O oglinda care minte

[Mina Fabienne Potter]

Salathiel Donnerkrieg and Me





Era o seara ploioasa de toamna. Mina statea in Turnul Ochilor de Soim si privea cum picurii de ploaie se lovesc tare de geamurile castelului. Privea de mult acel joc al lor, dar intr-un final se plictisi si se intoarse in Camera de Zi. Acolo, toti elevii povesteau si se distrau. Soimita se aseza pe un fotoliu mare, langa semineu si deschise o carte.

Apuca sa citeasca cateva randuri, dar doar atat, deoarece era prea mare harmalaia. Se ridica frumos de pe fotoliu, si se indrtepta spre iesire. In timp ce cobora scarile se gandea oare daca nu va da peste un alt elev al Hogwartsului ca sa dezlege inca un mister cu el?
Spera din tot sufletul sa gaseasca asa ceva.

Dar asta nu va stii, deoarece destinul nu o va lasa sa afle decat la momentul oportun. Cobora scarile din Turn. Dupa ce le parcurse pe toate se trezi in mijlocul coridoarelor unde nu era nimeni. Era o liniste de mormant. Dintr-o data se auzi un zgomot. Mina se intoarse speriata si in capatul coridorului zari o silueta.

[Salathiel Donnerkrieg]

Dintre toate lucrurile posibile Hagrid alesese cel mai prost pentru al inveseli.
'Hai sa facem un tur al castelului' spusese acesta.
De unde sa stie Sal ca turul avea sa se desfasoare de pe spinarea unui dragon furios? Sau ca va ploua? Sau ca pielea de dragon devine alunecoasa cand e uda?
Asa se face ca baiatul intra in castel urmat de scuzele lui Hagrid, spuse printre strigatele adresate dragonului, plin de noroi si ud din cap pana-n picioare. Nu avea niciun chef sa mearga astfel in pivnitele reci ale viperinilor, asa ca rataci putin pe coridoarele castelului, cautand o camera cu un semineu in care sa nu afle nimeni.
Nu numai ca nu gasi nicio camera, dar in cateva minute reusi sa dea peste cineva. Ziua mergea din ce in ce mai bine...

[Mina Fabienne Potter]

Soimita incepu sa se indrepte spre acea silueta. Cand se apropie destul de mult ca sa isi dea seama cine era se opri. In fata ei statea un baiat. I se parea cunoscut, chiar foarte cunoscut, dar nu stia de unde anume il stia. Mai inainta un pas, uitandu-se fix la baiat.
-Buna! incepu Mina. Cine esti?

Soimitei ii se paru cam urat sa il intrebe cine este, dar intrebarea era pusa si nu o mai putea repara." Mai bine il intrebam cum il cheama! Chh! Urat din partea mea!"
Isi trase putin de roba in nos, dupa care isi aranja parul saten buclat. Isi intoarse privirea spre fereastra. Intr-adevar, ploua cu galeata. Isi intoarse privirea spre baiatul di fata ei asteptandu-i raspunsul.

---

[Salathiel Donnerkrieg]

Infrigurat si murdar era exact modul in care Sal dorea sa fie vazut de cineva. Daca in mod obisnuit starea de spirit a baiatului era rea, acum ajunsese undeva intre foarte rea si Avada Kedavra. De aceasta atunci cand soimita il intampina cu o intrebare pusa de parca baiatul ar fi dat buzna la ea acasa, acesta o privi cum ar fi privit-o probabil un dementor ce o considera hrana, apoi spuse:
"Mi-e frig. Am nevoie de un foc si liniste. Ai hainele uscate din cate vad."
Indrepta bagheta murdara de noroi spre ea si incepu.
"Incen...."

[Mina Fabienne Potter]

Mina insa avu tupeul sa ii puna mana pe bagheta si sa o indrepte in jos. Nu stia ce avea in seara aia, dar eqa nu era presul nimanui, asta o mai spusese. In timp ce statea cu mana pe bagheta baiatului, soimmita ii spuse:

-Imi parea rau, daca te-am jignit, incepu ea lasandu-i bagheta libera. Uite, spuse ea si isi scoase bagheta spunand o vraja care ii curata si ii usca hainele. Si daca ai nevoie de un foc, as putea sa te duc in Turnul Ochilor De Soim. Mina privi in spatele ei si vazu ca toata calea este libera. Singurul motiv acre o tintuia pe loc, era raspunsul baiatului. Dupa cum vorbise cu ea, era suta la suta sigura ca acesta nu va fi incantat de propunerea ei, si de obraznicia care o facuse mai devreme.

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel analiza tacut propunerea. Putea pe de o parte sa ii dea foc fetei, care parea destul de buna de ars, si sa se incalzeasca aici. Pe de alta parte se indoia ca multi viperini ajunsesera vreodata in turnul ocupat de Ochii de soim. Se decise sa accepte oferta fetei.

"Doua conditii: nu am de gand sa socializez cu alti elevi de pe-acolo si nu am chef sa fiu zarit de vreun profesor. Crezi ca putem sa ne descurcam cu asta?"

Era moroconos si avea dreptate sa fie. Nu multi vrajitori i-ar fi pus mana pe bagheta cand se pregatea sa-i incendieze in loc sa se fereasca sau sa se protejeze.

[Mina Fabienne Potter]

Mina dadu afirmativ din cap. Incepu sa mearga repede pe coridor, uitandu-se foarte atenta in jurul ei. Chiar nu dorea nici ea sa fie vazuta ca duce alti elevi in Turnul Ochilor de Soim. Nu dorea sa stea o dupa-amiaza inchisa la detentie, cu cine stie ce profesor. Incepu sa urce scarile pana ajunse in fata usii. Ciocanii de 4 ori dupa care usa se deschise, dar doar pe sfert, si de acolo iesi un cap de soim. Acesta ii puse o intrebare fetei si aceasta raspunse fara sa aiba nevioe de prea mult timp de gandire. Usa se deschise larg si Mina impreuna cu colegul ei intrara in Turn." Ciudat! isi spuse Mina. Cum de nu este nimeni in Turn la ora aceasta?"

Soimita dadu drumul focului si in numai cateva minute camera incepu sa se incalzeasca. Il pofti pe noul sau coleg sa se aseze pe fotolui in timp ce ea facu rost de doua cani cu ciocolata caldaa. Ii intinse una baiatului, rugandu-se sa nu i-o arunce cat colo, si se aseza pe fotoliu.

[Salathiel Donnerkrieg]

Atmonsfera devenise mai destinsa odata cu caldura oferita de un foc si ciocolata fierbinte pe care Sal o accepta, multumindu-i fetei din priviri. Era o gazda buna, asa ca se hotari sa mai ramana aici ceva timp.

"Scuze pentru mai inainte, chiar nu suport umezeala si frigul si mai ales noroiul. Cand te-am vazut tocmai cautam un foc si...nu mai conteaza. Eu sunt Salathiel, incantat de cunostiinta."

Spera ca inceputul prost sa ia sfarsit odata cu frigul si apa de care scapase la adapostul primitorului turn al Ochilor de soim. Era frumos aici si Sal considera din ce in ce mai urate pivnitele intunecoase ale viperinilor.

[Mina Fabienne Potter]

Soimita incepu sa bea din ceasca sa, dupa care ii raspunse baiatului:
-Nu este nicio problema, Eu sunt Mina, imi pare bine de cunostinta.

Mina spera ca Sal sa nu creada despre ea ca este infumurata pentru ca ii pusr mana pe bagheta. Spera sa o considere asa cum era ea defapt. Buna si de treaba. Genul acela de persoana care se intelefge bine cu toata lumea.

Soimita stia, sau credea ca Sal este un baiat bunn, si nu dorea deloc sa isi schimbe parerea fata de el. Mina privi pe una dintre ferestrele Turnului si pentru un moment i se paru ca vede o fata. Isi inabusi in strigat dupa care se intoarse la ceasca sa cu ciocolata calda si la musafirul sau.
-Deci...esti la Viperini, deduse soimita dupa insigna pe care o avea acesta pe roba. Daca nu iti este cu suparare, ce faceai afara la o ora asa tarzie?

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel sorbi din lichidul fierbinte si raspunse:

"Eram suparat din nu mai stiu ce motiv, asa ca Hagrid s-a gandit sa ma inveseleasca printr-un tur al Hogwartsului. Din aer. De pe spinarea unui dragon. Pe ploaie. Doar stie ca dragonilor nu le place ploaia. Si pielea de dragon se face asa alunecoasa de la apa. Si aterizeaza extraordinar de prost. Hagrid tocmai si-a facut o piscina de namol in curte."

Isi aduse aminte de felul in care facuse cunostiinta cu soimita si incepu sa rada. Cum sa vrea sa se incalzeasca arzand pe cineva?