decimated dreams

[Veronique A. Dupont]

• 'Trebuie sa mergem' zise fata evitand sa-i raspunda la intrebare. Stia destul de multe, dar nu vroia sa-si impartaseasca cunostintele. Aflase mai tot ce trebuia sa de la tatal prietenului sau cel mai bun care era tot devorator. Acesta era profesor de Potinui la Durmstrang si cu ajutorul sau reusise sa intre in scoala. Ii spusese ca are la dispozitie mai putin de doua ore pana cineva avea sa-si dea semana de prezenta sa, dar toate acestea se schimbasera din cauza viperinului.
  Ii arunca o privire fugara si apoi isi pleca la loc capul. Realiza ca daca amandoi cautau acelasi lucru aveau sa termine acea intalnire cu o lupta. Nu-si permitea sa piarda timp luptand, dar nici nu vroia sa renunte la document care, in acel moment, semnifica viata sa. Ii parea rau de baiat pentru ca devenisera intr-un fel prieteni, pana la urma, nimic nu uneste mai bine doua persoane decat moarte, dar trebuia sa se asigure ca duce pergamentul in Padurea lui Dean pana la apusul soarelui.

[Salathiel Donnerkrieg]

"Si pana unde vrei sa mergem impreuna?" intreba Salathiel privind-o ironic in timp ce pasea. "Vrem amandoi acelasi lucru, corect? Si stiu ca te gandesti exact la acelasi lucru ca mine: nu-l putem avea amandoi, nu? Asa ca nu ar fi mai bine sa..."

Baiatul nu mai continua propozitia, ci se prabusi la podea ca secerat. Vedea si totusi nu vedea nimic, o atintea pe Ronnie cu ochii lui acum lipsiti de orice expresie, murmura sunete si franturi de cuvinte. Nu simtea niciun discomfort, doar o oboseala ingrozitoare si dorinta de a inchide ochii pentru totdeauna. Dar nu putea inchide nimic, vedea, vedea totul.

Ronnie. Un vrajitor batran si infuriat. Blestemul de ucis. Ronnie. De ce nu esti atenta? Dar tu? TU de ce nu stii? Lacrimi. Ale tale?
Intuneric.

Baiatul clipi din ochi la timp pentru a lasa lacrima ce se ascunsese inauntru a se prelinga usor. Ura previziunile.

[Veronique A. Dupont]

• Clipi des si il privi uimita. Nu se astepta ca in toata acea nebunie vrajitorul sa se mai gandeasca la acel detaliu.
  'Eu...' incepu ea, dar se opri cand viperinul cazu la pamant.
  Ramase impietrita pret de cateva secunde, dar apoi se apropie usor de el. Se lasa in genuchi langa el si ii atinse obrazul precauta. Ii era frica sa faca ceva pentru ca nu stia ce. Se uita la el si isi dorea din tot sufeltul sa poata actiona intr-un fel.
  'Trezeste-te' spuse aceasta disperata privind trupul ce se intindea pe podea.
  Isi musca buza intr-un colt dupa cum ii era obiceiul si continua sa faca asta pana-si umplu gura cu sange. Era un tic nervos de care nu putea sa scape. Combinatia dintre durerea intepatoare si gustul metalizat de sange o faceau mereu sa se trezeasca la realitate si sa-si aminteasca ca este vie.
  'Trezeste-te, te rog' zise din nou pe un glas sfarsit si-si apleca usor capul. Parul ii cazu intr-o parte, iar lantul din argint care-i atarna la gat ii statea suspendat in aer aproape atingadu-l pe baiat. Isi aduse aminte de Rose si de intamplarea lor. Stranse medalionul in pumnul sau firav, metinadu-si mana cealalta in continuare pe chipul baiatului. Vroia sa creeze un fel de legatura, dar nu reusi. Magia ce se ascunde inauntrul pandantivului fusese folosita in nenumarate randuri de viperina, dar acum nu parea a fi un caz pe care talisamnul sa-l poata indrepta.

[Salathiel Donnerkrieg]

Vedea din nou. Vedea realitatea de data aceasta, adica un chip binecunoscut si ingrijorat, si simtea o mana pe fata sa. Realiza aproape imediat ce se intamplase si ii apuca mana viperinei, lipind-o si mai tare de fata lui.

"Traiesti!"

Realizand ce spusese, se ridica repede, fara insa a-i da drumul la mana. Previziunile nu sunt batute in cuie, asa i se spusese. Isi impuse sa nu se mai gandeasca la asta pana nu vor ajunge la tinta. Trebuiau sa treaca de multi vrajitori pana acolo, stia asta.
Realiza ca inca o mai tinea pe vrajitoare de mana si se retrase, stanjenit.

"Stii de ce nu ne-au ajuns pana acum Ronnie? Nu ne urmaresc, ne asteapta. Stiu ca venim."

[Veronique A. Dupont]

• Rasufla usurata cand baiatul isi deschise ochii. Stia ca pierdea timp din cauza lui, dar nu putea lasa acolo.
  'Traiesti' auzi afirmatia socanta a baiatului. Se uita nesigura la el cerandu-i din priviri sa explice ce se intampla.
  N-au de unde sa stie, isi spuse in gand cand vrajitorul ii zisese ca se aflase in scoala despre planul lor. Se deprata putin punandu-si ambele maini in poala dupa ce viperinul ii elibera palma si incepu sa se gndeasca. Se juca absenta cu o suvita cocolatie de par si incerca sa gaseasca nu motiv pentru care se aflase de vizita sa. Nu putea gasi nimic altceva decat ca unul dintre devoratorii ce-i cunosteau misiunea o tradase.
  'Trebuie sa ne regandim planul' zise vrajitoarea cerandu-i ajutor involuntar. Ar fi dorit sa nu fie si el implicat in planul sau pentru ca avea senzatia ca o incetineste, dar nu avea ce sa faca. Acum ca stiau ca au acelasi scop nu puteau sa mai de inapoi. Nu se putea desprati pentru ca ar fi reusit doar sa piarda timp incercand sa se intreaca. Aveau nevoie unul de altul in acele momente cu toate ca Ronnie nu vroia sa accepte.

[Salathiel Donnerkrieg]

De cate ori se aflase in situatii critice Salathiel gasise o vraja care sa il scoata din incurcatura, dar acum lucrurile erau destul de complicate. Nu dorea sa mai omoare oameni nevinovati dar nici nu putea sa ii impietreasca sau imobilizeze pe toti vrajitorii care incercau sa-i opreasca fara sa fie atins de vrajile lor.

"Cred ca ar trebui sa folosim o diversiune. Iti poti face patronusul sa vorbeasca? Ar mai fi varianta cu pasarile, desi ar trebui al naibii de multe."

Mai avea cateva idei, dar implicau niste magie neagra destul de complicata pe care nu putea risca sa o scape de sub control. Nu isi dorea decat sa iasa de aici si Ronnie sa fie bine. Scutura din cap deoarece incepea sa se gandeasca iar la prostii.

[Veronique A. Dupont]

• Se gandi daca-si putea face patronusul sa vorbeasca. Nu mai facuse acel lucru niciodata, dar ar fi putut incerca.
  'Tu poti?' il intreba suspicioasa pe vrajitor.
  Continua sa se joace cu suvita de par. Nu avea nicio idee cum ar fi putut crea o diversiune, dar avea incredere in viperin. Incredre, pronunta cuvantul in cap si se gandi de ce avea incredere in el. Nu-l cunostea foarte bine, dar totusi il crezuse cand acesta-i spusese ca se aflase despre prezenta lor. De unde ar fi putut el sa stie pana la urma?
  'Ai omis un detaliu. De unde stii ca au aflat ca suntem in scoala si venim dupa document?' intreba ea ridicandu-se in picioare si asteptand ca baiatul sa faca la fel.

[Salathiel Donnerkrieg]

" Nu mai pot, de ceva vreme." raspunse el.
Intr-adevar, de cand incepuse iar sa ucida nu mai reusea sa faca multe lucruri care inainte fusesera usoare.
Ofta adanc, privind la Ronnie.

'Esti mai nevinovata decat mine, mica devoratoare...' zambi el doar pentru sine.

Se gandi putin daca sa ii spuna despre blestemul sau poate darul lui. Nu il putea aduce in vreun dezavantaj, dar nici voia sa fie intrebat de acum incolo ce o sa se afle dupa fiecare colt. O privi pe viperina in ochi si spuse usor:

"Sunt clarvazator. Unul bun se pare. Din pacate."

[Veronique A. Dupont]

• Clavazator. Mereu isi dorise sa intalneasca unul. Cand era mica ar fi dat orice ca sa gaseasca pe cineva care sa-i spuna viitorul, dar apoi a aflat ca nu asa stateau lucrurile. Clavazatorii nu puteau face previziuni cand doreau.
  Ii intalni din nou privirea si ii zambi. Si-ar fi dorit si ea sa aibe acel dar. I se parea extrem de interesant sa poti cunoaste viitorul, chiar si o mica parte din acesta. Desigur, nu prea stia mult despre clavazatori si probabil se insela ca deobieci. Sesiza ca baiatul adauga un din pacat la sfarsit de cazu pe ganduri ce vroia sa zica acea nota destul de dezolanta.
  'Ar trebui sa ne miscam' zise ea intr-un sfarsit, negasind raspuns la intrebarea ei. 'Imi poti vedea viitorul?' intreba ea dupa un moment scurt de liniste. Stia ca probabil se facuse de ras cu acea intrebare, dar era prea curioasa ca sa se abtina.

[Salathiel Donnerkrieg]

Stia ca trebuiau sa se miste, dar nu puteau face asta orbeste. Isi conjura Patronusul si trimise pantera stralucitoare in fata lor. Chiar daca nu putea vorbi, inca era in stare sa scoata un sunet oarecare si i-ar fi avertizat de aeventualele amenintari. Grabind pasul, se intoarse spre Ronnie pentru a-i raspunde la intrebare. In oricare alta situatie ar fi ras, dar din cauza previziunii de mai inainte chiar nu ii venea sa rada.

" Iti pot vedea viitorul, dar nu cand vreau eu. In general pot prevedea chestii mici, cum ar fi faptul ca o sa iti agati roba in ceva curand, dar adevaratele previziuni sunt legate de evenimente mai importante si chiar deloc placute. Cu cat e mai important evenimentul, cu atat mai putine imi aduc aminte cand imi revin."

Ofta adanc si o privi aproape rugator, sperand sa nu il mai intrebe nimic legat de subiectul acesta.