Over Wings

[Oliver C.S. Queen]

Au trecut ceva luni de cand am lipsit dar toate au fost cu noroc ...acum incep sa imi recladesc destinul langa cei pe care ii simt apropiati dupa ce am petrecut in aventura mea ...
Acum sper sa nu fie totul trecut ...vad turnurile palatului si ma gandesc doar la persoanele dragi Cryss.Rossalie...Issa...Ronny(chiar de e putin rautaceoasa cu mine)..si restul prietenilor mei...

Am prins hamul de mana si cu un glas usor am strigat
-Wiki...am ajuns acasa ....am zambit usor si am simtit aerul palatului....
Trecuse ceva vreme si paseam iar pe iarba fina dar aspra a palatului
-Wiki sunt acasa dupa un an ...am facut cu ochiul catre Wiki
-Ce ma va astepta...?
Imi spuneam..."doar vantul poate sti"

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie se trezise in acea dimineata de parca ar fi presimtit ceva. Spre fericirea sa nu era nimic de rau, cel putin asa ii spusese inima. Avea sa se intample ceva memorabil in acea zi. Adevarul era ca o macina curiozitatea, insa pe moment voia doar sa aiba parte de cateva clipe de liniste. Pasise in afara castelului cu pasi marunti simtind cum aerul diminetii ii racoreste plamanii, iar ninsoarea ce era asternuta intr-un covor prealung ii scartaia usor pe sub bocanci. Chicotise usor. Ii fusese dor de astfel de momente, insa acum nu ii venea sa creada: Rosalie chiar spusese ca ii fusese dor de iarna.
Ajunsese destul de departe de castel si observase o silueta mult prea cunoscuta, dar era imposibil, mult prea .. Sau nimic nu era imposibil? Cine stia .. "Oliver?!" , strigase Soimeanca fara speranta, dar cand el se intoarse ea spuse "O Dumnezeule mare!" si alergase catre el sa-l imbratiseze.

[Oliver C.S. Queen]

"Rosalie" am zambit cum nu o mai facusem de ceva vreme apoi dupa ce imi dresem glasul am apucat a rosti
-Sincer nu asteptam un cor de primire ..."oare doar paream ciudat sau chiar ma astepta" ma gandeam atunci ....
-A drecut ceva vreme ....am spus politicos ...
-Ce ai mai facut in acest timp...am spus putin ragusit..
Hmm ma gandeam putin neatent ....se pare ca uitasem sa aduc cadouri pentru cei dragi...
-Opugno Rosera...si un trandafir alb rasari in palma mea..
-Acesta este pentru tine

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie chicotise scurt. Ei, lasa ca aveau timp si pentru astfel de povesti. In principal acum conta sa stie ce s-a mai auzit de Astropuf in tot acest timp. Nu-i placea cand disparea pur si simplu fara sa lase nicio urma si ii lasa pe toti ingrijorati. Ii fusese dor de el. Se uitase la trandafirul aparut in mana lui. Il luase cu delicatete si ii multumise printr-un zambet si o imbratisare scurta. Erau florile preferate ale baiatului.. Si ea adora trandafirii, chiar daca cei rosii erau preferatii ei, cei albi simbolizau mereu ceva placut pentru ea. "Lasa-ma pe mine. Spune-mi despre tine. Ce-ai tot facut in acest timp?" , intrebase ea oftand. Nu era curiozitate, ci doar voia sa afle ..
"Haide, Oli, zi ceva." , murmurase Soimeanca din nou razand usor si cristalin.

[Oliver C.S. Queen]

Trecuse vremuri zilie si luni bune.....
-Rose ...
-Nu mai sunt acelasi baiat ..pusti ...sau cum vrei sa imi ziciti..
Cu toate ca in inima mea nu m-am schimbat deloc ....
Am respirat adanc si iam zis Rosaliei....
-Sper ca nu mai inlocuit la macazin....am aruncat o privire patrunzatoare....
Iar dupa caveva minute am izbucnit in ras...zicand
-Era si normal......

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie chicotise scurt neputandu-se abtine. Chiar pierduse fooooarte mult atat cat fusese plecat, asta daca nici macar nu stia ceea ce se intamplase cu magazinul. Trase adanc aer in piept. Avea atat de multe sa ii spuna si probabil era momentul sa inceapa. "Hm, magazinul a fost inchis cateva luni apoi am renuntat la slujba. Ai plecat si tu,deci .. acum sincer nu stiu cine se ocupa. N-am mai fost pe Aleea Diagon de ceva vreme si daca as fi mers cu siguranta nu treceam pe la Menajeria Magica .. poate facem o vizita zilele acestea sa vedem ce s-a ales de magazin, daca doresti, desigur. " Rase usor si facuse o pauza asteptand raspunsul lui, insa apoi adaugase: "Missed you, Oli." si zambise.

[Oliver C.S. Queen]

-Ti-am lipsit ......am ras usor....
Pai cum poate sa lipseasca cineva care este aici....
Cu toate ca stiam ca nu am fost acolo(cea ce era adevarat)...si cu toate ca stiam ca Rosalie stia adevarul.....incercam sa neg purul adevar...de ce...?...si prieteni mei imi lipseau....dar de ce nu putte-am sa-o spun
Am rasuflat usor si am pus mana pe poseta de pe aripa lui Wiki am apucat-o si intorcandu-ma cu ochii in lacrimi am raspuns ....
-Si tu mi-ai lipsit...defapt "am tras respirat adanc ....mi-au lipsit mai multi"...am spus ingandurat

[Rosalie Vivienne Alden]

Tresarise scurt cand observase reactia baiatului. Oftase realizand unde bate , insa nu ii spusese nimic. Ar fi fost in zadar. Doar l-ar fi intristat mai tare. Trase adanc aer in piept si se uitase intens la el incercand sa ii transmita putere pentru a nu lasa lacrimile sa curga sau dimpotriva .. pentru a se descarca cat mai curand. Nu era bine sa tina prea mult in el, insa nici sa sufere. Daduse din umeri nestiind ce ar mai putea sa faca. Simtea nevoia sa il incurajeze. Surase cu amaraciune, scurt, apoi murmura: "Haide,totul va fi bine .. poate si persoanei de care iti e dor ii e dor de tine." Se incruntase realizand ca a vorbit cam ciudat, greu de inteles. Isi daduse ochii peste cap , dupa care adaugase: "Ei, stiu eu ca va fi bine. "

[Oliver C.S. Queen]

Totul parea ca in prima zi cand pe malul lacului dupa o vraja esuata cineva se apropie de mine si imi spuse
"Esti bine"
Imi spuneam in gand"Multi ar spune ca sunt simple cuvinte...."dar pentru mine nu au fost simple cuvinte...
Am tras un zambet usor pe buze "chiar daaca in gandul meu radeam cu un simt puternic de odihna"
Am strans armura lui Wik si am inchis locasul de provizii .
Apoi m-am intors...zicand!!!
-Fiecare are locul sau ...Rose
-Tu ai fost aici cand am venit
Am zambit si m-am intors catre grifon(wiki a deveni un grifon)
-Acum totul va fi bine exact cum ai spus
Am zambit imbratisand-o rapid pe Rose

[Rosalie Vivienne Alden]

Soimeanca daduse afirmativ din cap si ii raspunse la imbratisare. Era bine sa stie ca Oliver era din nou aici la fel ca la inceput sau poate doar putin schimbat. Surase aflandu-se inca in imbratisarea lui, caci isi daduse seama ca era la fel de intelegator ca intotdeauna. Dandu-si drumul incepusera sa se plimbe pe malul lacului. Acolo s-au vazut prima data. Chicotise scurt realizand cat de multe amintiri avea ea la Hogwarts cu diferite persoane. Aceasta scoala a devenit de-a dreptul magica si nu se referea doar la insemnatatea ei, ci si la felul in care a ajutat-o pe ea sa se maturizeze.
" Sunt si sti ca mereu voi fi aici." , rostise Rosalie surazand sincer.