The Shadows of Our Voices

[Victor A. Olivier]

Slytherins Only

• Era o zi...era doar o zi. Ii sarea mereu tandara cand trebuia sa se gandeasca la teancul de teme pe care le avea de facut. Nu ii placea deloc sa se apuce sa scrie zeci si zeci de randuri pe care oricum le copia din alte carti. Adica, profesorii chiar nu isi dadeau seama ca multe dintre temele prea reusite nu era originale? Se gandi ca o plimbare prin Padurea Interzisa nu avea sa-i prinda rau. I se va oxigena creierul si poate va putea sa scrie de una singura toate temele.
  Nici nu intra bine in padure, si realiza ca nu era singura, insa nu putea sa vada pe nimeni. Isi scoase bagheta, pregatita sa arunce orice vraja ii venea atunci pe limba, si ramase nemiscata.
  "Cine e acolo?", spuse ea, fara sa-si dea seama.

[Salathiel Donnerkrieg]

Copac, copac, paianjen urias, copac, copac, centaur, copac, copac, copac...o fata.

Sal isi controla matura la timp, ridicandu-i botul destul cat sa o evite pe vrajitoare, trecand la multi metri deasupra ei apoi facu un cerc pentru a se intoarce, aterizand undeva in apropiere si lasandu-si matura ascunsa. Nu stia cine e fata si nici nu voia s-o sperie dand buzna cu matura peste ea, desi era sigur ca macar il auzise cand trecuse pe deasupra ei.
Auzi intrebarea ei si striga pe cel mai dragut ton posibil, lucru care niciodata nu ii reusea.

"Eu!" apoi adauga "Nu vreau sa te ucid!"

Cateva secunde mai tarziu isi dadu seama ca nu fusese o idee extraordinar de buna, desi era obsnuit ca oamenii sa creada ca vrea sa-i omoare, in situatia de fata asigurarea nu sunase prea convingator.

[Claire Afere]

Semiluna iesise la iveala de dincolo de norii cenusii , ce se miscau incet , si o innebuneau pe pantera ce statea plictisita pe iarba , numarand fulgii densi , si imaginandu-si anumite forme ale acestora . Cascase nepasatoare si obosita si se pusese in sezut . Ridicase o laba , o linsese cu o limba aspra , apoi daduse cu aceasta peste ochii , apoi pe blana de pe chip . Caldura de la inceput o incanta , apoi adierea rece a vantului , ce se lovise tare de aceasta , o bucura . Inchisese ochii visatoare si isi pusese barbia peste labe , intinsa lung pe iarba verzuie , si scurta , dar salbatica . "Ce voi face in seara asta ? Trebuia sa vina Eliza , dar cine stie pe unde umbla si pantera aia zapacita de pe alta lume ? Pff , ce seara urata va fi asta ,doar daca..hai sa fac o raita , daca tot nu am ce face . "

Se ridicase in cele patru labe argintii si pasise una dupa alta , regulat , insa , din cand in cand , mai dadea pe o parte , sau pe alta , cand isi pierdea controlul ."What the..vorba Elizei pe care nu o suport deloc . Ce am ?? " Isi scuturase capul si apoi corpul , se rotise in jurul cozi , incercand sa o muste , apoi fugise dupa copaci , spre un loc , pe care nu il stia , si nici nu il avea fixat in cap . Se oprise la marginea potecii , mirosind-o , simtind ca cineva mai trecuse pe acolo . "Aici ? Elevi ?Am o idee ! " Zambise in sinea ei si se luase dupa urme , dand peste un luminis si .. doi elevi . O fata si un baiat . Baiatul i se parea cunoscut , dar fata , nici pe atat . Jucausa cum era defel , mersese tiptil-tiptil spre ea , asezata la pamant , si tarandu-se spre aceasta , fara sunet si , cand ajunsese in spatele ei , facuse un salt mare ....

[Victor A. Olivier]

• Blondina se sperie cand vazu matura vrajitorului deasupra ei, insa ramase pe loc, si il infrunta curajoasa, chiar daca acesta nu ateriza in preajma ei. Cuvintele lui o luara prin surprindere, deoarece nu se gandise vreo clipa ca o sa o omoare, si chiar daca el dorise asta, bagheta ei nu avea de gand sa fie lasata fara stapan cu una, cu doua.
  "Ei bine, o sa fie cam greu, chiar daca ai fi vrut, caci eu nu vreau sa parasesc lumea asta prea repede.", spuse ea cu un aer plin de aroganta.
  Insa nu reusi sa afle raspunsul lui, deoarece o pantera argintie se arunca asupra ei. [i]'La naiba!'[/b], gandi enervata, aruncandu-se pe iarba, la cativa metri departare.
  "Ce mai e si asta?", intreba cu o voce ridicata si aproape isterica. O innebuneau la culme situatiile de genul asta.

[Salathiel Donnerkrieg]

'Oh, anul intai' mormai Sal cand auzi rapunsul fetei.
Era tipic celor din primul an sa dea raspunsuri de genul cand habar nu aveau cu cine au de-a face.
Totusi Sal uita de toate nemultumirile legate de elevii primului an cand o zari pe Claire. Daca fata i s-ar fi aratat in forma ei umana, probabil ca nu ar fi recunoscut-o, dar asa n-avea cum sa nu o stie pentru ca ii mangaiase blana moale la prima lor intalnire.
Bucuros, deschise bratele si striga:
"Claire! Imbratisareee!"


ooc: ^^"

[Claire Afere]

Cazuse la pamant , in cele patru labe , fara sa faca cel mai mic sunet , privind-o pe fata cu ochii mari , ce luceau in razele slabe ale lunii argintii . Se asezase pe labele de fate , punandu-si botul peste ele , si dadea din coada , ritmic , in sus si in jos , spre Sal . Se comporta asemenea unui caine , o specie pe care o ura , insa o indragea , in felul ei . Vazand ca nu avea niciun rost sa se mai comporte astfel , miorlaise strident si sarise in labe , zburand spre Sal . "Ai vrut imbratisare nu ? " gandi aceasta amuzata si daduse la iveala o gheara ascutita , ce o indreptase spre viperin . Dar se razgandise . Lasase laba sa cada inerta si atinsese obrazul baiatului cu nasul negru si rece al feline .
"Asa , si voi ce faceti pe aici ? " intrebase aceasta , dupa ce revenise cu picioarele pe pamant si ii privea pe cei doi . Insa , nu isi daduse seama ca , ea fiind inca transformata in pantera , nu vorbea limba ... oamenilor , si in loc de cuvinte iesisera doar niste miorlaituri ."Scuzati . "

Ridicase privirea spre luna senina si .. un fum plapand se intinsese spre ea si o inconjurase , formand o sfera cenusie , din care nu se putea vedea nimic . Intre timp , formele panterei se preschimbau in unele umane ,gherele devenisera degete , labele maini , ochii rosii in ochii violeti , ca ai Elizei , dar mai deschisi la culoare , blana disparuse si mica pantera redevenise om . Fumul se risipise , dand la iveala forma viperinei . Avea parul argintiu , lung , lasat sa cada pe spate , fata palida , ochii violeti priveau in stanga si in dreapta , agili si obositi . Era imbracata cu roba obisnuita , neagra , cu emblema viperinilor in piept . Avea o bluza de aceeasi culoare cu roba , cu un desen simplu al unei frunze rosiatice si o pereche de pantaloni , de piele , albi .

"Asa..acum e mult mai bine , " spusese ea , incantata , zambindu-le la amandoi . "Ahh , vad ca imi stii numele , dar presupun ca nu m-ai vazut niciodata in forma mea umana . In fine , ca sa ne comportam ca doua fiinte umane , caci asta si suntem - mai mult in cazul tau- presupun ca avem voie sa ne prezentam . Ma numesc Claire Afere si dupa cum prea bine ai vazut , sunt la viperini ... " , insa se oprise cand o voce familiara venise din spatele ei .

[Eliza G. Blest]

"Mare minune ca esti viperina . Oricine poate vedea asta de la cinci kilometrii departare . Ma surprinzi ca te-ai intors la ..forma ta umana . A trecut ceva timp de cand nu ai mai facut-o .. " , spusese o voce calma , din spatele unor copaci . Trecusera mai multe secunde pana ca viperina sa isi faca aparitia in luminis . Nu a mai pus piciorul in padure de mult timp , si dat fiind ca era o luna stralucitoare pe cer , nu rezistate ispitei in a se scufunda in crengile cazute la pamant din padure . Nu ii venea sa creada ca putuse sa dea la o parte obisnuita ei in a se plimba noaptea printre acele locuri inspaimantatoare dar si mistice , pentru niste teme pe care nu le intelegea deloc , si nu le mai gasea rostul . Facuse un pas , doi pasi , lenti , indreptati spre Claire , cu privirea la cer si usor buimaca .

Ajunsese , desi nu isi dadea seama cum , langa viperina argintie , zambindu-i cu drag . Ii placea la nebunie ca avea acei ochi violeti , precum ai ei si mai ales ca erau atat de profunzi . Avea adesea senzatia ca se va pierde in ei si niciodata nu s-ar mai putea intoarce la normal , insa , in acel moment , nu se lasase batuta ca in alte dati . Isi luase privirea de la ea , indreptand-o spre cei doi viperini din luminis .
"Sal , ce incantare sa te revad . Cum de se intampla ca in ultimul timp , dau peste tine , orice as face ? Si tu .. te-am mai vazut o data , la biblioteca , atat nu ? " intrebase Liz , in timp ce o analiza pe fata cu interes .

[Lexie Stryder]

• In lumina argintie, pergamentul galbui aproape ca straluceau, iar cuvintele scrise de mana, cu un scris ordonat, inclinat, scrise cu cerneala neagra stateau inerte pe el. Lexie scria repede, facand scurte pauze cand voia sa se gandeasca. Literele straluceau cand cerneala era proaspata, apoi se uscau, lasand doar urme subtiri, dar clare, pe textura poroasa.
  
  Lexie zambi cand isi termina eseul. Da, era cel mai ciudat loc in care isi putea face temele, insa avea nevoie de liniste si pace, iar camera de zi a viperinilor era plina si zgomotoasa. Biblioteca era inchisa deja, iar castelul era cufundat in intuneric. Asa ca iesise la o "plimbare nocturna" prin Padurea Interzisa, si daca tot avea instrumentele la ea, se apucase si de eseul pentru Potiuni.
  
  Insa un zgomot ii atrase atentia din spatele ei. Stranse pergamentul repede, il ingheui in geanta si, punandu-si-o nonsalant pe umar, se strecura printre copaci, spre un luminis mic, unde intalni patru viperini. Le observa insignele din piept.
  Eliza, Sal, Claire si Moreen isi intoarsera privirea spre ea. Ii cunostea pe toti din diferite locuri. Pe Sal, Eliza si Claire ii stia de la acea 'conferinta' din camera de zi, iar pe Moreen, din vacanta, cand se intalnisera in Lumea Incuiatilor.
  "Buna, spuse, stanjenita.

[Victor A. Olivier]

• Viperina se uita uimiti cum pantera argintie se transforma intr-o fiinta umana, o fata putin mai mare decat ea, cu parul argintiu si lung, si ochi mov, ciudati. Nu vazuse in viata ei persoane cu ochii de o asa culoare, decat o data, la biblioteca, insa uitase cu desavarsire ca mai pot exista asemenea persoane.
  "Eu sunt Morreen, Morreen Aleksey. Buna si voua", spuse ea celor doua fete care tocmai sosisera. Se simtea destul de incomod fiindca nu cunostea mai pe nimeni de aici, cel putin nu atat de bine pe cat se cunosteau ei intre ei. Doar pe Lexie ce o stia cat de cat, in rest, putea pune un zero barat in dreptul fiecaruia, habar neavand de numele lor. Cel putin, stia ca erau viperini, ca si ea. Nu era nevoie de mare filozofie sa le observe supra renumitele insigne din pieptul lor.

[Lexie Stryder]

• Lexie o mai saluta o data pe Morreen din cap, inaintand cu pasi mari spre grup. Prinsese aproape o secunda intreaga din transformarea lui Claire, care i se paru uimitoare si fascinanta. Ar fi vrut sa stie mai multe despre chestoia cu panterele. Stia ca ea, Liz si Aylee erau un fel de surori si formau ceva trio de pantere. I-ar plcea la nebunie sa afle povetea lor.
  Se aseza pe o butuca mare si le zambi celorlalti.
  Isi lasase geanta sa cada pe jos si o "trimise" discret in castel, fara a fi observata. Nu voiasa aiba ceva de carat dupa ea, acum ca seara devenise mai interesanta.