This is war

[Desiree Rose Goth]

This is war
- Closed -

• Lumina palida a soarelui se filtra printre ferestrele Castelului pentru prima oara in ultimele saptamani. Imprejurimile erau scaldate in zapada, si din cand in cand cate un fluture ratacit de nea plutea in vazduh. Iarna se lasase peste intreaga tara si nu dadea semne ca va dori sa plece prea curand.
  Coridoarele erau pline cu studenti in dimineata aceea de duminica, majoritatea indreptandu-se catre Marea Sala, ca sa ia micul dejun. Desiree, totusi, se indrepta spre directia opusa; mai exact, inspre Hambarul bufnitelor. Stabilise sa se intalneasca acolo cu colega sa, fiindca Ainsley avea de trimis o scrisoare cu una din bufnitele scolii. Era un loc ferit, si era perfect pentru stat la discutii pe care nu doreai sa le auda nimeni.

[Ainsley S. Everdeen]

• In timp ce pana de uliu ii aluneca printre degete, realiza ca nu gasea cuvintele potrivite ca sa-si inceapa scrisoarea. Era de la sine inteles, tinand cont ca stia ca bufnita ei putea fi interceptata si genul de lucruri pe care dorea sa le scrie nu erau tocmai informatii banale. Isi musca buzele, frustrata. Daca ar fi ajuns in Little Hangleton cu o noapte inainte, nu ar mai fi trebuit sa se gandeasca ce ar fi trebuit sa scrie in scrisoarea sa. Dar, bineinteles, norocul chiar nu fusese de partea sa in ultima vreme.
  Intr-un final, cuvintele venira de la sine si decise sa-si strecoare intrebarea intre doua randuri mai putin delicate. Daca cineva in afara de parintii sai va citi scrisoarea asta.. ei, bine, doar spera ca nu se va intampla nimic prea rau.

[Desiree Rose Goth]

• Deveni mai increzatoare. Coridoarele devenira pustii pe masura ce se apropia de Hambarul bufnitelor, si era foarte recunoscatoare pentru acest lucru. Tot ce ii mai trebuia era ca sa dea vreun student cunoscut peste ea , sa o intoarca din drum si sa o oblige sa mearga in Marea Sala, sa manance odata cu colegii sai Cercetasi. Insa, se parea ca in ultimul timp avea o gramada de noroc, care ii statea mereu la dispozitie. A reusit sa faca tot ce si-a propus si chiar a izbutit sa iasa din niste situatii ce pareau la inceput a fi fara capat. Bine, poate nu chiar tot - doar cu o mica, dar insemnata exceptie.
  Urca ultimul rand de scari si deschise incet usa hambarului. Intra incet in incapere, apoi tranti usa in urma sa, care se inchise cu un bufnet surd.

[Ainsley S. Everdeen]

• Tresari cand auzi usa de la Hambarul bufnitelor trantindu-se cu un bufnet surd. Lasa pana de uliu sa-i cada pe masa, langa pergamentul sigilat, apoi se duse sa vada cine tocmai venise. Ar fi fost cam complicat daca ar fi dat peste cineva cunoscut - ar fi trebuit sa scorneasca cateva minciuni in legatura cu scrisoarea sa. Insa in dreptul usii statea doar Desiree. Ofta, pe jumatate usurata , pe jumatate exasperata cand isi aminti ca o chemase pe colega sa Cercetasa ca sa vina in urma cu cel putin zece minute.
  - Ca de obicei, ai intarziat, ii spuse ea.

[Desiree Rose Goth]

• - Sa stii ca nu-mi pare rau pentru asta.
  Zambi usor la auzul acelor cuvinte. Bineinteles, se obisnuise ca Ainsley sa nu o salute niciodata de-a lungul ultimelor luni. Colega sa Cercetasa nici macar nu astepta sa-i dea un raspuns, fiindca ii arunca doar o privire scurta si disparu din fata sa. Rasufla adanc si pasi printre randurile intesate de bufnite, pasari care se uitau cu interes catre ea. O gasi pe Ainsley stand in dreptul singurei mese fragile din lemn din incapere, sigiliand o scrisoare. Un fior scurt i se transmise de-a lungul sirei spinarii din cauza frigului. Briza glaciala de iarna intra pe fereastra lasata intotdeauna larg deschisa.

[Ainsley S. Everdeen]

• Sigila cu grija scrisoarea cu un farmec special. Oricum, oricine ar fi dorit putea sa desfaca pachetul la fel de usor precum l-a sigilat ea. Singura ei alternativa era sa trimita scrisoarea prin posta via bufnita, caci nu cunostea pe nimeni de incredere care sa duca pachetul.
  - E pentru parintii tai, nu-i asa? o intreba Desiree.
  Nici nu auzise cand venise langa ea. Termina de sigilat pachetul si isi ridica privirea in cautarea unei bufnite care sa nu sara prea tare din ochi.
  - Da, exact; sper doar sa ajunga scrisoarea fara probleme la ei, ofta Cercetasa, dand glas gandurilor sale.

[Desiree Rose Goth]

• O privi pe colega sa cum chema o bufnita. Pasarea isi deschise aripile si se aseza pe masa de langa ea, pregatita de o noua calatorie. Ainsley incepu sa lege scrisoarea de piciorul acesteia, cu grija si atentie. Desiree pufni usor. De fiecare data cand incerca ea sa-si aleaga o bufnita, acesta zbura cat mai departe de ea.
  - Si de ce crezi ca n-ar ajunge scrisoarea? o intreba.
  Ainsley ofta si o privi fix, dand drumul pasarii.
  - Toate scrisorile pot fi interceptate, ii spuse. Si, tinand cont de ce s-a intamplat in ultima vreme...

[Ainsley S. Everdeen]

• Vocea Cercetasei se franse la final si nu-si mai continua propozitia. In schimb, ridica cu nepasare din umeri, stiind ca Desiree va intelege ce dorea sa spuna. In fond, nu putea ca tanara sa treaca cu vederea ca fusese atacata si lasata apoi sa moara in Padurea Interzisa. Aproape rase la acel gand, insa se abtinu in ultimul moment.
  Lua bufnita mica in palmele sale si o duse in dreptul ferestrei, unde aceasta isi lua zborul. Urmari cum pasarea se indeparta intr-un falfait delicat de aripi, disparand la orizont, printre razele palide ale soarelui. Spera doar ca temerile ei legate de faptul ca scrisoarea putea fi interceptata sa fie nefondate, asa cum spunea Desiree.

[Desiree Rose Goth]

• Dupa ce urmari bufnita disparand, Ainsley se intoarse inapoi catre ea. Expresia de pe chipul ei redevenise sarcastica, iar un zambet mic se contura pe buzele Cercetasei. Parea din nou ea insasi din toate punctele de vedere. Bineinteles, Desiree nu stia in ce masura au afectat-o evenimentele din ultimele zile, insa putea pune pariu ca ceva se schimbase la colega sa. Numai ca nu era tocmai sigura ce anume.
  - Stii, ai avut dreptate, ii spuse Ainsley.
  Isi musca buzele la auzul acelor cuvinte, incercand sa-si infraneze impulsul irational de a striga la Ainsley ca sa-i spuna de ce se comporta asa fata de ea.
  - Ei, bine, eu mereu am dreptate, incerca sa zica.

[Ainsley S. Everdeen]

• Clatina usor din cap, sperand ca Desiree sa-si dea seama ca in niciun caz nu putea fi de acord cu lucrul acesta. Se dadu la o parte din fata ferestrei, tremurand din cauza vantului glacial ce intra in incapere. Si, totusi, parca se simtea dintr-o data mai bine.
  - Nu m-am referit la asta, chicoti ea. Voiam sa spun ca ai avut dreptate cand mi-ai spus in Aripa Spitalului.. despre faptul ca toata lumea va dori sa stie ce mi s-a intamplat.
  Si asta nu era o senzatie prea placuta, stiind ca unii dintre studenti o urmareau cu privirea pe coridoare, vrand sa afle ceva ce ea nu cunostea; si, in plus, nici macar nu ii placea ca, dupa atata vreme in care nimeni nu s-a interesat de ea sa se intample asta.