Ph... Noapte din nou

[Oswin A. Cameron]

O idee de moment o determina sa deschida brusc ochii. Un zambet ciudat ii aparu pe buze. Soimita cobnora din pat si se schimba repede in alte haine. Nu era frumos sa colinde prin castel in pijamale.

Nici nu isi dadu seama cand ajunse in curtea scolii. Cidat. In ultimul timp nu isi amintea destul demulte lucruri. Pasind plictisita catre o destinatie nedefinita in capul ei.

Isi prinse parul lung si blond intr-o coada, la spate. Se saturase sa il tina mereu depletit si sa o incurce in orice ar fi facut. Arunca o privire asupra ceasului copilaros cu Mikey Mouse. O ora destul de tarzie pentru o plimbare. Trase repede maneca hanoracului peste ceas si se asigura ca nu este urmarita.

[Desiree Rose Goth]

• Isi ridica privirea catre vazduh. Stelele brazdate pe cerul ca de onix luminau in noaptea aceea imprejurimile Catelului, invaluindu-le precum o mantie de argint. Adierile vagi de vant ii mangaiau obrajii si ii infiorau usor pielea fierbinte. Se bucura ca era in sfarsit singura, dupa o zi plina de ganduri, ingrijorari, emotii si evenimente neasteptate ; in sfarsit, putea fi ea insasi. Fara sa se prefaca. Fara sa zambeasca inutil. Fara sa fie nevoie sa faca pe placul cuiva sau sa faca o impresie.
  Isi stranse bratele in jurul taliei. Desi era toamna, iarna dadea semne ca s-ar apropia cu repeziciune. Cercetasa punea pariu ca in curand fluturi de gheata o sa pluteasca pe aripile vantului; poate chiar se va intampla in noaptea asta.

[Oswin A. Cameron]

"Privirea i se aproi asupra unei siluete aflate la o distanta destul de mare de ea. Ciudat, oare cine o fi? se intrebara soimita pornind cu pasi inceti spre respectiva persoana. Mintea i se umplu din nou cu tot felul de prostii inutile: Teme, prieteni, planuri copilaresti si multe alte lucruri care probabil nu interesau pe nimeni.
Nori negrii incepeau sa apara pe cerul intunecat al noptii iar luna plina se ascunse incet dupa ei.

Hey, Buna! o saluta blondina oprindu-se la cativa pasi de fata. Parea fi de la cercetasi asa ca ii zambi vesel. O analiza atent si isi dadu seama ca nu o cunostea..

[Desiree Rose Goth]

• Se uita la tanara ce se apropiase la cativa pasi de ea. Parca avusese ea impresia ca, in urma cu cateva momente, fosneau frunzele sub talpile cuiva. Parul tinerei, lung si blond, era aproape ciufulit din cauza adierilor de vant. Probabil ca si Desiree arata la fel de ravasita.
  Incerca sa atribuie un nume, o amintire, fetei care statea in fata sa, dar nu gasi nimic. Nu se mira de faptul ca nu o cunostea pe acea tanara; mereu gasea persoane straine ei prin Hogwarts. Nici macar evidenta tuturor Cercetasilor nu o putea tine, chiar daca era Sefa de Casa. Si, bineinteles, in loc sa puna intrebari gen " De ce naiba nu esti in Turn?", facu cu totul altceva.
  - Salut si tie. Nu te-am mai vazut prin Castel pana acum.

[Oswin A. Cameron]

" Auzint cuvintele fetei, zambetul vesel al soimitei se transforma intr-unul vinovat in timp ce isi ciufulea mai tare parul. Nu era de mirare ca nu cunostea. Deobicei pierdea vremea airea de una singura prin camera ochilor de soim impreuna cu motanul ei, Salem. Pai.... Da.. Sunt la Ochi-De-Soim. raspunse intr-un final. Isi aranga din nou parul desi stia ca era aproape inutil. Oricum vantul o sa-l zboare si ea il va ciufuli cat de curand. Dar tu? Saaau... dumneavastra... se corecta aproape imediat.

[Raphael Olivier]

Flutura bagheta, stingand lumina din varful ei cu o zvacnire. Isi scoase capul de sub plapuma, asezand fara zgomot cartea Despre Vajthat pe noptiera de langa ea. Auzi cum fata care se ridicase din pat se imbraca incet. Nu se obosi sa inchida ochii, incercand sa desluseasca ceva prin perdeaua de catifea groasa, albastra. Dar nu vazu nimic, ci doar auzi usa dormitoarelor deschizandu-se si inchizandu-se.

Se ridica repede din pat si isi lua in graba hainele pe ea. Apuca pelerina si si-o arunca pe umeri, avand in vedere ca afara era destul de frig. Deschise usa dormitoarelor si se furisa fara din Turnul Ochilor-de-Soim. Cobori repede scarile si se opri sa arunce o privire pe geamul aburit. Il sterse usor cu maneca si o vazu doua fete. Una dintre ele era de la Ochi-de-Soimi, o recunostea dupa parul blond pe care il zarise din cand in cand in Turn. Pe cealalta o recunoscuse de la distanta ca fiind Desiree, cercetasa cu care se imprietenise anul trecut in camera Oglinzii lui Erised si care devenise intre timp Sefa de Casa.

Isi stranse pelerina pe ea si cobori treptele care ii mai ramasera. Colinda fantomatic pe coridoarele luminate de luna. Iesi din castel, ascunsa privirii de umbrele putinilor copaci care ocupau Curtea Interioara. Le vazu pe cele doua fete si isi dadu seama ca nu se inselase in privinta identitatii lor. Se duse pana la ele, cu nasul rosu acoperit de esarfa bleu pe care o aruncase in graba pe ea.
' Buna, fetelor. ' le zambi ea.' Intrerup?... Crystal Heap. ' se prezenta ea Soimencei necunoscute.

[Oswin A. Cameron]

Tresari usor si se intoarse pe varfuri catre Crystal. O analiza atent si o recunoscu dupa pelerina si emblema Ochilor de Soim. Se mai intalnira de careva ori prin camera de zi si prin camera dar nimic mai mult. Poate o mai vazuse undeva si nu isi aducea acum aminte ude si cand. Buna! Nu, nu intrerupi nimic. raspunse zambind Rose. Eu sunt Roselyn Edwards. Se prezenta fata zambind. Esti si tu tot la ochi de soim?
Ce ametita sunt. Normal ca e si ea tot la ODS. Doar nu poarta roba de fori de mar se mustra soimita in gand.

[Desiree Rose Goth]

• Pufni usor, partea sa egoista iesind la suprafata. Desigur ca intrerupi, ii trecu prin minte. In fond, iesise din Castel, din Turnul Cercetasilor, numai ca sa gaseasca liniste. Inspira adanc si incerca sa se calmeze; nu voia ca cineva sa-i vada adevarata latura vreodata. Adevaratele emotii. Adevaratele ganduri.
  - Salut, Crystal, murmura.
  Soapta sa slaba pluti pe aripile vantului, fara ca vreo pala de furie sa o atinga. Se intoarse catre cealalta tanara de la Ochi De Soim, realizand ca trebuiau sa continue o conversatie.
  - Si nu e nevoie sa-mi spui "dumneavoastra", Roselyn, rosti ea. Suna.. nelalocul sau. Daca tot m-ai intrebat, eu sunt de la Cercetasi.

[Raphael Olivier]

Crystal ii zambi lui Desiree in semn de salut. Apoi, Cercetasa se adresa boboacei de la Ochi-de-Soim, lamurind-o de faptul ca nu trebuia sa i se adreseze cu dumneavoastra.
' Da, si eu sunt de la Ochi-de-Soim. ' ii raspunse Crystal lui Roselyn.
Roselyn era o fata draguta, micuta, cu o fata de copila, ochi mari si un par blond pe care il remarcasem de mult. Stand langa Desiree facea asa un mare contrast cu fata mai inalta, bruneta, cu fata mai lunga si ochi sclipitori, misteriosi, carora, se zvonea, mult Cercetasi se straduira sa le afle secretele.

Vantul se accentua iar, facand-o pe fata sa se cutremure la atingerea lui. Isi stranse pelerina pe langa ea si isi baga din nou nasul in esarfa bleu. Stelele straluceau pe cerul nesfarsit, acoperit ici-colo de nori plumburi, prevestitori de ploaie.

[Desiree Rose Goth]

• Cauta in minte momentul in care facuse cunostinta cu Crystal; si, datorita senzatiei de deja vu, il gasi aproape imediat. Fusese tot o noapte marcata de razele lunii, numai ca cele doua tinere erau in Castel - mai exact, in incaperea Oglinzii lui Erised. Era interesant faptul ca facea cunostinta in timpul noptii cu majoritatea persoanelor si nu in timpul zilei, asa cum ar fi fost normal. Isi stranse mai tare jacheta in jurul trupului, deranjata de rafalele de vant. Se intreba daca celalte doua tinere aveau de gand sa stea acolo toata noaptea, in frig, discutand despre.. eh, doar discutand. Pentru ca ea avea de gand sa se duca intr-un loc mai ferit de vant.