Go, go, go!

[Isolde du Maurier]

• Vrajitoarea se uita uimita la noua eleva care intrase in incaperea dominata de linistea sumbra. O vazu pe Eliza cum ascunse la spate jurnalul si se aseza si ea, oferindu-i si viperinei un loc.
  "Noi doar cautam ceva. Daca vrei, ia loc. Cum te cheama?"
  O examina in liniste, observandu-i trasaturile delicate, si dandu-si seama ca o mai vazuse prin castel. Se uita invidioasa la roba cu insemnele Viperinilor, gandindu-se la zilele ei de studentie. Parul lung si blond ii cadea in bucle mari pe umeri si spate, iar ochii ei albastri erau reci si nemilosi. Insa acum, parea doar curioasa si plictisita. Ii zambi cald si isi lua o carte de pe un raft, incepand s-o rasfoiasca, cautand un pasaj care sa nu fie sau sa para prea plictisitor.

[Eliza G. Blest]

Viperina nu avea nevoie de ceva anume pentru a-si ocupa timpul precum facuse India . Nu , ea avea adesea undeva , intr-un colt , bagate laolalta mai multe ganduri , toate zapacite si nefolositoare uneori , dar toate fiind probleme , atat grave cat si usoare , pe care viperina le ignorase pana atunci . Isi indreptase atentia asupra uneia , care i se parea cat de cat usoara , una despre care trebuia sa se decida daca sa se plimbe prin padure in timpul aparitiei lunii pline sau nu ... Ceea ce parea usor , dar , si greu , caci , nu voia defel sa mearga de una singura in padure , caci o voia si pe Claire cu ea .
Apoi , isi indreptase mintea , care se lovise puternic , de zidul unei carti asemenea celei gasite si rosfaite de cele doua . Da , era ciudat cum de daduse de ea acolo si intelesese ca si aia era o problema majora . Cine era tipa , ce patise si de ce era asa de torturata . Insa stia ca la ultima intrebare nu va avea niciun raspuns .

[Victor A. Olivier]

• Viperina se uita la ele plictisita, insa destul de politicoasa. Nu vroia sa para increzuta sau cu nasul pe sus, pentru ca nu era, si ura sa fie crezuta altfel, chiar daca nu ii pasa prea mult. Zambi fals, pufnind incet, si se aseza langa ele.
  "Sunt Morreen, Morreen Aleksey", zise ea cu un accent britanic pur, chiar daca numele ei nu era deloc englez. "Jumatate irlandeza, jumatate rusoaica. Viperini", continua blondina, aratand cu degetul lung si osos insemnul cu sarpe de pe roba gri-neagra. Isi trecu o mana prin parul lung, aranjandu-l si isi puse cartile pe masa, ridicandu-si si inapoindu-se imediat cu un dictionar de vraji. Scoase un pergament, cerneala, si o pana lunga, de corb, si incepu sa copieze din cartea groasa. Arunca o privire rapida celeilalte viperine, si ii spuse calma.
  "Stiu ca ascunzi ceva. Insa nu ma intereseaza, deci poti s-o scoti."

[Eliza G. Blest]

Ultima propozitie a lui Morreen parca , o trezise din morti pe viperina cu parul verzui . Privise in jur , buimaca , neintelegand la ce se referea fata vis-a-vis de ea , neintelegea tiparindu-se pe chip , dand totodata la iveala la toate sentimentele ce salasluiau in dansa .
"Ahm , scuza-ma , dar la ce te refer..." , dar , o greutate ii fusese atentionata de corp , ce se afla in spatele ei , strans intr-o mana .
Luase mana si pusese o carte pe masa , privind-o naucita . "Ahm .. ce , cum ? Pff , eu si cu mintea mea creata . "
"Mda , scuza-ma din nou , nu eram atenta la ceea ce se intamplase . Ahm , eu sunt , stai , cine esti ??? "

Scuturase capul de cateva ori , nelinistita ."Ce am ??? " Se frecase energic pe ceafa si inchisese ochii , deschizandu-i dupa un scurt timp .
"Sper ca mi-am revenit . Ahm , sa inteleg ca tu esti Morreen ? Nu ? Atunci , eu sunt Eliza Blest, viperini ..."

[Victor A. Olivier]

• Morreen se uita la ea curioasa, neintelegand ce se intampla cu tanara viperina. Parca ar fi fost hipnotizata, sau ceva de genul. Ochii ei mari si albastri se uitau la ea o vaga surpriza, vrand parca sa spuna ca a aterizat pe o lume de ciudati.
  "Ma rog!", mormai ea si se afunda din nou in scris. "Eliza, daca esti la viperini, cum de nu ne-am mai vazut?", intreba ea, preocupata de munca pe care o facea. Isi trase scaunul mai aproape de masa, si se uita nervoasa la carte, inchizand-o si aruncand pana.
  "Tu esti...?", intreba ea, uitandu-se curioasa la bruneta cu parul lung si drept ca lama unui cutit. Se uita la Eliza, al carei par era verde, si Morreen nu vazuse in viata ei un par de o asa culoare. Nu putea spune ca e urat, pentru ca nu era, insa trebuia sa se obisnuiasca cu oameni cu par de alta culoare in afara de blond, negru, saten si roscat. Parul ei blond roscat cadea in bucle mari pe umeri, si era destul de mandra de el, insa remarca ca toate trei aveau parul frumos.

[Isolde du Maurier]

• India o privi atenta pe Morreen pentru cateva secunde, dupa care isi muta privirea in cartea pe care o luase, daca vazu ca fata nu mai ii acorda atentie.
  "India Scott", ii raspunse putin dura, fiind saturata de obraznicia ei, insa nu prea avea ce sa-i faca. Intinse mana si lua jurnalul, rasfoindu-l iar, insa observa ca paginile erau de data asta albe.
  "Nu mai scrie nimic", sopti incet, oarecum suparata ca nu mai avea parte sa intre in mintea cuiva, o persoana care suferise mult, si care fusese martora, si nu numai la monstruozitati greu se imaginata. Cel putin, asa lasa sa se inteleaga din aceste randuri. Ofta, inchizand caietul, si il puse la loc pe masa, intrebandu-se cum era vremea pe afara. I-ar fi placut sa iasa si sa bucure de soarele bland, insa totusi nu avea prea mult chef.

[Eliza G. Blest]

Se uitase surprinsa la India , nepuntiincioasa sa memoreze ceea ce spusese aceasta . Cum sa nu mai scrie nimic ? De ce sa nu mai fie niciun scris acolo ? De ce tocmai atunci ??
"Nu se poate , " spusese viperina , luand repede caietul de pe masa ,sub ochii viperinei . Deschisese la o pagina oarecare , dar , ramasese impietrita cand nu vedea nimic..doar alb . Si inca ce alb . O orbea complet pe Eliza , ce o privea ca scapata din cer iar acea culoare era prima pe care o vazuse vreodata ."E imposi..." , dar se oprise la timp, amintindu-si clar ca ea isi scosese din vocabular acel cuvant .
"Ai vreo idee ? " intrebase viperina pe India , sperand ca aceasta sa ii spuna ceva . Cine stie , poate poate vor gasi un plan . Oftase trista caci , pentru prima data , vedea si alte persoane care sufereau . "Cu siguranta e ceva putred la mijloc .. "

[Victor A. Olivier]

• Morreen le privi amuzata. Isi dadu imediat seama ce era acel 'caiet', sau, in fine, carte: un jurnal. Acum realiza de ce fetele il ascunsera la inceput de ea. Zambi vicleana, uitandu-se la ele doua, si se rezema cu spatele de spatarul scaunului, incrucisandu-si mainile la piept.
  "Normal ca nu scrie nimic, a fost facut sa dispara scrisul, dudelor. Nu poate sa fie vrajit, si nici 'obligat', ca sa zic asa, sa puteti vedea voi ce secrete ascunde. Si chiar daca a aparut, asta inseamna ca vrajitorul care a facut asta, a vrajit intentionat doar anumite parti. Ar trebui sa stiti si voi asta, parca erati mai mari ca mine", spuse ea rautacioasa, cu o privire sceptica in ochi. Probabil ca sunase prea urat si obraznic, insa uneori i se parea ca unele persoane sunt prea batute in cap. Nu putea sa le judece, insa macar atata lucru sa stie si ele.

[Eliza G. Blest]

Lasase sa se vada pe chipul ei surprinderea , apoi uimirea fata de replica acelei viperine . Insa , nu durasera mult , acestea inlocuindu-se de dezgust . O privise suparata si iritata la ceea ce spusese apoi isi concentrase atentia asupra acelui caiet . Nu voia sa ii faca jocul si sa continue la acea discutie fara rost . Se pierduse in adancul gandurilor si se luase de valul de intrebari ce venise pe neasteptate langa ea . "Cat va mai dura ? " isi spusese ea , suparata pe sine insasi si totusi ... tonul obraznic al lui Morreen inca se mai auzea in mintea ei . "Secrete" . Un cuvant atat de minunat si atat de folositor pentru ceea ce avea viperina in minte si .. stia ca acea mica fiinta , din fata ei avea dreptate .
"Scuza-ma , dar sa stii , ca in anumite momente , nu iti vine totul in fata . Trebuie sa le gasesti tu apoi sa rezolvi o problema . Faptul ca tu ai spus acum acest amanunt , ne-ai mai reamintit si noua ceva , uitat de mult . Crezi ca noua numai la astfel de chestii ne sta capul ? " intrebase viperina , privind-o fara vreo trasatura pe fata , avand chipul de marmura , ca intotdeauna , cand era in toane proaste si mai ales , cand avea nervi .

[Isolde du Maurier]

• India se uita mirata la Morreen, considerand raspunsul ei prea obraznic, dat fiind si faptul ca ea si Eliza erau sigur mai inaintate in varste.
  "Ceea ce ai spus tu este corect, Morreen, dar asta nu inseamna ca trebuie sa o spui pe un ton asa de nepoliticos. Nu numai ca ai fost obraznica, dar faptul ca esti mai mica nu-ti da nici un drept sa vorbesti asa", ii atrase ea atentia, dupa care se uita la cealalta Viperina.
  "Probabil ca nu vom sti niciodata ce a mai patit Jane", i se adresa ea Elizei, rezemandu-se cu spatele de spatarul scaunului si mai uitandu-se o data prin caietul jurnal. Era curioasa sa afle ce i se mai intamplase fetei din epoca victoriana, insa probabil ca nu va mai afla vreodata. Se resemna, gandindu-se totusi ca era mai bine ca unele lucruri sa ramana in mister, decat sa fie descoperite.