Eclipsa

[Salathiel Donnerkrieg]

Era mai rau decat se asteptase Sal, dar nu avea sa se lase batut doar pentru ca ei erau mai multi. Foarte multi. De unde aparusera atatia? Observa maturile cam tarziu, dar le intampina cu un zambet, uitandu-se cu coada ochiului spre Ronnie pentru a se convinge ca e bine. Apoi se intoarse spre cercetasi si ii primi cu un "Aresto momentum" atat de puternic incat se oprira aproape brusc. A doua vraja, una preferata a lui Sal, "Deprimo" , ii facu sa se duca inapoi de unde venisera, dar cu niste traiectorii foarte, foarte ciudate.
Trebuia sa aiba grija sa nu raneasca grav sau sa omoare pe cineva. Erau totusi elevi si nu voia sa fie exmatriculat pentru asa ceva de la Hogwarts.

"Plecati! Nu vreau sa va ranesc..." le striga el, in speranta ca vor intelege ceva.

[Veronique A. Dupont]

• Se strecura pe scara tribunei cat timp cercetasii erau neatenti datorita farmecelor facute de baiat. Spera sa aibe timp suficient cat sa ajunga pe teren pentru a-si recupera bagheta.
  Cobori atenta schela, agatandu-si la ultima treapta puloverul intr-un cui. Pierduse cateva secunde incercand sa se desprinda fara a rupe materialul, dar inca avea destul timp. Incepu sa fuga imediat ce se elibera si se opri in mijlocul terenului. Se uita in jurul sau si-si vazu bagheta aproape de una dintre tribunele astropufilor. O rupse la fuga din nou si se tranti in genunchi langa bagheta sa.
  'Nu te misti destul de repede' auzi pe cineva spunand.
  Isi ridica privirea si observa o fata blonda imbracata cu o pelerina rosie apropiindu-se de ea. Scose un mic raset cristalin si apoi calca pe bagheta viperinei.
  Fata ramase impietrita acolo privind-o pe eleva inecrcand sa-i rupa bagheta in doua.
  'Serpensortia' spuse vrajitoarea uitandu-se in ochii cercetasei de culoarea cafelei cu lapte.
  Mai mult serpi aparusera de nicaieri si se indreptara catre victima vrajitoarei. Fata se dadu inapoi speriata si incepu sa tipe le vederea serpilor. Ronnie se ridica in picioare si apoi isi lua bagheta de pe iarba usor umeda.

[Salathiel Donnerkrieg]

Baiatul rasufla usurat vazand ca Ronnie reusise pana atunci sa se fereasca de atacatori. Nu acelasi lucru putea sa il faca el, deoarece din ambele parti ale tribunei se apropiau siluete imbracate in robe rosii. Erau foarte multi, si un gand il fulgera pe Sal cand realiza ce se intampla de fapt. Erau sub influenta blestemului Imperio! Era imposibil ca atatia cercetasi sa ii atace fara vreun motiv sau sa nu spuna cel putin ceva. Atacatorii insa nu dadeau inapoi nici inaintea vrajilor, nici inaintea vorbelor si executau miscari foarte ciudate uneori.

"Locomotor mortis!" il ataca el pe cel mai apropiat, incercand sa ajunga pe teren, unde se afla Ronnie.
"Stupefy! Al naibii teren! Unde mi-e matura?" striga el furios.

[Veronique A. Dupont]

• Intelesese ca nu putea sa-i raneasca pentru ca erau elevii acelei scoli, dar nici nu mai putea permite pentru mult timp sa fie o victima. Stiau prea bine, micutii cercetasi, in ce se bagasera atunci cand o atacasera si aveau sa vada consecintele actiunilor lor.
  Se apropie mai tare de marginea terenului si isi ridica bagheta catre cer. Un foc, ce avea sa mistuie intregul domeniu daca nu era controlat, tasini din varful baghetei sale albe. La inceput doar o flama puternica, focul, lua mai tarziu forma unui dragon. Putin ironic, isi spuse viperina gandindu-se la firoasele creaturi ce scuipau foc. Se trase putin inapoi, inca tindaud-si bagheta in sus. Stia cu ce fel de magie incerca sa lucreze si cat de usor ar fi fost sa piarda controlul. Daca se concentra, insa, stia ca putea sa mentina flacara aprinsa fara a lasa bestia sa se dezlanutie. Nu vroia sa-i raneasca pe cercetasi, iar focul era doar un advertisment. Credea ca o data ce vor vedea dragonul arzand, se vor opri.
  'Ce se intampla?' intreba viperina cu voce tare fara sa-si dea seama cand vazu ca maturile vrajitorilor inca inaintau. Nu pareau constineti de focul ce ardea in fata lor si de pericolul iminent.
  Imperio, isi spuse in gand privind reactia vrajitorilor. Incerca sa se opreasca, dar vraja era prea puternica. Era magie neagra de ultimul nivel si era foarte greu de stapanit. In plus, nu facuse acea vraja de cat de vreo doua ori si atunci n-o folosise in lupta, ci la antrenamente. Nu stia cu siguranta cum ar fi putut evolua vraja in continuare si nici nu era familiarizata cu folosirea acesteia intr-o situatie de criza.

[Salathiel Donnerkrieg]

Incercand sa nu ii raneasca pe cercetasi, Sal folosise toate vrajile de imobilizare si alungare pe care le stia, vraji care nu erau extraordinar de multe deoarece baiatul era obisnuit ca adversarii sai sa se opreasca cand viata le era in pericol, sau sa aiba voie sa ii omoare. Oricum, se straduia sa nu-i raneasca sau mai ales omoare pe cercetasi si reusise sa ajunga aproape de Ronnie cand, spre marea lui uimire, stupoare si iritare, viperina facu o vraja super complicata de magie neagra care in general distrugea orice fiinta ii iesea in cale.
Dragonul de foc era amenintator si Sal se hotari sa intervina, cu riscul de o supara pe Ronnie, pentru ca nu avea niciun chef sa vada niste cercetasi manipulati cum se prajesc in flacarile infernale.
Isi intinse bagheta si incorda toti muschii corpului, apoi chema cel mai complicat foc demonic pe care il facuse vreodata, in forma unui sarpe imens. Cu picaturi de sudoare aparandu-i pe tot corpul, Sal directiona sarpele spre dragonul lui Ronnie si il incolaci, sufocand maretul dragon pana cand orice parte de-a lui fu innabusita de focul sarpelui. In cateva secunde cele doua focuri se contopira, apoi baiatul facu o miscare scurta de bagheta si totul se topi, inaltandu-se undeva in cerul intunecat. Puse mana libera pe cea a viperinei si ii cobori bagheta.

"Ce naiba crezi ca faci? N-ai vazut ca sunt controlati?" intreba el cu rasuflarea taiata de efort.

[Veronique A. Dupont]

• Analiza cu grija imaginea din fata sa. Dragonul sau era absorbit treptat de sarpele de foc, iar apoi disparand cu totul. Dori sa tipe de frustrare pentru ca i se parea ca baiatul nu are increderea in ea. Toata acea magie de foc si culori era imbatatoare. Toata acea putere nemarginita putea intuneca mintea multora.
  'Lasa-ma' tipa viperina impingandu-l pe vrajitor cu mana libera.
  O lua la fuga pe teren pentru a gasi un loc in care sa poata invoca focul acela demonic inca o data. Vroia sa retraisca sentimentul de siguranta si putere pe care-l avusese cand facuse vraja inainte. In acele minute nu mai era constienta de nimic ce se intampla in jurul sau. Uitase complet de urmaritorii sai si de pericolul in care se afla daca continua sa alerge nepasatoare prin locul ce atunci devenise terenul de lupta. Scopul ei nici macar nu mai era sa-i invinga pe cercetasi, ci sa priveasca falcarile maiestoase facandu-si loc pe inaltul cerului.

[Salathiel Donnerkrieg]

Sal fu uimit de reactia vrajitoarei, atat de uimit incat pentru cateva clipe ramase pironit locului. Nu o cunostea asa, nu o cunostea deloc se pare pentru ca avusese incredere in capacitatea ei de a fi alaturi de el in situatii de genul acesta. Acum nu stia ce sa faca, mai ales ca cercetasii se apropiasera amenintator si vrajile lor spintecau aerul rece al noptii. Isi lasa bagheta la o parte si incepu sa faca un culoar intre el si Ronnie, folosind o mana pentru a face vraji de protectie, iar alta pentru a-i respinge pe cercetasi. Nu ii reusi prea bine pentru ca atunci cand ajunse in sfarsit la viperina, cativa dintre adversari erau la un metru de el.
O cuprinse cu mana stanga pe Ronnie de la spate, sperand ca asta sa fie de ajuns pentru a o opri sa mai faca acea vraja. Din pacate pentru Sal mana lui ajunse exact pe sanii vrajitoarei. Baiatul hotari sa se preocupe de aspectul acesta dupa ce reusea sa scape de cei cateva zeci de cercetasi.

[Veronique A. Dupont]

• Era pierduta. Pierduta in propriile sale ganduri si dorinte. Nu se mai simtise demult stapana pe sine ca in momentul acela, cu toate ca era controlata de vraja. Puterea pe care o avusese in mainile sale atunci cand invocase dragonul era nemarginita si stia ca ar fi putut distruge sate si orase intregi cu ajutorul blestemului. Stia ca nu ar mai fi fost nimic si nimeni care s-o poata opri.
  Trezeste-te, isi sopti in gand intr-o secunda de luciditate. Il simti pe baiat apucand-o, dar nu era in stare sa reactioneze. Realizase pentru un moment sau doua ca lupta nu se oprise inca si ca el trebuia sa-i infranga pe toti cercetasii de unul singur. Trezeste-te, isi repeta din nou, dar cu toate ca mintea incepea sa i se limpezeasca, corpul parea ca nu doreste sa se deplaseze. Manile si picioarele ii erau amortite si nu i se parea cu putinta sa si le miste din loc.
  Isi inchise pleoapele si incerca sa urmeze pasii pe care-i facea atunci cand isi invoca patronusul. In schimbul unei amintiri feiricite, insa, rememora ultimile amintiri pe care le avea cu parintii sai. Stia ca singurul sentiment care o putea face sa e simta din nou vie era durerea. Vizualiza perfect peretii reci de piatra din Azkaban, lanturile de metal ce le zdrobeau incheieturile parintilor sai si imaginea de disperare ce se citea in ochii acestora. Isi deschise larg ochii si se smulse din stransoarea baiatului. Se duse in fata lui si isi indrepta bagheta catre atacatori. Facu o vraja de protectie puternica pe care o invatase de la unul dintre mentorii sai devoratori si apoi o lua la fuga catre iesirea din teren.

[Salathiel Donnerkrieg]

Dupa ce vazu un cercetas prabusindu-se si se pregati sa il doboare pe al doilea, Sal simti ca Ronnie se desprinde din stransoarea lui. Renunta la vraja si ii tranti un pumn in plina figura baiatului cu ochelari care ridica bagheta spre el, apoi se intoarse spre viperina pentru a o vedea cum se posteaza in fata lui si face o vraja necunoscuta, apoi o rupe la fuga de parca ar fi fost urmarita de dragoni spre iesirea de pe teren.
"Hey, ce naiba faci? Nu-i putem lasa asa?"

Nu era numai vorba ca nu-i puteau lasa pe cercetasi asa, dar probabil daca erau controlati si li se ordonase sa-i atace pe cei doi viperini, aveau sa-i urmareasca peste tot, si daca ar fi ajuns in pivnitele viperinilor de exemplu, sa vezi atunci razboi.
Sal vru sa alerge dupa Ronnie, dar se impiedica de un anume ceva si cazu cat era de lung pe iarba rece si umeda. Uitandu-se mai bine observa ca de fapt se impiedicase de matura lui, care nu se stie cum ajunsese tocmai acolo.

[Veronique A. Dupont]

• O lua la fuga, dar apoi observa ca Sal n-o urma. Se opri in loc si se uita la locul din care plecase. Baiatul se impedicase aparent de ceva si cazuse la pamant.
  'Ridica-te' spuse viperina neoferindu-se sa-l ajute.
  Continua sa alerge sperand ca viperinul avea sa se ridice si s-o ia dupa ea. Pentru cateva secunde nici nu-i pasase ce se putea intampla cu el. Era speriata si vroia sa plece cat mai departe, sa uite tot ce se intamplase si sa-si reia starea depresiva in care se aflase pana atunci.
  Avea un plan bine pus la punct. Avea sa iasa de pe domeniu si sa dispara undeva unde nu s-ar fi gandit nimeni s-o caute. Stia ca cercetasii nu aveau s-o gaseasca. Spera, insa, ca viperinul sa ajunga la timp pentru ca sa dispara impreuna si sa nu trebuiasca sa-l lase in urma sa se ocupe singur de atacatori.