Soldier to my emptiness

[Lexie Stryder]

Just me and Victor

• Lexie nu se putea abtine sa nu se uite peste umar la aproape fiecare pas. Isi dadea seama ca nu facea nimic bun, dar vinovatia nu venea si nici nu o presa nimeni, asa ca incerca pur si simplu sa isi ginore instinctele.
  Inspira adanc, reusind sa isi recapete controlul asupra propriei fiinte, si infasurandu-se mai bine in roba neagra si lunga.
  Era o zi mohorata, cu un soare slab, care incerca sa isi faca loc prin patura groasa de nori plumburii. Atmosfera era umeda si incarcata, genul acela de situatie in care te simti apasata de cer si iti vine sa te eliberezi din stransoarea sa.
  Viperina inghiti in sec. Ajunsese unde voia sa a junga.
  
  Localul 'Capul de Mistret' era facut dintr-un lemn vechi, acoperit cu o vopsea de o culoare pe care Lexie nu o putea identifica, scorojita de timp. Capul mare de mistret era atarnat deasupra usii, dand un efect si mai posomorat acelui loc.
  Intr-adevar, dupa ce se aflase de Aberforth si portretul Arianei, localul avusese o perioada de inflorire, insa care nu durase suficient de mult. Acum era din nou ca pe vremuri.
  
  Viperina pasi in prag, deschizand usa, si un clinchet de clopotel ii anunta intrarea. Inauntru erau maxim cinci persoae, care isi intoarsera capetele spre ea pentru o fractiune de secunda, dupa care isi continuara treburile.
  Viperina pasi pana spre bar, luandu-si un suc de dovleac, si asezandu-se singura la o masa.
  Simtea o privire staruitoare fixata pe ea, insa nu se intoarse sa vada cine e. Nici nu o prea interesa. Sorbi, ganditoare din ceaiul putin prea rece.

[Victor A. Olivier]

• Victor isi dadu seama ca avea nevoie de o bine meritata pauza. Avansase destul de mult in cercetarile lui, insa ii trebuia o minte limpede sa continue. Se uita cu curiozitate la local, fara sa-si dea seama daca sa intre sau nu. Nu era chiar genul lui de loc unde sa se relaxeze, insa macar era retras. Deschise usa, care produse un scartait enervant de zgomotos, observand ca toate persoanele din incapere se uitau curioase la el. Pentru a mia oara cand iesea din barlogul lui, parul ii era ciufulit, iar sub ochi avea cearcane, ceea ce il facea sa arate ca un om ratacit prin lume. Merse calm pana la o masa, ignorand totul in jurul lui, si se aseza, asteptand pe cineva sa vina sa-i ia comanda.
  In tot acest timp, incepu sa analizeze oamenii din jur, insa realiza repede ca nu erau deloc interesanti. Cu exceptia unei fete care statea singura la o masa. O privi curios, intrebandu-se ce facea ea in acel loc, nedumerit de faptul ca era singura femeie din incapere. Decise sa o mai analizeze putin, insa presimti ca fetei nu-i placea sa fie privita cu atata insistenta. Nu-l interesa acest lucru, si continua sa o priveasca, dandu-si seama ca ii placea foarte mult sa observe in liniste oamenii.

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta, simtind inca privirea atintita asupra ei, insa se hotari sa o ignore in continuare. In local era destul de cald, un foc aproape primitor palpaind usor in camin.
  
  Lexie isi dadu jos pelerina neagra, asezandu-si-o usor pe spatarul scaunului. Era imbracat in puloverul ei preferat, de o culoare destul de ciudata de verde, strans pe corp si cu doi nasturi la gat, unul dintre ei desfacut, lasand la iveala partea de jos a gatului ei alb.
  Fata-i era ovaa, alba, cu ochii verzi incadrati de niste gene lungi si negre. Era data discret cu un creion negru, care ii contura ochii. Parul negru, ondulat, ii curgea pe umeri, cu un aspect destul de frumos.
  isi scoase din buzunarul interior al robei impachetatea o harta mica, si incepu sa o studieze.
  Inca tot simti doi ochi fixand-o.
  
  Trecura vreo zece minute, insa viperina nu se putea gandi numai la persoana care o privea.
  Intr-un sfarsit, curiozitatea infranse indiferenta si Lexie isi ridicase privirea, scrutand localul.
  Intr-un colt, la o masa destul de apropiata de ea era un baiat. Din cate ghicea, avea tot 17, sau 18 ani, ca si ea. Ii arunca o privire destul de aspra.

[Victor A. Olivier]

• Victor chicoti, dandu-si in sfarsit seama ca fata il observase. Se ridica lenes de la masa lui, indreptandu-se spre a sa si se aseza pe scaunul din fata ei.
  "Sunt enervant, nu-i asa?" o intreba, uitandu-se la harta pe care o studia, insa fara sa-i pese de ea. "Stai sa-ti explic de ce te studiez asa. Vezi tu, acest local este plin de oameni neinteresanti, iar cand nu ai ce face, incepi sa analizezi oamenii. Esti foarte simpatica, si presupun ca esti o viperina, judecand dupa privirea ta de mafioata."
  Incepu sa rada, trecandu-si mana prin parul des si blond inchis, ciufulindu-l si mai mult decat era. Fata sigur nu avea o parerea prea buna despre el, acum.

[Lexie Stryder]

• Lexie se incrunta cand auzi prisma ciudata din care baiatul privea lumea. I se parea ceva cunoscut la el, ca si cum l-ar fi stiut dintotdeauna. Oricum, nu se putu abtine sa nu isi ridice sprancenele la
  auzul cuvintelor lui.
  
  "Poti sa imi spui cum te cheama, tinere domn?" intreba, pe o voce prefacut sofisitcata, cu nasul putin mai sus decat trebuia sa fie.
  
  Glumea cu el. Pufni in mintea ei. Cum putea sa glumeasca cu el, cand se holbase la ea minute intregi si o indispuse atat de tare. Mai mult, indraznise sa vina la ea si sa ii rada in fata.
  Si ea glumea cu el.
  O surprinse cum o cuprinse un val de relaxare, si cum il privea cu ochii sai verzi ca si cum nu ar fi un baiat idiot care se puse cu ea. Poate ca nu e.

[Victor A. Olivier]

• Isi drese vocea, care devenise ragusita intre timp, si ii spuse, pe un ton calm si detasat.
  "Victor Anthony Olivier, draga domnisoara. Dar pe tine?"
  Se intreba ce putea face o tanara ca ea intr-un loc asa ciudat ca asta. Nu avea nici o idee despre ce facea acolo cu harta aia, si nici nu il interesa, pana la urma. Era treaba ei, si nu ii placea sa se bage in treaba altora.
  Se bucura totusi ca fata nu se enervase pe el, si nici nu ii reprosase asta.
  Oamenii isi vedeau de treburile lor, fara sa le pese prea mult de cei din jur, si asta era bine, caci il enervau oamenii bagaciosi si curiosi.

[Lexie Stryder]

• "Lexie Stryder," raspunse viperina.
  Isi dadusera mana. Viperina ii zambi. Isi indoi harta si o strecura inapoi in roba. Spera ca Victor sa nu se intereseze de ea. Nu avea chef de dat explicatii, si, oricum, nu era nimic interesant.
  Era prietenoasa. Nu foarte vorbareata, dar prietenoasa.
  
  Bineinteles ca acest sentiment se oglindea in ochii sai verzi, insa se obisnuise cu asta. Nu trebuia sa fii un geniu ca sa iti dai seama ce gandea sau simtea Lexie. Cum isi spusese de mii de ori inainte, nu avea nimic de ascuns.
  "Hogwarts?" intreba viperina, anticipand raspunsul.
  Nu prea il vazuse, insa fata sa ii era vag cunosuta, si se astepta la un raspuns arfimativ. Nu prea era alt loc pentru tineri vrajitori in perioada de formare.

[Victor A. Olivier]

• Ii stranse mana calduros, pielea lui rece intrand in contact cu finetea pielii fetei. Zambi vag, observand cum isi strange harta, si se intreba daca avea de gand sa plece. Auzindu-i intrebarea, statu o clipa pe ganduri daca sa-i raspunda sau nu, insa se decise ca nu avea de ce sa se ascunda, pentru ca el singur alesese acea cale.
  "Da, pana in anul V. De atunci am abandonat."
  Raspunsul lui sincer fu rostit calm, detasat si nepasator, ca si cum i-ar fi spus ca nu mai era apa rece la robinet. De multe ori fusese intrebat de lume de ce facuse acest pas, si, anticipand intrebarea ei, continua:
  "Geniu malefic. Studiez medicina, si in special genetica, pentru a da nastere unei fiinte inumane."
  Pe fata lui se asternu un zambet malefic, si chiar atunci, pentru a intregi momentul, afara se auzi un tunet.

[Lexie Stryder]

• Lexie ii zambi lui Victor cand ii auzise raspunsul. Abandonase Hogwarts? Cine ar vrea sa faca asa ceva? Adica, de ce? Pentru ea, scoala era locul de care apartinea, mai ceva ca o casa. Era caminul ei.
  Cand auzi chestia cu geniul malefic, pufnise. Primul impuls al ei fu sa creada ca glumea, insa, vazandu-i privirea, stia ca era vorba despre ceva serios.
  "Vrei sa spui ca nu mai umbli pe acolo? Deloc?"
  Lexie se incrunta.
  
  Si unde avea laboratorul lui cu planuri malefice? Unde tinea broastele disecate si chestiile in borcane care aratau ca voma? Era clar, baiatul asta era ciudat rau.
  Insa viperina isi atinti ochii asupra lui, asteptand sa isi continue conversatia. Era mai bine sa stea cu un nebun decat singura. Chicoti.

[Victor A. Olivier]

• Se uita la ea, privirea devenindu-i serioasa. Cu siguranta ca o pusese la incercare, chiar daca nu dorise asta.
  "Nu, de acum 3 ani nu am mai intrat in castel. Mi se parea ca nu invatam nimic care sa ma ajute, si am renuntat."
  Isi duse mana dreapta la cea stranga, prinzandu-si bratul in palma, si strangandu-l, asteptandu-i raspunsul. Nu avea nimic de ascuns, insa se intreba ce vedea ea asa special la acea scoala. Invatai lucruri care nu prea te ajutau sa te descurci in viata, lucruri inutile si nefolositoare. Avea o atitudine foarte ostila cand venea vorba de scoala aia. Cel putin, nimeni nu il batuse la cap sa nu o paraseasca, iar acum putea trai liber si nestingherit.