Walking through souls

[Raphael Olivier]

Just me and Lexie

Un animag este o vrajitoare sau vrajitor care se poate metamorfoza la dorinta sa intr-un animal specific. Este mai degraba invatat, decat un talent din nastere. Informatiile despre animagi sunt invatate la Hogwarts in anul al treilea de studiu.

Crystal inchise cartea si se ridica de pe scaun. Se indrepta spre rafturile incarcate de carti, cautandu-si alta. Urmari ci degetul titlurile cartilor, citindu-le pe rand. Cauta absorbita pana cand dadu de o carte a carui titlu nu era scris pe cotor. Scoase carte de la locul ei si se indrepta inapoi la scaunul sau. Dar, intre timp, masa la care inainte statuse numai ea simgura statea Lexie, o Viperina cu care era foarte buna prietena. Zambi si se indrepta spre ea.

[Lexie Stryder]

• Lexie strabatea repede coridorul ce ducea spre biblioteca. Bibliotecara ii tinuse o carte cateva ore i venise sa o citeasca, sperand sa gaseasca si pe cineva cu care sa isi petreaca timpul.
  O saluta politicos si o intreba de carte. Aceasta o scoase cu un gest mecanic de sub pupitru si i-o dadu, fara sa o priveasca . Viperina lua cartea repede, incercand sa nu bage in seama impolitetea acesteia.
  
  O deschise cat inca era in picioare. Isi trecu privirea peste mese, cautand una libera. Intr-adevar, nu erau prea ocupate, decat unu sau doi elevi la una, insa nu gasise pe nimeni cunoscut ca sa se aseze. Asa ca se puse la cea mai indepartata, care era goala.
  Se uita peste cuprinsul cartii, incercand sa isi dea seama de ce o interesase la inceput, cand Crystal veni langa ea. Lexie zambi, cuta dintre sprancene disparandu-i complet.
  "Buna, Cryss," o saluta pe soimeanca.

[Raphael Olivier]

Crystal se aseza langa Lexie.
' Buna ' ii raspunse la salut.
Atentia ii fu atrasa totusi de cartea ciudata din fata ei. Era de un verde inchis, murdar, cu ramele de un auriu spalacit. Crystal se incrunta cand vazu ca titlul nu aparea nici pe copertele ei. Deschise cartea cu grija, aceasta etalandu-si paginile ingalbenite. Prima fila era goala, dar de pe urmatoarea incepeau pagini scrise marunt si cursiv.
Crystal zambi.
' Hei, Lex, ai chef de un mister? ' o intreba ea pe Viperina.

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta, neintelegand la ce se referea soimeanca. Avea ea ceva mister nerezolvat? Adica, putea sa ia o gramada de timp sa caute o carte neplictisitoare prin biblioteca asta afurisita.
  Insa viperina ii urmari privirea soimencei, spre o carte mare, groasa, de un verde inchis, pal, cu copertile cojite.
  Zambi cand isi dadu seama despre ce vorbise cryss mai inainte.
  "Nu ma cunosti?" spuse, ridicand din sprancene si inconjurand masa spre locul de vizavi de ea.
  
  Se aseza pe scaunul de langa soimeanca si arunca o privire spre pagina la care era deschisa cartea. Era un scris inghesuit, cursiv.
  
  
  ~septembrie 1786~
  ~octombrie 1786~
  ~noiembrie 1786~
  ...
  
  Si asa continua tot restul paginii. Ca un cuprins.
  "Ok, m-ai pus in incurcatura. Ce naiba inseamna asta?" spuse Lexie, formandu-i-se obisnuita cuta dintre sprancene in timp ce se concentra pe pagina ciudata.

[Raphael Olivier]

' N-am nicio idee ' recunoscu Crystal.
Si chiar nu stia. Se uita la acele date din nou si din nou, prea incapatanata sa intoarca pagina inca. Se gandea ca putea fi un cuprins. De fapt, cam asta era cea mai plauzibila explixatie. Nu prea stia ce sa spuna altceva. Isi stranse buzele intr-o linie dura, frustrata.
Intoarse pagina, putin cam brutal, ceea ce fusese o greseala, pentru ca pagina se rupse putin. Crystal se gandi ca Madame Pince nu trebuie sa afle asta.
Urmatoarea pagina ii atrase atentia de la gandurile ei copilaresti.

Septembrie 1786: Gabrielle Stringer, Melanie Dools, Carrie Hipsea, John Salter.

Se incrunta la pagina, nestiind ce sa mai spuna. Cine sunt oamenii astia?

[Lexie Stryder]

• Lexie citi incruntata cuvintele de pe pagina ingalbenita. Nu avea nicio idee ce insemnau acele nume. Cutele de pe frunte i se adancira, un gand sumbru trecandu-i prin minte.
  
  Daca aceia sunt oameni omorati in septembrie 1786? Si daca fusesera omorati de catre persoana care scrisese acest jurnal?
  "E imposibil," spuse viperina. Ii privi chipul confuz lui Cryss, si continua, explicand. "E imposibil ca acesti oameni sa fie ucisi? Crima. devoratori ai Mortii. Voldemort. Asa pare."
  Viperina mai citi inca o data numele.
  Nu isi putea imagina ce alt motiv ar avea cineva sa le scrie intr-un jurnal lasat in biblioteca din 1786. Poate ca si alti elevi mai vazusera jurnalul. Poate ca nu fusese lasat in biblioteca. Poate fusese ascuns undeva, iar un elev il gasise si il lasase aici. Capul viperinei exploda de intrebari.
  
  Daca era blestemat? Si oricine citea jurnal murea, iar numele sau era increstat cu cerneala neagra in caietul acela sinistru. Lexie isi scutura capul, incercand sa alunge acel gand infiorator.

[Raphael Olivier]

• Cryss ii privi teoria cu o oarecare retinere. Da, era cam imposibil. Dar, cand dadura paginile mai departe, si vazura tot mai mult nume ale unor oameni necunoscuti, lui Crystal incepu sa i se faca rau. Totusi, era singura teorie care se potrivea. Citise despre unele persoane ale caror nume le observa din intamplare si tine minte ca murisera misterios. Cartea se termina pe la pagina 500, la sfarsitul careia scria cu aceleasi litere elegante: Aceasta evaluare apartine lui Jake Gordon.
  
  Crystal incepu sa fie si mai convinsa de teoria lui Lexie cand citi cuvantul evaluare. Verifica daca nu mai scria nimic pe urmatoarele pagini si gasi cam pe penultima pagina urmatoarele:
  
  
  Noiembrie 2011: Jake Gordon.
  
  
  Crystal tresari pe scaun cand citi numele, raturnand cateva carti din spatele ei si atragand cateva priviri curioase. Trase adanc aer in piep de cateva ori, apoi ii arata si lui Lexie ce descoperise.

[Lexie Stryder]

• Lexie privi paginile una cate una, simtind cum i se intoarce stomacul pe dos.
  In minte ii veni imagine unui doctor nebun, cu un scalpel in mana, cu halatul si manusile patate de sange si cu un zambet malefic pe chipul contorsionat de nebunie.
  Lexie, s-a terminat cu filmele incuiate de groaza penru tine, isi spuse, incercand sa alunge imaginea oribila din minte.
  
  Oricum, ceea ce i se parea ei ciudat era faptul ca primele pagini erau din 1786, iar ultimul din 2011. Cum traise atat? Nicio fiinta umana nu avea cum sa existe atata timp.
  "Asta e ciudat de-a dreptul," spuse viperina, soptit.
  Cum de murise luna trecuta? Si unde? De ce isi lasase carnetul cu persoanele ucise aici, in biblioteca? Daca stia secretul trairi vesnice, dupa piatra filozofala? Daca fusese ucis pentru a fi aflat secretul?
  Lexie isi acoperi capul cu mainile, ciufulindu-si usor parul. Avea nevoie de un calmant. Facuse sa apara un pahar cu apa pe masa.
  
  Cand se intoarse, Crys era in aceeasi pozitie, cu capul aplecat asupra cartii, iar pe spatele scaunului ei curgea o dara groasa de sange. Lexie o lua de brat, gandindu-se ca e sangele ei. Apoi isi dadu seama ca sangele cursese pur si simplu din materia lemnului, fara un inceput.
  Clipi, apoi privi scaunul perfect curat, ingrozita.

[Raphael Olivier]

• OOC: Lex, nu exista dozator la Hogwarts!
  
  ' Ce faci? ' intreba Crystal.
  
  Lexie o prinse de mana si se uita cu ochi mari la scaunul pe care statea.Crystal se incrunta si se uita si ea la scaun, aproape asteptandu-se sa vada sange sau ceva, dar scaunul era curat. Lexie isi scutura capul si se duse la loc, iar minte lui Crystal fu repede ocupata de celelalte probleme cu care se confruntau fetele.
  
  ' E atat de ciudat! ' exclama Soimeanca dupa ce Lexie se aseza inapoi pe scaunul sau. ' Cum sa traiasca atat? S-a sinucis, sau a fost ucis? Oamenii acestia sunt ucisi de el? Ar trebui sa mergem la director? '
  
  Crystal dadu drumul la suvoiul de intrebari, aproape asteptandu-se ca Lexie sa aiba raspuns macar la cateva. Dar Lexie statea si ea, ganditoare si Crystal isi dadu seama ca si pe ea o macinau aceleasi intrebari. Inchise ochii si se freca cu putere. Cand ii deschise, in fata ei, Lexie statea inerta pe scaun, adancita intr-un somnadanc. Nu respira. In urmatoarea secunda, imaginea disparu, iar Crystal isi dadu seama ca nu era reala.
  
  ' Ti s-a intamplat si tie, nu? ' intreba Cryss in soapta, aproape temandu-se ca Jake Gordon le-ar putea auzi.
  
  Inainte ca Lexie sa poata raspunde, lampile care luminau biblioteca grandioasa palpaira si se stinsera fara zgomot, lasandu-le pe cele doua fete in bezna.

[Lexie Stryder]

• OOC: Am editat =))
  
  BIC:
  
• Lexie inuvinta, insa nu destul de repede pentru ca inainte ca ochii sai sa clipeasca, lumina bibliotecii disparu. Viperina se ridica de pe scaun, incarcand sa fie curajoasa.
  Isi soase bagheta din cizma dreapta si o ridica in fata ei, invartindu-se frenetic pe loc.
  si-o imagina pe Crys faand acelasi lucru and auzi si scaunul ei tarsaindu-si picioarele de metal pe jos. Erau singure in biblioteca acum. Cel putin dintre elevi. Nu o vazuse pe bibliotecara, insa nici nu se uitase dupa ea.
  
  Incerca sa respire si sa expire rar, adanc, ca sa isi controleze trmuratul.
  Plamanii ii erau amortiti, si isi simtea mainile si picioarele inghetate. Statea incremenita acum, nereusind sa isi sontroleze corpul care tremura incontrolabil.
  Se opri. Totul se opri. Isi ridica mana la frunte, simtind cum ceva cald i-o scalda. I se largira ochii, incercand sa gaseasca sursa sangerarii.
  Se trezi. Statea tot in picioare, in fata masutei la care inainte statea citind linistita. Vedea umbre neclare, ochii incepand sa i se obisnuiasca cu intunericul, insa nu avea curajul sa traga concluzii pripite. Tresari, amintindu-si de Crys.
  Unde e?
  "Crystal?" intreba, speriata.
  Nu reusi sa isi stapaneasca scancetul care ii iesi din gat cand simti o mana pe umarul sau.