Taking over me

[Dave O'Donnel]

• Stia ca lucrurile erau pe cale sa se incheie; si totusi, avea un sentiment de goliciune in interiorul sau. Intr-o oarecare masura ii parea rau pentru Meredith; dar stia ca exista si cineva pentru ea. Cineva care ii fusese destinat de soarta - un baiat care sa o iubeasca, mai bine decat a facut-o el. Pentru ca nu putea nega, fusese fericit alaturi de ea; dar se incheiase. Acum trecuse la alta perioada din viata sa. Acum avea nevoie doar de Vanessa.
  
  Simtea ca ea era cea alaturi de care voia sa-si petreaca restul zilelor. Chiar daca era inca devreme, nu ii pasa; aveau sa absolve Hogwarts'ul intr-un an, deci nu era chiar foarte grabit. O iubea - realizase asta cand o vazuse prinsa in ghiarele mortii. Iar de acum inainte stia ca avea sa faca totul, doar ca sa o nu o piarda.
  

[Meredith Swann]

• Avea senzatia ca nu mai putea rezista prea mult; simtea cum isi forteaza propriile limite prea mult.
  
  Mult prea mult ii sopti o voce in mintea sa. Era timpul sa plece; stia asta si nu voia sa mai piarda timp. Tot ce isi dorea era patul sau cald, din dormitor. Nu voia sa ii mai pese de ce se intampla cu Dave si Nessie; voia doar sa o lase in pace. Sa se termine seara, sa vina iar dimineata iar viata sa isi reia cursul. Cu schimbari mari, era adevarat - dar nu era capat de drum. Avea sa treaca si peste ele. Ii parea rau de relatia ei cu Nessie.
  
  "-Noapte buna" le spuse tanara, tragandu-si manecile robei si acoperindu-si incheieturile albe.
  

[Vanessa Benford]

• Nu voia sa o lase sa plece; nu voia sa o stie departe de ea. Desi era constienta ca isi facuse alegerea. Ca Meredith fusese cea la care renuntase. Era ca un copil care isi dorea doua lucruri, chiar si dupa ce il alesese pe unul din ele.
  
  "-Multumesc" sopti ea, inca o data. O privi cu regret, iar Meredith se uita senina la ea.
  
  Poate cu timpul avea sa treaca peste asta; mai ales atunci cand va gasi pe cineva. Stia ca atunci poate vor fi din nou cele mai bune prietene. Pentru ca acum ar fi fost mult prea ciudat, pentru amandoua. De obicei isi povesteau totul. Iar acum nu mai puteau face asta; totul era pierdut in relatia lor. Incepea totusi ceva nou, alaturi de Dave. Spera totusi sa se ridice la nivelul asteptarilor.
  

[Meredith Swann]

• "-E in regula..am nevoie de o pauza totusi" raspunse Meredith, dupa alte cateva clipe de tacere. "Nu cred ca mai raman in vacanta de Craciun la castel; si poate voi reveni dupa mai mult timp, voi vedea eu. Sper sa ma intelegeti - nu va cer decat putin spatiu" continua ea, cu o urma de zambet pe chip. "Aveti grija de voi".
  
  Se intoarse si incepu sa mearga cu pasi grabiti spre castel; deja ii vedea silueta fumurie desenata pe fundalul cerului senin. Nu stia cum sa mai reactioneze, acum, ca era singura; spera ca avea sa fie mai bine. Dar sentimentele se adunasera si era mai rau. Poate de o mie de ori mai rau. Nu se mai simtise asa niciodata.
  
  Era o durere surda, care ii cuprindea intreaga fiinta; se simtea ciudat si avea nevoie de somn. Grabi pasul, incercand sa nu se gandeasca la a doua zi.
  

[Vanessa Benford]

• Incepu sa planga cu sughituri cand silueta fetei disparu intre copacii de la marginea Padurii; se simtea ajunsa la capatul puterilor si nu mai rezista. Era la pamant, atat pe plan fizic, cat si psihic. Nu putea sa mai faca nimic.
  
  "-Va fi bine" sopti Dave, apropiindu-se de ea. "Crede-ma" continua acesta.
  
  O stranse cu blandete la pieptul lui, lipindu-si buzele de fruntea ei; simti un fior cuprinzandu-i intreaga fiinta. Era al ei - in cele din urma. Dupa cat timp trecuse, dupa cate lucruri se intamplasera, asta era adevarat.
  

[Dave O'Donnel]

• Inchise ochii, strangand-o si mai tare in brate; simtea cum lucrurile luasera totusi o cale mai buna. Macar rezolvase niste lucruri si lamurise altele. Isi aminti totusi de tot ce se intamplase si ofta. Era un idiot.
  
  "-Imi pare rau ca am plecat asa; si ca m-am indoit de ce mi-ai spus. Daca nu reactionam eu asa, nu ajungeai in ghiarele acelor paianjeni" sopti el, cu o urma de regret in voce. "Dar promit ca voi incerca sa ma schimb; pentru ca nu se mai poate asa. Vreau sa fiu totul pentru tine, Nessie; am visat la asta prea mult ca sa nu se implineasca acum" sfarsi el, zambind. "Va fi bine, micuta mea" chicoti Dave.
  
  Vanessa zambi, dar expresia ei parea mai obosita ca niciodata; isi apleca usor capul spre ea, cuprinzandu-i buzele intr-un sarut. Avea sa aiba grija de ea pentru totdeauna - nu isi dorea altceva.
  

[Vanessa Benford]

• Inima i-o lua iar la goana, lucru ce se intampla de fiecare data cand il saruta; nu mai simtise asta cu niciun baiat. Dave era ceea ce avea nevoie; Dave era acel om la care visase dintotdeauna. Pur si simplu se completau, se potriveau de parca ar fi fost facuti unul pentru celalalt. Si asa era; nu mai avea nevoie de nimic altceva atata timp cat il avea pe el.
  
  "-Hai sa mergem" sopti ea, ridicandu-se pe varfuri si sarutandu-l usor pe obraz.
  
  Ii lua mana intr-a sa si incepura sa mearga linistiti, spre iesirea din Padure; nu ii pasa ca era varcolac. Incerca sa treaca si peste faza cu Meredith. Toate aveau o rezolvare, chiar daca la inceput pareau a trecand peste orice limita a propriului ego. Nu trebuia decat sa ai putina raBdare, sa analizezi situatia si sa iti fortezi limitele incat sa reusesti.
  

Edit By Raizen

Puncte
Astropufi - 770

Topic Closed !