This is war

[Desiree Rose Goth]

• - Doar mi-am inscenat moartea, ii raspunse Aria. Era momentul ca sa fac asta.
  Cercetasa o analiza cu meticulozitate pe tanara. In vocea ei nu a distins niciun soi de emotie in timp ce a rostit acele cuvinte, insa isi dadu seama de intelesul ascuns al propozitiei. Aria a trebuit sa plece dintr-un motiv intemeiat, probabil fiindu-i frica de ce s-ar fi putut intampla daca ar fi ales sa ramana. Poate ca, in tot acest timp, ea a fugit de ceva, de cineva. Astea erau presupunerile Cercetasei, dar era foarte posibil sa mai afle cate ceva daca continua sa vorbeasca.
  - Deci, aveai un motiv bun ca sa pleci, spuse Desiree, cu grija.

[Aria Hawthorne]

• Ii arunca o privire scurta lui Desiree. Se intreba de ce mai statea acolo, ca sa-i fie puse atatea intrebari. Rabdarea ei, si asa destul de limitata, incepea sa se sfarseasca.
  - Da, un motiv mai bun decat iti poti imagina, spuse Aria.
  Nu voia sa dea mai multe detalii despre asta. Intotdeauna cand isi reamintea evenimentele care au condus la fuga ei nebuneasca, incepea sa se simta stramtorata si fara speranta. Nu voia sa se uite inapoi, acum ca-si rezolvase mare parte din probleme. Numai daca incerca sa se uite inapoi, va fi pierduta. Totusi, se gandi sa nu o lase pe Desiree la fel de confuza cum era in acel moment.

[Desiree Rose Goth]

• Aria se uita la ea cu luare aminte, iar Cercetasa isi dadu seama ca tanara nu avea sa-i explice mai multe decat atat. Daca voia sa afle ca punea la cale, trebuia sa-i castige increderea. Sa demonstreze ca putea sa se bazeze pe ea. Insa, spre surprinderea sa, Aria nu o lasa chiar atat de confuza cu privire la presupusa ei moarte.
  - Sa-i spui lui Ainsley ca-mi pare rau pentru farmecul de memorie, zise ea. Nici nu e de mirare ca a crezut ca eram moarta.
  Isi ridica capul catre Aria, neincrezatoare. Oare pusese toate astea la cale atat de bine?
  - Un farmec de memorie?

[Ainsley S. Everdeen]

• Urca treptele printre zecile de studenti care tocmai iesisera din Marea Sala. Era confuza si nici macar nu reusea sa gandeasca limpede, oricat isi impunea sa analizeze totul rational si cu sange rece. Revenirea surorii sale o daduse total peste cap si Cercetasa stia ca va avea nevoie de cateva ore bune ca sa se obisnuiasca cu aceasta idee. Vedea totul ca prin ceata. Dintr-o data , se trezi in fata portretului Doamnei Grase, care astepta nerabdatoare ca ea sa spuna ceva. Rasufla adanc si rosti parola, iar portretul se dadu la o parte. Numai cativa Cercetasi se aflau in Camera de Zi; majoritatea inca se aflau pe coridoare sau prin imprejurimile Castelului. Cu atat mai bine pentru ea. Probabil ca nimeni nu o sa-si dea seama de ce voia sa faca.

[Desiree Rose Goth]

• Aria isi dadu ochii peste cap cand ii vazu neincrederea asternuta pe chip.
  - De fapt, daca ma gandesc mai bine, ai putea chiar tu sa-i indepartezi farmecul, adauga tanara, oftand. Nu va fi chiar atat de greu, te asigur.
  Intr-un colt al mintii sale, Desiree realiza ca Aria va face orice, numai ca sa-si indeplineasca scopurile. In fond, nimic nu a impiredicat-o ca sa puna un farmec de memorie asupra lui Ainsley, pentru ca Cercetasa sa creada ca era moarta. Isi puse in gand sa rezolve aceasta problema imediat ce va fi singura cu Ainsley - daca aceasta va dori sa-i vorbeasca, dupa ce aflase cat de multe i-a ascuns in toate aceste luni. Ofta usor, intrebandu-se unde era colega sa in momentul acela.

[Ainsley S. Everdeen]

• Auzi cum cineva o striga prin spatele sau, dar ignora asta. Va avea timp berechet pe urma ca sa rezolve celelalte probleme. Urca cu grija scara in spirala, sperand ca nimeni nu o urmarea. Auzea inca rasete si conversatii venind din Camera de Zi, asa ca Cercetasa credea ca sosirea ei nu a produs prea multe intrebari. Continua sa urce, apoi se indrepta catre un dormitor anume. Apasa usor pe clanta, insa descoperi ca usa era incuiata. Incruntandu-se, isi scoase bagheta din buzunarul blugilor si murmura incet: "Alohomora!" Auzi un declic scurt, semn ca usa se descuiase. Ainsley ofta usor, intrebandu-se de ce Desiree incuia usa de la dormitorul ei daca tot se putea deschide atat de usor cu un farmec.

[Aria Hawthorne]

• Aria inceta sa mai zambeasca in clipa aceea. Fusese destul de greu pentru ea sa realizeze farmecul acela; nu pentru ca vraja era complicata, ci din cauza faptului ca trebuia sa puna farmecul asura surorii sale. Nu fusese niciun incendiu in noaptea aceea, cel putin nu unul in care Ainsley sa fi fost implicata; ci doar o casa pe care a trebuit sa o incendieze drept dovada, cativa Incuiati pe care i-a prins pe drum si amintirile lui Ainsley.
  - Vrei sa spui, pana si incendiul acela a fost un fals? intreba Desiree, incet.
  Aria aproba din cap. Spera ca toate aceste cuvinte vor ajunge si la urechile lui Ainsley.
  - Dar.. a murit cineva atunci, stiu sigur.

[Desiree Rose Goth]

• Asta era ceea ce o nedumirea. Ainsley ii spusese ca s-au gasit cateva ramasite dupa incendiu, iar toata lumea a presupus ca erau ale Ariei. Se parea ca a fost o presupunere nespus de gresita. Aria aproba din cap dupa ce rosti acele cuvinte.
  - Da, chiar a murit cineva.. numai ca nu eu. Aria aproape izbucni in ras atunci, pentru prima oara. Pur si simplu, a fost o tipa Incuiata foarte ghinionista care s-a nimerit a fi pe acolo.
  Cuvintele astea o scarbira pe Cercetasa. Tot ce simtea fata de Aria era.. dispret. Bine, poate si putina invidie din cauza ca tanara se descurcase atat de bine intr-o situatie complicata ca aceasta.

[Aria Hawthorne]

• Inca isi mai amintea chipul acelei fete Incuiate cand a pus vraja Imperius pe ea, ordonandu-i sa mearga fix in bataia focului. Mintea ei , slaba si vulnerabila, nu a refuzat ordinul. Ar fi trebuit sa o omoare cu mana ei, stia ca ii datora asta. Daca tot lua viata unui om, ii datora sa se uite in ochii acelei persoane in timp ce murea, ca sa priveasca ceea ce facuse. Si, uitandu-se la Desiree si vazand cum o judeca din priviri, a realizat ca fapta sa era inumana, indiferent de ce ar fi facut.
  - Dupa cum am mai zis, nu am avut de ales, rosti ea.
  Insa increderea in sine parca devenise mai fragila.

[Ainsley S. Everdeen]

• Apasa din nou in clanta si intra in camera, trantind usor usa in urma sa. Nu stia cat timp avea pana ca cineva sa-si dea seama ca intrase acolo ; de fapt, spera ca nimeni sa nu observe ca se intamplase asta. Inainta in dormitor cu pasi mari, incercand sa-si dea seama unde se afla cufarul Cercetasei. Un fior de teama i se strecura pe sub piele. Daca Aria mintise si ea nimerise de fapt intr-o alta capcana de-a ei? In timp ce gandurile acelea ii ravaseau mintea, observa marginea unui cufar iesind de sub pat. Se grabi, punandu-se in genunchi si tragand cufarul catre ea. Il deschise destul de repede si remarca ca erau doar cateva obiecte in el, printre care si niste foi mototolite. Cu inima batandu-i nebuneste, le scoase de acolo si incepu sa citeasca.