? Iar scena o facu pe Verzisor si mai vesela, care acuma se tinea de burta de ras.
-Que est amuzant? intreba ea, arucand fulgere din ochi. Acum Verzisor era aproape pe jos de ras. 'Elle ne connu pas ta langue' Crezi? Mersi de informatie. Fu nevoita sa se concentreze putin.
-Cine esti? intreba ea. Fata de pe jos se uita la ea de parca ar fi avut doua capete. Dupa ce vazuse, nici asta nu ar mai fi mirat-o.

[Claire Afere]

Suspinase si se ridicase in picioare privind baiatul de sus , cu dezgust . "Ce copchil .. " , gandise ea , dand sa plece , auzise murumurele copilului ca "Cine sunt..unde ma aflu . " . Zambise malefic si ridicase piciorul spre prima treapta cand ...
"Stai pe loc domnisoara !! " se auzise o voce puternica , rea , suierata asemenea profesorului de Potiuni .Claire ascultase porunca , oprindu-se si intorcandu-se pe calcaie cu 180 de grade . Gandul i se adeverise . Era chiar profesorul caror ore nu mergea niciodata . "De parca m-ar ajuta vreodata aceasta materie in treburile mele ."
"Da ? " intrebase ea , pe un ton racit , privind-ul increzatoare si cu ochii fara expresie .
"Sa nu te mai aduc vorbind astfel domnisoara... "
"Claire . Ce am facut ?" continuase aceasta , nebagand in seama avertismentul profesorului . Cel din urma se incruntase din ea , dar tacuse , spunandu-i putin iritat .
"Ce i-ai facut acelui elev ? " intrebase , aratand cu o mana spre gramada de haine de pe podea . Printesa ii aruncase privire , si avea o expresie pe fata gen "despre ce vorbesti ? eu nu l-am vazut pana acum." , enervandu-l si mai tare pe profesor .
"Imi pare rau domnule profesor , dar nu stiu despre ce vorb.."
"Taceti domnisoara .. cum spuneai ca te numesti ? "
"Afere .. Claire Afere . Nu vad ce am facut ! Va rog sa nu ma opriti . Nu stiu ce s-a intamplat cu acel copil da ... "
"De vreme ce te aflii aici , inseamna ca trebuie sa stii ce este cu dansul . " Se apropiase de e si il luase de o mana , ridicandu-l si tipandu-i in ureche . "Domnule ! Ce vi s-a intamplat ? "
Claire , nervoasa , isi daduse ochii peste cap si isi indreptase atentia asupra mintii Elizei , contactand-o . "Auzi , m-am ales cu o mica problema . Vin in curand . "

[Eliza G. Blest]

"Inteles , si eu am o mare problema . Aylee , delireaza ! " Ii intorsese viperina raspunsul , privind-o buimaca pe sora-sa .
"Aylee ! Sunt sora ta . Eliza Green . Iti amintesti ? Si de ce vorbesti in franceza ? Stai , tu de unde stii fraceza ? Mie nu mi-ai spus niciodata . Ce se intampla si cu tine acum ? "
Oftase nervoasa , stapanindu-si usor rasul , care inca se zbatea in ea , si se apropiase de ea punandu-i mana la frunte . Era normala . "Nu imi vine sa cred . Nu are febra ??? "
"Aylee , revino-ti azi ! Ce mama mea ai . PArdon , mama noastra ? "
Se incruntase , asezandu-se langa ea si tinand-o de mana , privind itens in ochii ei cenusii , reflectandu-se in ei culoare ei violeta . Pentru a doua oara in ziua aceea , intrase in mintea ea , cuprinzandu-se in gandurile ei , dand din nou peste aceleasi cuvinte in franceza , pe care nu le intelegea defel . Pufnise , odata cu Aylee , inaintand in continuare spre centrul creierului . Luase pe o artera , apoi pe alta , ca si cum s-ar afla intr-un castel plin de coridoare rosii aprins , si mii de baloane rozalii , ce se miscau de colo colo . "Daca as face acum biologia , as luat numai note mari . " Iesise din nou , ramanand calma , cu gandul la ce sa faca in continuare .
"Am dat de belea , " murmurase ea , privind-o pe sora ei geamana cu tristete . "Oare eu te-am bagat in situatia asta ? Si daca da , cum am reusit ? " Oftase trista si isi lasase privirea in jos , descumpanita si certandu-se de prostia pe care o facuse . Din cand in cand ii mai veneau amintiri cu Aylee , in care amandoua radeau de cadeau la pamant , sau altele , toate frumoase , facandu-i stomacul ca pe un ghimp . Inghitise in sec si isi ridicase capul , vazand ochii fetei atintiti asupra ei .
"Aylee ... " , murmurase din nou , cu regret in voce . "Vin-o inapoi !"

[Aylee L. Lovel]

I se parea ca Aylee suna rezonabil. Ar putea fi numele ei, de ce nu? Nu suna la fel de frantuzesc ca... Magdalènè sau Sophie, dar era un nume dragut. Dar Verzisor ii zisese si ceva gen ca erau surori. No pe asta nu o mai credea. Fata, Eliza, parca, avea un puternic accent britanic, ceea ce era de inteles. Pe cand ea stia franceza. Desi simtea de parca nu si-ar mai fi vorbit propria limba de mult, totusi era frantuzoaica. Trebuia sa se agate de acest gand. Era cel mai palpabil lucru pe care il avea. Daca se gandea putin, stia multe chestii. Franta-Paris-Turnul Eiffel. 24 decembrie-craciun-Mos Craciun. Isi amintea tot felul de chestii, dar nimic legat de ea insasi sau de trecutul sau. Iar asta nu era tocmai ceva la care se asteptatase. Trebuia cumva sa isi reaminteasca toata viata sa. Dar cum? Nu avea nici o idee.
Totusi, pentru a nu sta pe loc, ca o idioata, se hotari sa se uite in jur. Nici pomeneala de zbor. Pur si simplu se afla intr-o camera rotunda cu ferestre multe si mari.Se aproprie de una dintre ele si privi afara. Ceea ce vazu o lovi. Ea statea intr-unul dintre turnurile unui castel de piatra, vechi de cine stie cate secole. Castelul era pe o proprietate foarte intinsa. Aceasta continea un lac la care nu ii putea vedea malul opus. Nu departe, in stanga era o padure, langa care era o mica casuta din hornul careia iesea fum. Undeva, pierdut in ceata era un teren de ceva. Semana cu un stadion, sau ceva de genul acesta.
-C'est magnific... zise ca pentru sine. Eliza o auzise si se apropria de ea. Cat de ciudat! Putea sa ii auda clar respiratia, bataile inimii, putea sa ii simta parfumul sau balsamul sau ce o fi fost. Dar asta nu era normal. Nici un om normal nu avea asa simturi puternice si totusi... Ea stia sigur ca ceea ce simte nu e rodul imaginatiei sale. Era sigura ca intradevar acela era mirosul ei. Lasa balta planul initial, si anume acela de a continua sa cerceteze locul, si se intoarse brusc inspe fata ce acum se opri locului.
Aylee sari pe ea. Ii lua parul in maini si il aproprie de fata. Ii inspira mirosul, exact acelasi pe care il simtise cand statea langa geam. Deci nu se inselase. Fata se trase din strangerea ei, privind-o ca pe cine stie ce exponat de la un muzeu. Bataile inimii i se intetira. Putea auzi asta. Si poate ca nu isi amintea mai nimic despre trecutul ei, stia sigur ca nu erau multi care sa poata face ceea ce facea ea tocmai acum. Sirul gandurilor ii fu intrerupt de un zgomot pe care il auzi de pe scari. De departe, de pe scari. Incremeni. Eliza se uita la ea intrebatoare. Ea nu auzise nimic. Insa Aylee da.

[Claire Afere]

Se incruntase usor cand Eliza ii spusese de problema suriroarei ei , insa nu ii pasa deloc . Zambise cu toata gura , incantata , fara sa isi dea seama ca profesorul inca se mai afla langa ea . Acesta din urma o privise intrebator si ii spusese pe un ton rece , de iti ingheta sangele in vene .
"Ti se pare amuzant ? "
La auzul intrebarii , viperina se trezise la realitate , oprindu-si zambetul tamp de pe chip , si avand o expresie ciudata pe chip ce avea ca insemnare"am facut ceva?" si se incruntase mai tare , cateva cute ivindu-se pe fruntea ei micuta .

"Nu , " ii venise promt raspunsul . Nu intelegea ce il facuse pe profesor sa devina atat de rau cu ea , insa nu o interesa deloc . Daduse din umeri , nepasatoare si ridicase piciorul pentru a urca prima treapta pana ..
"Nu pleci nicaieri domnisoara Affors ... Afem .. Aflon ... "
"Afaire ! " Si fara sa ii mai zica ceva profesorului se intorsese si urcase in graba scarile , lasand-ui pe cei doi sa o priveasca in urma ei . Cu rasuflarea sacadata , sarise pe ultima treapta si se oprise , tinandu-si mana la piept si privind in jos , spre podeaua de marmura . Ramasese asa cateva minute , respiratia revenind-ui pe parcurs . Isi ridicase apoi capul si le zarise pe cele doua surori , una privind-o cu suspiciune ,si cealalta cu drag . Ii aruncase o privire urata lui Aylee si facuse cativa pasi dar Eliza ii strigase ..