Smile

[Lexie Stryder]

Lexie o aproba pe Ronnie, ingandurata. Nu prea observase, insa de fiecare data cand voia sa citeasca venea sici. De fiecare data cand voia sa planga, sau sa fie lasata in pace. Zambi.
"Da, e si printre ale mele," spuse, cu un oftat prelung.
Voia sa faca ceva. La ore nu mai avea chef sa se gandeasca. La teme nici atat.
Asa ca umbla fara sa se gandeasca in ce directie, fara sa isi controleze picioarele. Insa se impiedica de ceva tare, si simti cum aerul vajaie pe langa urchile sale cand se asternu pe jos chiar in fata lui Ronnie.
Simti o durere la picior si isi dadu seama ca in cateva zile va fi vanata.
Insa se ridica jenata, cautand motivul caderii.
Vazu ceva sclipind in pamantul moale.

[Veronique A. Dupont]

• Admira lacul in liniste si doar cuvintele lui Lexie o trezisera pentru cateva momente la realitate. Iubea lacul si tot ce tine de el, dar stia ca acesta detinea si foarte multe secrete.
  Arunca o privire in urma sa la piatra de pe care se ridicase si apoi isi intoarse chipul catre viperina. Fata se impedica si cazu la pamant. Vrajitoarea se bloca pentru cateva secunde, dar apoi isi reveni si incerca s-o ajute. Cand aceasta se ridica ii bandaja piciorul cu o vraja pe care o invatase de la ingrijitoarele din Aripa Spitaului.
  'Sper ca asta sa fie de ajuns si sa n-ai nevoie de alte ingrijiri suplimentare' zise Ronnie gandindu-se cat de amare erau zilele in care trebuia sa stea in infirmerie pentru ca se ranise. Nu venea mai nimeni sa vada ce face pentru ca majoritatea prietenilor sai absolvisera scoala, iar elevii erau prea fericiti cand nu trebuiau sa faca ore ca sa-si mai viziteze profesoara.
  'Ce ai vazut?' intreba ea realizand ca viperina se uita curios la firele de iarba vestejite ce acopereau pamantul uscat.

[Lexie Stryder]

Lexie ii multumi Sefei de Casa pentru ca ii bandajae piciorul, insa era sigura ca nu mai avea nevoie de alte ingrijiri. Nu credea ca era ceva grav. Insa nu se gandise la aste decat pentru o fractiune de secunda, dupa caer atentia ii fu atrasa de obiectul de care se impiedicase.
Privi cu atentie manerul argintiu.
Cand Ronnie o intreba ce vazuse, Lexie se arunca in genunchi langa un maner argintiu, din care se vedea doar o parte mica, care abia mai stralucea pentru ca era acoperit de un strat gros de pamant si praf.
Viperina se puse in genunchi langa obiectul misterios.
Isi scoase bagheta.
"Ce crezi ca e asta?" intreba Lexie, putin naiva. Stia ce e, insa nu stia din ce ar putea face parte.

[Veronique A. Dupont]

• Se uita intrigata la bucata stralucitoare de metal. Realiza ca era o clanta, dar definitia obiectului i se parea prea stupida ca s-o verbalizeze. Se aseza si ea in genunchi langa viperina si se uita la obiectul argintiu. Isi aminti pe loc cat de accidentati ii erau genunchi si scoase un mic geamat cand iarba vestejita ii mangaie pielea.
  'Cred ca stiam amandoua ce este, oricat de dubios ni s-ar parea' spuse ea inca privind clanta.
  Isi scoase bagheta din buzunarul din spate al pantalonilor si indrepta batul de culoare alba inspre maner. Nu ii era neaparat frica, dar nu i se parea normal ca o clanta sa apara de nicaieri in pamant.
  'Ar trebui s-o deschidem' zise viperina amintindu-si de Alice in Tara Minunilor, personajul fantastic ce o reprezenta in totalitate. Statea cateodata nopti intregi privind cerul si gandindu-se cate lucruri avea in comun cu eroina lui Caroll.

[Lexie Stryder]

• Lexie auzi geamatul lui Ronnie cand se aseza pe genunchi langa ea. Vroia sa o intrebe ce a patit, insa nu avu ocazia. Ronnie o intreba daca vrea sa o deschida.
  
  "Normal, vreau sa stiu cum naiba a ajuns o clanta in pamantul de langa lac," spuse ea, dandu-si seama doar prea tarziu cat de stupid suna.
  
  Zambi la acest gand si isi scoase si ea bagheta din buzunarul interior al robei, care acum era destul de murdara.
  Pe genunchii blugilor avea pete de pamant de cum cazuse, roba ii era jerpelita si parul putin ciufulit. Asa ca puteai sa zici ca arata groaznic.
  Isi netezi putin parul, isi scutura roba si astepta ca Ronnie sa faca vraja.

[Veronique A. Dupont]

• Era curioasa din fire si nu putea sa mustaceasca la ideea unui nou mister ce avea sa fie dezlegat in curand. Desigur, aceasta curiozitatea nu-i fusese mereu de ajutor si de cele mai multe ori o incurcase, facand-o sa intre in probleme din care nu putuse sa iasa decat cu ajutorul prietenilor.
  'Alohomora' spuse vrajitoarea pe un ton rece nedorind sa-i arate viperinei cat de tare isi dorea sa afle ce era dincolo de usa. Era sefa de casa si trebuia sa se comporte cu mai multa raceala si profesionalism decat elevii sai. Trebuia sa fie un model pentru acestia.
  
  Usa se deschise cu un mic parait al lemnului, descoperind o groapa sapata in pamant. Stia ce trebuie sa faca, dar era in acelasi timp sceptica ca toata intamplarea sa nu fie cumva o farsa. Era prea asemanatoare peripetia lor cu povestea lui Alice.
  'Intram?' o intreba pe Lexie suspicioasa, dar in acelasi timp abtinandu-si un chicot de emotie.

[Lexie Stryder]

• Lexie privi curioasa si nerbdatoare cum Ronnie "deschise usa".
  In fata lor se adanci brusc o groapa. Primul gand a viperinei fu sa nu intre, pentru ca cine stie ce aveau sa gaseasca acolo. Insa, prinse curaj la gandul ca s-ar putea sa fi dat peste un mister care sa o apropie mai mult de sefa ei de casa.
  Parca citindu-i gandurile, aceasta o intreba daca vrea sa intre.
  Lexie ezita o clipa, insa dadu hotarata din cap, teatral, ca si cum ar fi fost cea mai importanta decizie din viata ei.
  Chicoti si o merse in jos, pe niste asa-zise scari, facute din bolovani, care nu prea ii inspirau incredere.
  Insa isi continua drumul, sarind fara prea multa indemanare de pe o piatra pe alta, simtind-o pe Ronnie in spatele ei.
  Lui Lexie i se paru ca trecuse o vesnicie pana ajunsera intr-o incapere mica si intunecoasa, cu o fundatura la capatul ei. Se opri si isi astepta sefa de casa, nu prea sigura pe ce ar trebui sa faca.
  "Si acum?" intreba, studiind peretii de roca.

[Veronique A. Dupont]

• Sari si ea dupa Lexie, tinandu-si tot timpul ochii inchisi si bagheta pregatita pentru un atac. Ii era greu sa coboare pe scarile bolovan cu o singura mana, dar n-avea de gand sa renunte la singurul obiect care ar fi putut-o ajuta in situatii de criza.
  'Lumos Maxima' spuse vrajitoarea ajunsa din nou pe pamant.
  Urmari cu privirea cum lumina din varful baghetei sale se indeparta de ele afundandu-se mai tare in incaperea cu pereti de piatra. Observa ca odaia nu era destul de mare si ca avea o fundatura in capat. Fata nu-i raspunse viperinei, dar continua sa mearga catre peretele de piatra ce credea ca sigur dadea intr-un alt tunel. Isi puse mana pe textura pietroasa a acestuia si facu o vraja nonverbala - devenise destul de priceputa la astfel de vraji in ultimul timp, dat fiind ca avusese nevoie de ele in nenumarate ori pentru a scapa din situatii ce-i periclitau viata. Zidul se dadau la o parte si in locul sau aparu o usa de lemn vopsita cu vopsea galben ce se scorojise in colturi. Usa era putin mai scunda decat Ronnie, dar nu era de nepatruns.

[Lexie Stryder]

• Lexie o urma, tinandu-si si ea bagheta pregatita. Viperina o privi pe Ronnie cum facu peretele sa se dea la o parte cu ajutorul unei vraji necunoscute pentru ea. Dupa roca dura se afla o usa facuta din lemn, ca de inaltimea lui Lexie. Aceasta atinse clanta, vrand sa o deschida, insa si-o retrase repede, scotand un geamat scurt.
  Clanta o arsese. Pe palma se vedea clar o linie rosie si inflamata.
  Sopti singura vraja de vindecare pe care o stia, vazand cum inflamatia se transforma intr-o crusta de o culoare cu o nuanta mai inchisa decat pielea, fiind deja aproape vindecata. Probabil ca Ronnie ar fi putut sa o vindece de tot, insa nu ii venise asta in minte mai devreme, si, in plus, nu voia sa para ca se plange pentru nimic. Asa ca murmura un n-am nimic si spuse clar Alohomora
  Broasca scoase un clic scurt.

[Veronique A. Dupont]

• O vazu pe Lexie arzandu-si degetele cand atinsese clanta incinsa si dori s-o ajute, dar realiza ca se putea descurca si singura cand incepu sa faca o vraja de vindecare. Din coltul in care statea observa ca mai ramasesera cateva urme ale arsurii pe mana alba a viperinei, dar se gandi ca daca aceasta avea nevoie de ea, ar fi putut sa-i ceara ajutorul. Oricum, arsurile nu erau grave si fata era destul de puternica incat s-ar fi descurcat si fara vraja de vindecare.
  Usa se deschise lent in fata ochilor sai lasand o lumina puternica si calda sa cuprinda camera in care cele doua viperine se aflau. Ronnie intra prima aplecandu-se usor pentru a nu se lovi cu capul de tocul micutei usi, dar avusese grija ca inainte de toate sa invoce un scut magic de protectie ce avea s-o protejeze de orice si oricine incerca s-o atace frontal pentru cel putin cateva ore. Iar in legatura cu spatele, spera ca Lexie sa se ocupe de acel aspect.
  Cand intra in urmatoarea camera nu vazu nimic altceva decat un hol imens a carui pereti de piatra erau acoperiti de flacari rosiatice. Incepuse sa paseasca tematoare fara a se misca prea repede, dar avand grija sa nu stea prea aproape de foc. Caldura era insuportabila, iar viperina simtea ca se sufoca din cauza oxigenului ce era acumulat de foc.
  'Fa vraja de apa' spuse ea intorcandu-se catre Lexie. Ar fi facut-o chiar ea daca bagheta sa nu era ocupata cu vraja de protectie. Desigur, ar fi putut efectua vraja fara bagheta, dar i se parea inutil sa se chinuie atat cand Lexie era acolo s-o ajute.