Sad but true

[Odette B. Malfoy]

OOC: Madison si Odette

Se saturase sa isi petreaca timpul hoinarind prin castel. Spatiile inchise incepusera sa o innebuneasca pur si simplu. Vroia sa mai iasa si sa respire aer curat. Faptul ca statea mereu cand avea ocazia pe pervazul unui geam nu ii era nici pe departe de ajuns. Isi tranti geanta care mai avea putin si incepea sa urle de greutatea cartilor , pe pat si iesi din dormitor traversand apoi Camera de Zi a Viperinilor, iesind pe coridoarele din pivnita.
Cand ajunse afara din castel simti cum aerul proaspat ii inunda plamanii. Cerceta domeniile intinse in cautarea unui loc liber la umbra unui copac. Fiind o zi frumoasa multi elevi isi petreceau timpul liber bantuind prin preajma lacului. Cand in sfarsit vazu un loc sau poate ar fi trebuit sa zic copac liber se aseza sprijinita de tulpina acestuia. Era atat de placut sa lenevesti in frunze si sa privesti marea de nori albi ca zapada. Din cand in cand cate o frunza se desprindea lenesa de locul in care statuse inca din primele saptamani ale primverii si ateriza lin langa tovarasele ei. Odette ofta usor si inchise ochii. Simti cum o fura somnul dar ii dadu voie. ...

[Madison Duncan]

Se trezise brusc nestiind ce se intamplase. Isi daduse ochii peste cap dandu-si seama ca a avut un cosmar. Chiar suna ridicol. Se ridicase din pat luandu-si roba de Viperini pe ea. Se uitase crucis enervandu-se ca ii ramasese putin mica. Trebuia sa mearga a doua zi sa isi cumpere alta de pe Aleea Diagon. Chiar avea nevoie de una pe marimea sa. Cand ajunsese in Camera de Zi auzise niste pasi si dandu-si seama ca era vorba despre Lily zambise usor si o urmarise pana in afara castelului. Se indreptase catre copacii de langa Padurea Interzisa .. intr-un final se apropiase de ea rostind "Hey, Lil' " Spera sa nu o apuce din nou cu chestia : 'Du-te in pivnita .. daca nu .. esti pedepsita cu detentie' sau ceva de acest gen, caci nu i-ar fi placut. Spre surprinderea sa Bellatrix o salutase la randul sau. "Ce faci pe aici?" , intrebase Viperina Madison asteptand un raspuns concret, nu ezitant.

[Odette B. Malfoy]

Odette deschise brust ochii. Nu ii venea sa creada ca atipise asa repede. Probabil era mai obosita decat credea. Slava Domnului ca cineva se gandise sa o salute si sa o intrebe ce face prin acele locuri. Dadu sa raspunda dar un cascat lung o opri.
-Pierd vremea, zise Odette cand in sfarsit se opri din cascat.
Privi in jurul ei; nu mai era prea multa lume. Oare cat dormise? O privi iar pe Madison si ii zambi.
-Tu ce mai faci? Cum e in anul II? o intreba amintindu-si ca tocmai trecuse in anul II.
Lua niste frunze uscate in mana si incepu sa se joace cu ele, in timp ce astepta un raspuns. Se intreba daca Madison era bine pentru ca parea sa ezite in acordarea unui raspuns.
-Madi, esti bine? intreba Odette incepand sa se ingrijoreze.