This is gonna hurt

[Desiree Rose Goth]

• Desiree zambi usor, amintindu-si acela cuvinte pe care ea le rostise.. nu cu multa vreme in urma. Asta era un semn ca Rosalie asculta intr-adevar ceea ce abera, si nu o baga in seama doar pentru a o rani mai tarziu. Cel putin, asa spera.
  
  - Ai dreptate, aproba Cercetasa. Am facut-o din reflex.
  Se uita la Rosalie cum isi aprindea o alta tigara. Observase si ea ca devenisera mai apropiate de la acea data cand se intalnisera, la malul lacului; si Desiree se intreba cum de nu a respins-o si pe ea asa cum a facut cu oameni ce doreau sa-i intre sub piele. Poate nu ajunsese la un nivel in care se aiba incredere in acea tanara; insa era posibil ca, dupa ceva timp, sa se intample si asta.

[Rosalie Vivienne Alden]

Inspira fumul acela puternic care normal ar distruge plamanii oricui, dar uneori ii facea atat de mult bine. Cel putin asa considera ea. Chit ca mai tarziu isi va schimba parerea asta nu mai conta, conta prezentul. Asa gandea si voia sa gandeasca mereu. Se uitase zambind si ii indreptase din nou pachetul Cercetasei. Chicotise usor. Alta data se va asigura ca are acele tigari reale la ea, caci se parea ca cele doua se intalneau de cateva ori si de cele mai multe ori involuntar.

"Stiu cum e. Uneori si eu reactionez intr-un anume fel, apoi .. pur si simplu imi dau seama ca a fost reflexul si ca probabil nu trebuia sa o fac." Rase usor dandu-si seama ca de aceasta data Desiree spusese nu ceva de rau, dimpotriva. Nu mai trebuia sa se forteze sa vorbeasca cu ea. Incepea sa o cunoasca mai bine.

[Desiree Rose Goth]

• Cercetasa aproba usor din cap si scoase o tigara din pachetul pe care Rosalie il tinea intins. Se parea ca , la urma urmei, va avea companie pentru tot restul noptii - asta daca nu cumva ii va trece prin cap lui Filch sa verifice daca se afla vreun student in incaperea aceasta. Desiree spera din tot sufletul ca sa nu se intample una ca asta.
  Isi aprinse tigara cu varful baghetei si inspira adanc fumul. Cu tigara arzand intre degete, isi aminti toate lucrurile rele ce se intamplasera in ultima perioada. Crezuse ca va face fata la toate, insa acum... nu mai era chiar atat de sigura. De fapt, nici nu mai stia ca sa faca in continuare. Isi pleca privirea, incercand sa nu se gandeasca la ziua de maine - care, cu siguranta, va veni intr-un final.

[Rosalie Vivienne Alden]

Mai trase un fum de tigara si inghitise in sec. Nici acum nu putea sa-si dea seama cand a inceput sa fumeze in acest hal, oricat de mult s-ar intreba si oricat si-ar fi dorit sa se intoarca in trecut sa afle cand s-a petrecut acea intamplare care chiar a determinat-o sa recurga la asa ceva pentru a se linisti. Inainte - daca citea o carte se calma instantaneu, insa incepuse sa isi piarda si interesul pentru carti, ceea ce era ingrijorator la ea. Se uitase catre Desiree brusc.

"S-a intamplat ceva?" , intrebase Rosalie observandu-i chipul usor incruntat. Cu siguranta se intamplase, insa era sigura ca nu va vorbi cu ea despre asa ceva. Sau poate da .. cine stia asta? Spera sa aiba incredere in ea sa ii spuna despre problemele sale, desi nu era prea convinsa ca asa va fi.

[Desiree Rose Goth]

• - E doar.. , incepu Cercetasa, insa dupa aceea se opri. E cam complicat.
  Nu gasea cuvintele potrivite pentru a descrie toate sentimentele ce se involburau inauntrul sau. Isi pleca privirea, reticenta. Asta se intampla de fiecare data cand incerca sa-si dea seama ce era cu ea. Isi musca buzele, intrebandu-se cum sa inceapa.
  - Ce faci atunci cand.. pur si simplu, stii ca ceva al naibii de rau se va intampla?
  Cuvintele ii zburara de pe buze, gustul lor amar ramanand in aer. Nu voise sa spuna asta - insa ceva o impulsiona sa continue sa vorbeasca, fara sa se gandeasca la consecinte. Isi franse degetele, neputincioasa.

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stiuse sa ii raspunda. Era o intrebare cu multe posibilitati de o afirmatie in urma, insa pur si simplu nu putea sa ii spuna ceva. O luase mult prea prin surprindere. Ii era dificil sa rosteasca ceva atata timp cat nu stia intreaga poveste, deci probabil ca ar fi fost in zadar sa ii spuna ceva. Sau poate nu .. avea sa incerce pentru a-i demonstra ca intelegea macar cat de cat ceea ce voia sa spuna. Ii facea bine sa vorbeasca, se simtea mai destinsa. Nu ar fi vrut sa cada din nou intr-o tacere brusca.

"Nu stiu .. presupun ca incerci sa eviti cat mai mult." , murmurase oftand puternic, desi nu voise. Isi amintise din nou nevrand de acea intamplare pe care nu o putuse evita deloc.

[Desiree Rose Goth]

• Nu se referise exact la asta cand rostise acele cuvinte; insa stia ca intrebarea avea o multime de raspunsuri valabile daca nu specifici precis despre ce vorbesti. Se incrunta si prinse tigara intre buze, tragand adanc aer in piept. Poate ca o luase pe Rose prin surprindere cu intrebarea sa si tanara nu fusese prea atenta la ce a spus. Ceva de genul. Asa ca incerca sa mai adauge cate ceva, pentru ca macar cuvintele sale sa aiba un sens.
  - Ma refeream la.. atunci cand nu mai ai idee ce sa faci intr-o situatie in care esti constrans, murmura ea. Intr-o situtuatie in care singurul lucru pe care ti-l doresti e sa fugi cat mai departe de viata ta pentru ca e al naibii de complicata. Si sa nu mai vii niciodata inapoi.

[Rosalie Vivienne Alden]

Oftase. Acum ca ii explicase intr-un final mai pe larg intelesese, insa nu mai avea ce sa ii spuna. Raspunsul consta chiar in intrebarea sa. Da, desi suna putin cam ciudat ... Daduse din umeri si oftase. Trecuse si ea prin astfel de momente, cand pur si simplu voia sa fuga de toti si de toate, vrand sa uite de ceea ce o inconjura, de problemele atat de des intalnite si de persoanele care o criticau fara ca macar sa o cunoasca indeajuns de bine. Se incruntase usor. De fapt nu - doar adoptase o pozitie mai serioasa.

"Cunosc bine sentimentul." Nu mai adaugase altceva, caci Desiree intelesese cu siguranta ideea principala. Nu prea erau nevoie de multe vorbe pentru a exprima un raspuns atat de simplu si concentrat, de asemenea si atat de ... evident.

[Desiree Rose Goth]

• Ofta scurt. Punea pariu ca toate persoanele cunoscusera de cel putin cateva ori sentimentul, insa.. nu prea se putea impaca cu ideea asta. Mereu se intreba de ce i se intampla tocmai ei ca viata sa fie atat de complicata. Insa toata lumea se izbea de o bariera la un moment dat, in vietile lor; problema cea mai mare era ca ei sa reuseasca sa treaca de ea. Castigi sau pierzi, cum spunea zicala.
  - E naspa senzatia, murmura ea, ca sa nu lase tacerea sa se infiripe.
  Si oricat incerca sa scape de ea, nu reusea. Pur si simplu, habar nu avea ce sa faca in continuare. Doar stia ca ceva al naibii de rau se va intampla.

[Rosalie Vivienne Alden]

Aprobase printr-un scurt dat din cap. Ce ar mai fi putut sa adauge .. cand stia ca fata spusese totul? Si totusi observa in privirea sa o urma de indoiala, de fapt de regret, oarecum de frica, desi parea foarte complicat ca tocmai aceasta Cercetasa sa se teama de ceva. Oftase scurt. Incepuse sa se inteleaga cu ea si nu prea ii placea sa o vada atat de ..ingrijorata? Da, cam acesta era cuvantul potrivit.

"Ai tu ceva anume!" , rostise Rosalie sigura pe ea,caci asa si era. Apoi urma o pauza scurta, dupa care murmura: "Nu-i asa?" O intrebare bine-venita sau nu , tot trebuia sa i-o puna. Se vedea ca nu se simtea tocmai in largul sau si daca ar putea-o ajuta .. ar incerca.